În apărarea vacii
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 13.06.2021

În apărarea vacii

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

Desconsiderarea cu care este privită blânda vacă în lumea aşa-zis civilizată de azi, dovadă adresările dispreţuitoare dintre oameni ("vaco!", "miserable cow"), pare de neînţeles. Va fi fiind o moştenire din secolele trecute, de pe când lumea ţărănească se urbaniza, intrând în marea industrializare? Probabil.

Cei care au lăsat opincile la barieră, cum se spune la noi, nu erau capabili decât să dispreţuiască toate cele ale lumii din care proveneau. Nu este prea  frumos astfel, ba chiar e urât de-a dreptul, dar aşa s-a măcinat mai întotdeauna făina istoriei pe unde s-a măcinat: prin desprinderea trufaşă şi nesăbuită faţă de trecut.

Îmi amintesc în legătură cu aceasta, cum la începutul activităţii mele literare am scris o scurtă povestire despre o femeie de la ţară care vorbeşte cu o vacă. Mulge vacă şi se plânge de necazurile ei. Iar aceasta, simţindu-şi ugerul trandafiriu, doldora de lapte, despovărat acum, geme dulce. Mâna femeii îi ţine loc de viţel şi se simte fericită, închipuindu-şi puiul sub ea. În fine, nu mai ţin minte tot ce scriam în povestire, ştiu doar că fusesem inspirat de vecina mea, tanti Culina, pe care o auzeam în copilărie, în asfinţit, peste gard, cum mulgea vaca şi vorbea molcom cu ea. Am dus povestirea la un redactor la o revistă, care mi-a spus că nu ar fi o povestire rea, dar este de prost gust să scriu despre o vacă, risc să râdă lumea de mine. Şi eu, deşteptul, l-am crezut şi mi-am retras povestirea. Mai mult, am distrus-o.

În definitiv, părerile redactorului sunt cam de acelaşi soi cu acelea ale dispreţuitorilor mizerabili ai vacii, opinii care se perpetuează în lumea modernă. Astăzi vaca ca fiinţă a dispărut aproape din vederea oamenilor. Satele se golesc în general de animale, nu numai de vaci. Trebuie să te uiţi la televizor ca să le vezi la "ora satului" sau la clipurile publicitare - văcuţa Milka sau vestitele vaci "care râd". Copiii noştri doar aşa le ştiu. Vaca este prezentă acum în mintea celor mulţi doar ca "brânzeturi de vacă", "carne de vacă" sau "gulaş de vită".

Şi totuşi, vaca are loc de cinste încă de la începuturile civilizaţiei noastre. Imaginea simbolică a animalelor, printre care şi vaca, ce suflă peste Pruncul Divin din iesle, imagine care este prezentă peste tot în lumea creştină, stă drept dovadă. Papa Benedict al XVI-lea spune că animalele nu apar în Evanghelii, dar tot el este convins că bisericile nu vor renunţa la această tradiţie, deşi e falsă.

De când pecenegii sau cumanii au adus pe meleagurile noastre mica văcuţă sură de stepă, vaca şi-a împletit destinul cu al ţăranului român. Cine nu-şi aminteşte de fragmentul din cronica lui Neculce, când Duca Vodă, aflat pe drumul exilului, îi cere unei femei dintr-un sat de lângă Suceava puţin lapte. Iar aceasta, fără să-l recunoască, îi răspunde: "N-avem lapte să-ţi dăm, c-au mâncat Duca Vodă vacile din ţară, de-l va mânca viermii iadului cei neadormiţi". Sadoveanu pomeneşte de mai multe ori despre paşnicul animal, iar Vasile Voiculescu are pagini memorabile despre vacă în povestirile Vaca blestemată sau inegalabila Revolta dobitoacelor. Iar mehenghiul Creangă creează în Moş Nichifor Coţcariul un personaj comic, maica Evlampia, desăgăriţa de la Văratec, care merge peste tot cu o "biată văcuşoară"; aceasta, spune maica, fiindcă "părinţii pusnici din sfânta Agură (de la Muntele Athos - n.m.) mi-au dat canon să mănânc lapte numai de la o vacă ca să nu îmbătrânesc degrabă; şi dă, ce să fac? Trebuie să-i ascultăm, că sfinţiile lor ştiu mai multe decât noi, păcătoasele".

