A venit pe această lume la 11 mai 1926 pe mioriticile meleaguri vrâncene pe care le-a admirat și le-a iubit, cât a trăit, cu întreaga lui ființă.

După absolvirea Școlii normale și a bacalaureatului liceal, chemarea lăuntrică pentru frumusețile naturii și nețărmurita sa dragoste față de preocupările părinților i-au îndreptat pașii spre dificila breaslă de inginer agronom ale cărei cunoștiințe fundamentale și le-a însușit în Facultatea de agronomie ieșeană la absolvirea căreia, în 1951, a rămas preparator la Catedra de Viticultură, unde în 1973 a urcat pe treapta cea mai de sus a ierarhiei universitare - profesor titular, efectuând între timp specializări în Franța și în alte țări cu tradiție în domeniul oenologiei și susținându-și, cu mult succes, doctoratul în agronomie la USAMV București, iar în 1973 a devenit conducător de doctorat. 

În cele şase decenii şi jumătate de activitate universitară, realizată cu inegalabilă pasiune şi înalt nivel ştiinţific, a contribuit la desăvârşirea instruirii şi formarea profesională a multor promoţii de ingineri agronomi şi horticultori în memoria cărora a rămas un dascăl model, înzestrat cu mult har pedagogic şi cu neţărmurită afecţiune faţă de tinerii care i-au ascultat cu deosebit interes prelegerile, dar şi sfaturile despre viaţă ce le-a dăruit tuturor cu proverbiala sa generozitate.

Cu toate că nu i-au plăcut funcţiile administrative, a fost 19 ani şeful catedrei de Viticultură şi şase ani, în două legislaturi, decan al Facultăţii de Horticultură.

Dedicându-se de la începutul carierei universitare oenologiei, prin lucrările ştiinţifice publicate s-a impus şi a devenit cunoscut şi recunoscut ca unul dintre cei mai competenţi oenologi din ţara noastră, iar prin Tratatul de oenologie - în două volume - şi prin cărţile dedicate tehnologiei producerii vinurilor de calitate, Valeriu D. COTEA a ridicat ştiinţa oenologică din România la înalte cote de exigenţă internaţională, iar cu numeroasele comunicări ştiinţifice prezentate la diferite manifestări ştiinţifice a devenit, în lume, cel mai cunoscut şi apreciat român în domeniul viti-vinicol. A înfiinţat şi condus Centrul de Cercetări şi Staţia pilot pentru Oenologie, a creat o Şcoală de Oenologie care s-a dezvoltat în timp, devenind cea mai performantă din România, cu multe conexiuni internaţionale. În ţară a fost Membru Corespondent şi Membru Titular al Academiei Române, al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice şi Membru Titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă.

A fost Preşedintele Secţiei de Ştiinţe Biologice, Agricole şi Silvice a Academiei Române, Doctor honoris causa al USAMV Bucureşti şi al Universităţilor din Oradea şi Bioterra din Bucureşti, Membru în Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor şi Diplomelor universitare.

A primit titlul de Cetăţean de Onoare al municipiilor Focşani şi Iaşi şi a fost decorat cu Ordinul Muncii clasa III şi Ordinul Naţional Steaua României în grad de cavaler. Pe plan internaţional a fost Laureat al Premiului Oficiului Internaţional al Vinului de trei ori şi medaliat al unor aşezăminte viti-vinicole din Franţa, Spania şi Argentina. În cadrul Oficiului Internaţional al Viei şi Vinului (OIV), cel mai înalt for ştiinţific în domeniul Viei şi Vinului, a îndeplinit funcţiile de Vicepreşedinte (doi ani), Preşedinte şi Vicepreşedinte al Comisiei de Oenologie şi al Grupului de Experţi Tehnologia Vinului. De asemenea a fost Membru Expert al Societăţii Americane de Oenologie şi Viticultură, Membru în Comitetul de redacţie al Buletinului OIV, al Revistei de Oenologie din Italia şi al Revistei de Ştiinţă şi Tehnică Viti-vinicolă din Portugalia. A fost Membru Corespondent al Academiei Viei şi Vinului din Italia şi Elveţia şi al Academiei Internaţionale a Vinului (din 1988). În ţară a primit Premiul COPYRO al Uniunii Scriitorilor, Diplome de Onoare şi de Excelenţă de la nenumărate aşezăminte şi societăţi ştiinţifice.

Publicistica realizată în timpul vieţii sale de Academicianul Valeriu D. COTEA însumează peste 500 de titluri. Niciun alt român din domeniul învăţământului superior agronomic şi al ştiinţei agricole româneşti n-a realizat o asemenea activitate şi n-a fost atât de cunoscut în ţară şi peste hotare.

Plecarea sa dintre noi este o grea pierdere pentru comunitatea academică, opera sa rămânând ca un reper în ştiinţa şi spiritualitatea noastră, iar amintirea Omului cu alese calităţi intelectuale şi morale o prezenţă de neşters în memoria celor care l-au cunoscut.

Personalitatea acestui Patriarh al Oenologiei româneşti va ocupa un loc de frunte în Panteonul Învăţământului universitar şi al ştiinţei agronomice din ţara noastră.

Dumnezeu să-l odihnească în pace! 

Senatul şi Consiliul de Administraţie - Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară "Ion Ionescu de la Brad" din Iaşi