În campanie

Ce mai freamăt, ce mai zbucium… Acuzațiile DNA împotriva medicului Nelu Tătaru au fost mană cerească pentru acele televiziuni care, încălcând orice norme deontologice, fac în mod explicit – și grosier – propagandă pesedistă. Surprinde, de asemenea, amploarea mijloacelor puse în mișcare pentru a-l prinde pe medic cu mâța-n sac (și cu banii pe birou): se lucrează la caz de mai multe luni, cu agenți sub acoperire, de parcă Tătaru ar fi un fel de Al Capone. Găinile și ouăle devin zdrobitoare dovezi care îl înfundă pe doctorul corupt. Toată tevatura asta, umflată mediatic, contrastează cu puținătatea comentariilor privind mega-escrocheria Nordis, unde s-au învârtit sume fabuloase și s-au dat „tunuri” impresionante. Da, dar Nordis e o escrocherie marca PSD, și atunci televiziunile aservite nu mai sunt deloc volubile. Așa cum nu au dat atenție nici faptului că Laura Vicol, soția unuia dintre mai-marii de la Nordis, fusese pusă de Ciolacu și ai lui în fruntea comisiei juridice a Camerei deputaților. Minoră a fost considerată și escrocheria Unirea, firma de comerț înființată grație lui Dragnea și Petre Daea. PSD controlează nu numai administrația și, în general, zona politicului, ci și justiția, și presa. Am văzut la lucru mașina de propagandă zilele trecute, cu ocazia conflictului dintre Nicușor Dan și primarul sectorului IV. Și Antena 3, și Realitatea, și România TV s-au dezlănțuit, prezentându-l pe Nicușor Dan drept un asasin care atacă oamenii pașnici cu „buldozerele însângerate”. Primarul Bucureștiului este unul dintre foarte puținii edili din țară care ies din schema actuală de putere. Compromiterea și sabotarea lui reprezintă, în chip evident, o sarcină de partid.

Am mai scris despre aceste aspecte și mi s-a obiectat că lumea nu se mai uită la televizor. De acord, se uită mai puțin, dar mare parte din cei care se uită aleg televiziunile pe care le-am menționat mai înainte. Ele distorsionează campania electorală, se focalizează asupra anumitor personaje, le diabolizează sau îi acoperă de ridicol pe posibilii rivali ai lui Ciolacu. Astfel, Elena Lasconi este o țintă privilegiată, dar nu fiindcă ar avea șanse reale să ajungă președinte, ci fiindcă ridiculizarea ei e un mod de a ataca USR-ul și de a denigra orice formă de opoziție reală. Comportamentul acestor televiziuni față de Lasconi este incalificabil: ea e numită „Nuți”, „Lenuța”, sunt arătate fotografii care îi schimonosesc fața sau o pun în ipostaze grotești. Alt candidat al dreptei, Ludovic Orban, este complet ignorat. Ai impresia că e vorba de fapt de o competiție internă PSD, cu Ciolacu și trei foști pesediști – Geoană, Cristian Diaconescu și Ana Birchal. Dintre ei, periculos pentru Ciolacu pare a fi Geoană, motiv pentru care artileria grea și-a reglat tirul și îl ține în focuri, scoțându-l de la naftalină pe Vanghelie.

„Cum poți să fii persan?” era întrebarea, devenită celebră, dintr-o minunată carte din secolul al XVIII-lea a lui Montesquieu, Scrisori persane. Cum poți să fii pesedist, ne-am putea întreba și noi acum, cum poți să fii coleg și subordonat al lui Ciolacu, Tudose, Grindeanu, Paul Stănescu etc.? Uite că se poate. Pe listele de candidați PSD sunt rectori, profesori universitari, medici și alți oameni subțiri. Unele adeziuni relativ recente surprind. Mă gândesc la o doamnă, Victoria Stoiciu, care ani de zile s-a remarcat prin ideile sale ținând de stânga extremă, criticând capitalismul și cultul pieței. A fost la un moment dat colaboratoare la CriticAtac și declara că nu are nimic în comun cu PSD. Astăzi, e un cadru de nădejde al partidului și candidează la Vaslui.

Nu doar în partidul lui Ciolacu găsim afilieri surprinzătoare, fiecare formațiune politică are, ca să zic așa, faliții ei, faliți care își acceptă condiția de bunăvoie ba chiar cu mult entuziasm. Mircea Geoană mi se pare de o inadecvare flagrantă: tot ce spune sună fals, se bagă mereu în față (vezi episodul cu nunta lui Ianis Hagi), a profitat de poziția de la NATO ca să fure startul campaniei electorale, e – în fond – un politician expirat, care a pierdut confruntările importante. M-am mirat văzând că în echipa lui se află o persoană, Sanda Nicola, care a făcut o frumoasă carieră în televiziune, care și-a dat apoi un doctorat în Belgia, o persoană inteligentă și cultivată ce se implică acum într-o campanie inutilă, pentru că Geoană este, sunt convins, un perdant. Păcat.

Febra campaniei electorale face victime chiar și acolo unde nu te aștepți.

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor

Publicitate și alte recomandări video