În loc de concluzie, voi încheia scurtul meu eseuaş despre blânda rumegătoare cu o întâmplare pe care mi-a povestit-o acum vreo cincisprezece ani în tren o bătrână. Când era fetiţă de nouă ani, i-a murit mama. Tatăl fetei s-a recăsătorit, iar mama vitregă era la fel ca în poveste: avea şi ea o fată, iar pe fata soţului o ura. Lucrurile acestea se întâmplau  pe timpul foametei, prin '46-47. Maştera nu-i dădea de mâncare fetiţei soţului ei. Voia pur şi simplu ca aceasta să moară. Iar tatăl fetiţei era indiferent la aceasta - se făcea că nu observă ori chiar nu observa. Atunci, ca să supravieţuiască, fetiţa (adică bătrâna din tren care-mi povestea) se ducea pe ascuns la vacă, se punea în genunchi şi sugea la ugerul vacii, în timp ce vaca întorcea capul şi se uita blând, mestecând nişte ogrinji, la fetiţă. Aşa a putut rămâne fetiţa în viaţă. "Şi uite - îmi spunea bătrâna, arătându-mi nişte vaci pe câmp - întotdeauna când văd o vacă, parcă îmi creşte inima ca o pâine."

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Lăsaţi selecţionerii în pace

Nicolae GRECU

Lăsaţi selecţionerii în pace

Din 2008 încoace, la naţională a fost o permanentă foşgăială browniană, o revoluţie permanentă troţkistă, din care n-a ieşit nimic bun.

Filmuletul zilei

opinii

Seimeni (XIII). Ucenicia în meşteşugul pescuitului cu undiţa (I)

Eugen MUNTEANU

Seimeni (XIII). Ucenicia în meşteşugul pescuitului cu undiţa (I)

Autorul reia seria de foiletoane dedicate amintirilor din copilărie. De data aceasta, mecanismul nostalgic este focalizat spre iniţierea în arta umilă a pescuitului cu undiţa.

Maica Siluana, aşa cum... ne-a cunoscut

pr. Constantin STURZU

Maica Siluana, aşa cum... ne-a cunoscut

O ştiam cu mult înainte de a o întâlni. În 1997, tânărul ieromonah Nichifor Horia, actualmente PS Nichifor Botoşăneanul, îmi încredinţa, spre lectură şi zidire, un manuscris. Era povestea unei convertiri, cu însemnări de jurnal, cu multe reflecţii şi zbateri existenţiale. În fapt, o adevărată spovedanie. Semna cu pseudonim nu pentru că nu avea puterea asumării unei mărturisiri publice, ci pentru că nu dorea să atragă atenţia asupra ei. În pofida discreţiei, avea să devină din ce în ce mai cunoscută.

Online în pandemie

Ciprian IFTIMOAEI

Online în pandemie

Statistici privind accesul populaţiei la tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor.

pulspulspuls

Poveste de sară pentru micuţi, cu zâne blonde şi miliardari de la cumătrie

Poveste de sară pentru micuţi, cu zâne blonde şi miliardari de la cumătrie

Ehehee, dragilor, oare cum să facem noi şi să dregem pe azi, uichend fiind, să nu vă plictisim sau încrunţim frunţile tot cu nărozii din politichii, ci doar cu mondenităţi locale şi vesele, dar nici să ne depărtăm prea tare de subjectul zilei, ăla pentru care mulţi nădragi tremură de vreo două zile pe la palatul cel roznovan, dar şi mai jos, spre sediul din Podu Roş (hop: iaca şi rima!)? 

Caricatura zilei

Răposat reclamant

Editia PDF

Bancul zilei

De acum, la internarea în spital pacientii sunt obligati sa aiba: extinctor, trusa de prim ajutor si lanterna (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.