Citiți versiunea integrală a Ziarului de Sănătate, numărul 34

A fost admisă la Facultatea de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T Popa” din Iași în anul 2012. Anul 5 de facultate l-a petrecut la Universitatea Paris Sud XI, în Franța. A absolvit în 2018, an în care a susținut și primul concurs de rezidențiat, momentan urmându-l pe al doilea.

„Pregătirea pentru concursul de rezidențiat a debutat odată cu anul întâi de facultate. Întotdeauna am considerat că munca susținută și constantă este cea revelantă, și nu neapărat un concurs de 4 ore, organizat mai ales sub forma unei examinări de tip grilă. Această manieră de examinare a fost însă aceeași cu examenele din timpul facultății astfel încât încercuitul variantei corecte sub presiunea Cronosului nu a reprezentat o corvoadă uriașă”, a povestit Anca Lavinia Cianga.

Ea a mai spus că alegerea specialității de pediatrie a fost mai mult decât o decizie profesională. Consideră că a fost o chemare, un răspuns la nevoia de a aduce lumină acolo unde umbrele bolii amenință cele mai fragile vieți.

Ramura de medicină care cere și viziune

„Pediatria este mai mult decât o specialitate medicală. Este o alianță cu fragilitatea și cu potențialul imens al copilăriei. Pentru mine, pediatria reprezintă intersecția dintre știință și umanitate. Este locul unde anatomia și fiziologia întâlnesc zâmbetele copiilor, iar ecuațiile clinice sunt completate de încrederea inocentă pe care o oferă micii pacienți. De asemenea, pediatria m-a atras prin complexitatea sa. Corpul copilului, aflat în continuă dezvoltare, ne cere să fim atât medici cât și vizionari, adaptând abordarea clinică la nevoile fiecărei etape de creștere”, este opinia Anei.

În perioada primului rezidențiat, munca ei a fost structurată în modulele pe care le avea de parcurs în cadrul pediatriei. Vorbim de specialități conexe și subspecialități pediatrice, care i-au permis să își descopere și mai apoi să își exploreze afinitățile.

În anul 2020, a decis să se reîntoarcă în Franța pentru un stagiu de pediatrie, de data aceasta, în calitate de medic rezident. Această experiență i-a consolidat convingerea că structura ei se potrivește mănușă acestei specialități.

„Primul rezidențiat a fost flancat de multă muncă ambalată în foarte multe zâmbete ingenue pentru că aceasta este traducerea pediatriei. Prefer să îmi amintesc momentele vesele din ceea ce trăiesc și din interacțiunile cu oamenii și pacienții, iar memoria îmi aduce în butoanele tastaturii o gardă în care am fost cerută în căsătorie de un pacient în vârstă de 8 ani, care tocmai se trezea după ce fusese sedat pentru o biopsie. Am refuzat timid cu promisiunea că o să rediscutăm acest aspect după ce vor mai trece măcar 10 ani”, își amintește Anca.

Într-un moment al dezvoltării profesionale, s-a hotărât să urmeze un al doilea rezidențiat în oncologie și hematologie pediatrică.

„Am ales această cale din convingerea că fiecare copil are dreptul la o șansă. Așa cum scria Antoine de Saint-Exupéry: «Toți oamenii mari au fost cândva copii, dar puțini dintre ei își mai aduc aminte». Prin alegerea pediatriei și a oncologiei pediatrice îmi doresc să fiu acel profesionist care își amintește mereu să privească lumea prin ochii copilului, o lume plină de posibilități, dar și de vulnerabilități care cer protecție. Alegerea oncologiei pediatrice derivă din dorința de a transforma vulnerabilitatea în forță. În această ramură a medicinei nu tratăm doar boala, ci și trauma emoțională a întregii familii. În oncologia pediatrică, am oportunitatea unică de a reda speranța acolo unde pare pierdută, construind poduri între prezentul dureros și viitorul plin de promisiuni. Nu sunt un fan al promisiunilor, dar iubesc speranța”, a afirmat Anca.

Ea a mai spus că perioada actualului rezidențiat este mult mai puțin sinuoasă datorită experienței acumulate până în prezent. Dar de această dată intervin mai multe problematici filosofice care vin la pachet cu oncologia pediatrică și mai multe provocări spirituale pe care se bucură să le poată duce împreună cu pacienții.

Siguranța pe care a dobândit-o în urma primului rezidențiat îi oferă însă confortul psihologic de a le putea oferi pacienților o îngrijire medicală de calitate, lucru pe care îl face actualmente și prin efectuarea de gărzi ca titular în cadrul Clinicii de Oncologie medicală de la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Sf. Maria” din Iași sub coordonarea prof. univ. dr. Ingrith Miron și a dr. Silvia Dumitraș. Anca este și asistent universitar la disciplina de Pediatrie de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”.

Ce înseamnă să fii medic rezident în zilele noastre?

„Întrucât medicul rezident, «rezistent», cum mai e cunoscut în jargonul medical, are deocamdată o identitate cu margini slab delimitate și contur neregulat, munca de zi cu zi constituie, fără doar și poate o provocare, iar aici nu mă refer la serviciul propriu-zis, ci la munca pe care o ducem zilnic cu noi înșine pentru a ne păstra valorile nepătate și pentru a ne cultiva motivația. Personal, cuvintele lui Albert Schweitzer mi-au servit drept inspirație în acest parcurs: „Fericirea este singurul lucru care se multiplică atunci când este împărțită”. În pediatrie și cu precădere în oncologia pediatrică am descoperit o profesie care îmi permite să dăruiesc speranță și bucurie în momentele cele mai dificile. Să lucrezi cu copiii înseamnă să îți păstrezi inima deschisă, să fii martor la reziliența lor uimitoare și la capacitatea lor de a găsi lumină chiar și în întuneric”, a punctat Anca.

Medicul crede cu tărie că în fiecare copil salvat există un univers întreg de posibilități care merită protejat.

Planul de viitor al Ancăi este să continue studiile doctorale și rezidențiatul în Iași, dar va încerca să aplice și pentru programele din străinătate pe perioadă determinată doar pentru a-și consolida și mai bine cunoștințele și formarea profesională.

Și-ar dori ca destinul să îi fie în România și să contribuie, în măsura în care se poate, la dezvoltarea comunităților mai mici din țară.

„Dacă aș dispune de superputerea de a reforma sistemul medical din România, probabil aș prioritiza ameliorarea infrastructurii și digitalizarea serviciilor medicale, idei care ar genera un impact semnificativ asupra funcționării întregului sistem, de ele beneficiind atât pacienții, cât și cadrele medicale. Pentru a preveni migrarea medicilor către alte țări, ar fi recomandat să se implementeze măsuri precum reducerea supraîncărcării și a stresului profesional prin suplimentarea numărului de angajați în unitățile medicale, dezvoltarea oportunităților de formare continuă prin programe accesibile și susținute, care să permită evoluția profesională a personalului medical. De asemenea, consider că un accent deosebit ar trebui pus pe prevenție și educație pentru sănătate, dat fiind faptul că un sistem orientat către prevenție reduce costurile și povara bolilor asupra societății. Repet, nu sunt un fan al promisiunilor, dar iubesc speranța”, a concluzionat Anca Lavinia Cianga.

Publicitate și alte recomandări video