anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

În bolgiile Bucurescilor cu Iulian Bocai

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

De la primele pagini ale volumului de nici două sute de pagini (Iulian Bocai, Constantin, Polirom, 2019), te laşi cuprins de o experienţă onto-scripturală (vedeţi ce limbaj elevat am) impetuoasă, exuberantă, lipsită de stângăciile simpatice şi agasante ale novicelui (Iulian Bocai se află la al doilea volum de proză, primul, Ciudata şi înduioşătoarea viaţă a lui Priţă Barsacu, câştigând concursul de debut al editurii Polirom, în 2018). 

Nu ştiu cât de simpatic sau nu este autorul, dar în privinţa naratorului scrierii de faţă, pe nume Mihai, avem de-a face mai degrabă cu un vălmăşag de antipatii faţă de „oameni şi locuri”. Însă, curios lucru, acestea te seduc, făcându-te să citeşti cartea până la capăt pe nerăsuflate. Mihai, venit în Bucureştiul „lacom şi plictisit al studenţiei mele”, detaşat de grupul de petrecăreţi fără orizont, „diaspora provincială a capitalei”, îşi caută gazdă într-un Bucureşti imund, altfel decât acela de faţadă, al Centrului cu lumini ce-ţi iau ochii. Această experienţă în lumea viermuitoare a umiliţilor şi obidiţilor (nu întâmplător motto-ul romanului este ales din respectivul roman dostoievskian) constituie substanţa cărţii. Sunt un fel de „mistere” ale Bucureştilor necunoscuţi de azi: fără aventuri fantasmagorice şi fără vreo damnare a naratorului, însă umorali şi gravizi de abisalitate. Receptarea acestei lumi, dincolo de aversiunea de care am pomenit, oscilează pentru Mihai între ceea ce spune chiar el despre Constantin, personajul său de referinţă: „mila pentru oameni şi dispreţul coexistau des pentru el în interiorul aceluiaşi gând”. Mihai, Constantin, fostul inginer de la metrou şi celelalte personaje scoase la lumină de Bocai sunt nişte „suflete în ceaţă”, evocate cândva de Pierre Mac Orlan în acea lume imundă a cartierului parizian Montmartre.

Aici avem de-a face cu fundăturile secrete ale „civilizaţiei” bucureştene contemporane, cu demonii de lângă noi, chiar dacă sub aparenţa inocenţilor. În iadul acestor imaginaţii mediocre, în care cloceşte abisalul cel mai diform, şi în candida noapte a răului se opreşte Mihai (şi implicit Bocai). Şi acesta ştie să dea cu pleasna: aspru, necruţător, munteneşte. Moldoveanul care sunt a fost şocat la început, pentru ca apoi să fiu cucerit de acest tur de forţă celinian, răspicat şi seducător, rar întâlnit în literatura noastră. Las pe alţii mai firoscoşi să facă filiaţii mai profunde. Observaţiile sociale şi de psihologie adesea abisală sunt neiertătoare, deseori atroce, în aparenta lor neutralitate. Ne aflăm pe partea întunecată a planetei, opusă lui Neculce sau Creangă. Asprimea discursului moral este inutilă şi implicită, ca la scriitorii „cu vână”. Iar umorul lui Mihai (Bocai) este rareori pur şi simplu umor. Mai mereu avem de-a face cu ironie muşcătoare, cu ţintă corosivă, umorală şi scrâşnită.

Naraţiunea lui Bocai este strânsă, nu pretinde efortul construcţiei planurilor multiple. Interesul autorului se îndreaptă aproape exclusiv spre acele conştiinţe tulburi şi contorsionate ale bolgiilor danteşti bucureştene. Sigur, va fi existând şi subtext, de pildă inginerul de la metrou îl precede şi-l prevesteşte pe Constantin, o simbolistică a întâmplărilor şi oamenilor (las pe alţii să le judece), dar esenţial în proza lui Iulian Bocai este golemul realităţii abisale care se prăvăleşte peste noi. Aceasta este senzaţia, aici este „tare” Bocai. Spre exemplificare iată în doar câteva tuşe portretul unei chiriaşe: „Vedeai de cum ţi se adresa că era de un egoism animalic şi inconştient, pe care nu era suficient de politicoasă să-l ascundă şi pe care-l simţeai de fiecare dată în stomac”. Portretul partenerului ei este şi mai relevant, plastic, ironic rece, cu observaţii de profunzime psihologică, însă fără a fi obositor de „intelectuale”: „iar el - dacă avea un nume şi nu era cumva un tip cu personalitate informă, creat de ea însăşi din propriile coaste, ca să aibă pe cineva care să-i semene genetic şi s-o ajute să-şi propage nediluată personalitatea mai departe - sunt sigur că era mai degrabă un nume de băiat tăcut şi obedient, care poartă mereu pulovere cu guler şi face sex cu ochii închişi. Poate Valeriu.”

Deşi încrâncenarea există în Constantin, aceasta nu este deformatoare. Frustrările auctoriale, angoasele şi resentimentele din proza altora lipsesc. Există ochiul dezabuzat şi sceptic al unei scripturi neinteresate însă de inginerii textuale sau de - o, nomina odiosa - de postmodernism, deşi un bagaj enorm de ştiinţă literară bine asimilată se străvede ici şi colo printre cusături. Umoralitatea este strunită de înţelegerea umană. În final îţi dai seama că dincolo de viermuiala acestor chiriaşi şi a acestor gazde, cu psihologiile lor abisale cu tot, există ceea ce se cheamă viaţă, viaţa atât de inexplicabilă până la urmă, de nedesluşită şi de fără rest. Iar în surprinderea palpitului vieţii Iulian Bocai este as - unul nealiniat, neideologizat şi rebel, care scrie aşa cum îşi doreşte Mihai, alter ego-ul său: „o pagină dintr-un roman existenţialist, numai că acum fără angoasă şi fără filosofie: doar viaţă pură şi nediluată, în toată lipsa ei de viitor care-o făcea, paradoxal, să pară eternă”.

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Otravă şi prostie veche (I)

Cătălin ONOFREI

Otravă şi prostie veche (I)

Recurgeţi la următorul experiment mental: închipuiţi-vă că, în mai 1990, Ion Iliescu şi FSN au luat decizia istorică de a nu mai intra în lupta electorală.

Filmuletul zilei

opinii

Într-o bună zi…

Briscan ZARA

Într-o bună zi…

Anii trec, corpul îmbătrâneşte, voinţa se diminuează şi mai mult, iar la un moment dat chiar spui fără să îţi dai seama că nu mai poţi fizic face lucrurile pe care le-ai tot amânat. Nu te mai ţin balamalele. Nu mai poţi urca pe munte, nu mai poţi alerga, nu mai poţi înota, nici măcar nu mai poţi sta treaz mai târziu de ora 23, nimic. Ai amânat până ce le-ai anulat.

Conflictualitatea elitelor şi consolidarea democraţiei

Ciprian IFTIMOAEI

Conflictualitatea elitelor şi consolidarea democraţiei

Consolidarea democraţiei reprezintă un proces eminamente focalizat pe îndeplinirea unor standarde politice: alegeri libere şi corecte, independenţa mass-media, guvernare democratică (stat de drept, eficienţă, transparenţă, corectitudine în alocarea şi cheltuierea fondurilor publice, echidistanţă, imparţialitate), societate civilă, justiţie independentă, combaterea eficientă a corupţiei. 

A doua pângărire a Hagiei Sophia (Sfânta Înţelepciune) (II)

Mihai DORIN

A doua pângărire a Hagiei Sophia (Sfânta Înţelepciune) (II)

Sau cum Turcia sfidează lumea creştină.

pulspulspuls

Vă mai amintiţi de ghinărarul Plaicuboi? Iacătă-l, biznisman!

Vă mai amintiţi de ghinărarul Plaicuboi? Iacătă-l, biznisman!

Informaţii interesante ne parvin recent din lumea biznisului ieşean, stimaţi telespectatori. 

Caricatura zilei

Repatriere

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.