În așteptarea lui Donald Trump (II)

miercuri, 22 ianuarie 2025, 03:00
1 MIN
 În așteptarea lui Donald Trump (II)

În anumite domenii avem deja o imagine destul de clară asupra liniei noii administrații, dar guvernarea SUA este o chestiune mult prea complexă pentru a fi anticipată pe baza unei „prime zile”, fie ea și palpitantă.

Prima zi a noului mandat a fost, probabil, extenuantă pentru Donald Trump, care a vrut să demonstreze că este hotărât să-și țină promisiunile, mai ales când este vorba de teme importante de campanie și de subiecte-cheie în conflictul politic și ideologic cu predecesorii săi. În anumite domenii avem deja o imagine destul de clară asupra liniei noii administrații, dar guvernarea SUA este o chestiune mult prea complexă pentru a fi anticipată pe baza unei „prime zile”, fie ea și palpitantă.

Pentru România, evident că preocuparea numărul unu este prezența (sau nu) a țării noastre pe harta mentală a regiunii, așa cum o configurează noua administrație. Cea de-a doua are mult de a face cu apartenența noastră la NATO și vizează dimensiunea transatlantică. În fine, am putea vorbi și de o a treia axă, preponderent economică (dar politica nu poate fi niciodată expulzată) și definită de relația comercială cu UE și de disponibilitatea administrației Trump de a coopera cu aceasta în diverse dosare relevante pentru economia mondială.

Dincolo de cine a fost sau nu prezent la festivitățile de inaugurare sau de cine va câștiga alegerile prezidențiale, n-ar fi rău să adoptăm un pesimism sănătos în legătură cu primul subiect. Autorităților române le-a plăcut mereu să afirme că țara noastră a fost – și trebuie să fie – un interlocutor privilegiat pentru Washington, alături de Polonia, în virtutea dimensiunilor, a poziționării geografice și a unui filoamericanism mai răspândit decât în cazul altor state postcomuniste europene. Foarte probabil, le va fi ceva mai greu pe durata acestei noi administrații Trump. Nu înseamnă că echipa noului președinte va deveni dintr-odată indiferentă față de partenerii din Est și va face o regulă generală din a discuta cu Moscova peste capul lor. Dar nici nu ne putem aștepta la o gestiune colaborativă a problematicii est-europene. Sunt foarte numeroși specialiștii (americani) în relații internaționale care afirmă că angrenarea exagerată în afacerile est-europene nu face decât să distragă SUA de la mize mai mari: întărirea economiei interne, relația bilaterală cu China, Orientul Mijlociu, revenirea în ofensivă pe plan global, inclusiv în regiuni în care se profilează (ori există deja) o competiție de putere cu Beijingul. „Flancul estic” va coborî pe lista de priorități a Washingtonului, chiar dacă în zilele următoare vor apărea declarații oficiale în sens contrar.

În privința NATO, este clar că vor exista presiuni semnificative din partea Washingtonului pentru mărirea cheltuielilor militare ale statelor-membre, dar nu putem ști acum cât de mult ține administrația Trump la cifre – spre exemplu, la mult discutatul 5%. Franța și Germania, spre exemplu, sunt departe de acest nivel și nici nu doresc să-și dezechilibreze bugetele și așa fragile, iar situația este grea din acest punct de vedere aproape peste tot în Europa. Donald Trump va face probabil distincția între membrii „buni”, care plătesc, și cei „răi”, care nu fac decât să profite de altruismul Americii, dar probabil că se va ajunge la un acord asupra unui calendar de majorare a cheltuielilor pentru apărare. Se va intensifica în mod cert discursul potrivit căruia Europa trebuie să devină cândva capabilă să se apere singură – care îl enervează pe Donald Trump, deși acesta va încerca să nu o arate – dar toată lumea știe că asta nu se va întâmpla prea curând și, oricum, va presupune costuri mari (asupra lor nu se insistă decât arareori).

În fine, aspectele comerciale transatlantice țin de relația Washington-Bruxelles, întrucât politicile comerciale ale UE sunt gestionate de Comisie. Fără a avea un profil impresionant în ecuația schimburilor SUA-UE, România ar trebui să se situeze în plutonul moderaților, în cazul izbucnirii unui război comercial major între cele două economii. Avem nevoie de investiții americane, despre ele s-a vorbit mult în ultimii ani și s-a realizat destul de puțin, astfel că Bucureștiul nu trebuie să-și facă iluzii. Poate că în domeniul energetic – unul foarte important – se vor reuși pași înainte. În ansamblu, însă, nu este cazul să ne facem nici mari griji, nici mari speranțe.

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii