Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

In memoriam Ioan Dan Niculescu

GALERIE
george plesu
  • george plesu
- +

Acum 5 ani de zile am scris textul de mai jos, încă tulburat de dispariţia prematură a unui om cu adevărat deosebit, pe care l-am cunoscut îndeaproape. Zilele acestea are loc a şasea ediţie a rocanotherworld, un festival născut din dorinţa prietenilor săi de a-i păstra memoria vie, un prilej bun pentru a ne aduce aminte de el.

„În ziua când ar fi împlinit 38 de ani - adică pe 23 iunie - Ioan Dan Niculescu (1978 - 2016) trebuie să fi zâmbit de acolo de unde e el acum. Nu doar că a asistat la concertul unei bune părţi a trupelor româneşti - venite la Iaşi doar pentru el - care îşi făceau loc în playlist-ul memorabilelor lui petreceri cu ocazia zilelor sale de naştere, ci a putut să vadă că bunătatea şi deschiderea cu care îi fermeca pe cei suficient de norocoşi să-l cunoască, s-a întors înmiit în probabil cea mai frumoasă dovadă de dragoste şi recunoştinţă pe care generaţia unui alt Iaşi a reuşit să o pună în scenă.

Şi aici nu e vorba de faptul că, în doar 5 zile (ideea apăruse în sâmbăta dinaintea festivalului botezat rocanotherworld, după numele de alint cu care o parte dintre cunoscuţi îl strigau pe Ionuţ, «Roca») o mână de oameni a reuşit să organizeze un eveniment mult mai bine pus la punct şi cu un impact superior altora pregătite din timp şi finanţate din munţi de bani publici, cu trupe precum Alternosfera, byron, Firma, Fine It's Pink sau Showberry. Nu e vorba nici de faptul că, fără afişe, spoturi TV şi altă publicitate decât evenimentul creat pe Facebook, peste 2000 de oameni au venit într-o locaţie anunţată cu doar o zi înainte, s-au comportat exemplar şi nu au plecat fără să arunce în pubele ambalajele băuturilor şi alimentelor consumate.

E vorba de impactul pe care Ioan Dan Niculescu l-a avut asupra unei părţi a Iaşului pe care o apreciem, îi cunoaştem rezultatele ca o sumă de eforturi individuale, dar pe care rar o vedem împreună. Iar poate unul dintre cele mai importante lucruri pe care Ionuţ/ Roca a reuşit să-l facă atât timp cât a trăit a fost să aducă împreună oameni diverşi, de multe ori personalităţi puternice, cu orgolii pe măsură, lăsate deoparte sau conciliate de şarmul unui amfitrion desăvărşit, un om a cărui uşă era mereu deschisă pentru cei care îi căutau compania, creativitatea, talentul de povestitor sau, să nu ne fie teamă de cuvinte, pur şi simplu căutau un role model.

Aici nu pot să mă mai eschivez aşa cum am făcut joi când Marius, liderul şi sufletul echipei de organizare, mi-a propus să urc pe scenă şi să spun ceva despre Ionuţ. Ceva care să fi dezvăluit şi celor care nu l-au cunoscut ce om minunat a fost. Ori cum pot să urc în faţa a două mii de oameni şi să încerc să rezum în 2-3 minute viaţa cuiva despre care poţi să scrii un roman, un om pe care-l cunosc de când eram mic şi alături de care am petrecut atâtea zile cu adevărat speciale şi atâtea nopţi de care îmi voi aduce aminte cât am să trăiesc? Cum pot alege, aşa cum mi s-a cerut, o întâmplare relevantă, când momentele cele mai speciale sunt de o intimitate pe care n-aş îndrăzni să o profanez, expunând-o stângaci, emoţionat, strivit de povara de a nu putea să mă ridic la înălţimea momentului?

Ioan Dan Niculescu nu a fost genul de om pe care să-l poţi descrie folosind etichete: avea o personalitate complexă, în continuă evoluţie, având capacitatea de a-i surprinde şi pe cei mai apropiaţi. Citea mult, selectiv, avid de cunoaştere, cu toate că mereu se plângea că nu îi ajunge timpul. Dar avea mereu timp să stea de vorbă până se descărca telefonul cu prietenii cu care nu mai apuca să se vadă din cauza proiectelor din ce în ce mai complexe în care era implicat. Departe de a fi un om organizat, îi plăcea să-şi organizeze viaţa în aşa fel încât să aibă cu ce să-şi aline dilemele existenţiale, întrebările grele, fără răspunsuri general valabile, pe care fiecare om conştient de propria valoare şi le pune la un moment dat.

De aceea poate, după ce şi-a învins reticenţa dată de plăcuta rutină pe care şi-a construit-o în jurul frumoasei case în care locuia şi unde-şi aştepta prietenii, fie că veneau de la un etaj mai sus sau de la un continent depărtare, a început să călătorească frenetic. Şi-a împins constant limitele, reconfigurându-şi viaţa în aşa fel încât să poată satisface dorinţa de a profita la maximum de timpul său pe care, într-o premoniţie sumbră (vezi talk-ul de la TEDx Chişinău), l-a perceput ca fiind din ce în ce mai limitat.

N-a ţinut nimic doar pentru el: şi-a deschis casa şi inima; a împărtăşit mereu imagini şi stări de spirit din ţările vizitate sau farmecul unor întâlniri care-i marcau viaţa pe un blog pe care-l denumise, sintetizând percepţia sa asupra timpului, Imediat durează. (N-am să uit cu câtă încântare mi-a arătat descoperirea pe care o făcuse că şi în Thailanda exista un concept oarecum similar, de rubber time, un timp flexibil cu care toţi cei care-l apreciam ne obişnuiserăm, iar cei cu care lucra învăţaseră să-l respecte.) Mai mult, a reuşit să aducă şi o parte din savoarea tărâmurilor care-l fermecaseră, în ediţiile Hiduse sau Aztece ale muştarului creat după o reţetă îndelung testată de el sau în sosul botezat, cu ironia care s-a transformat într-o marcă înregistrată, iute de «Doamne fereşte».

A fost cel mai mare iubitor de animale pe care l-am cunoscut: casa sa era un fel de adăpost temporar, un punct de prim-ajutor pentru pisici sau căţei abandonaţi, loviţi, bolnavi. Se folosea din nou de farmecul său pentru a găsi un cămin pentru toate aceste suflete şi, când am constatat amar, probabil ca mulţi alţii până atunci, că prin eforturi individuale nu va reuşi niciodată să rezolve o problemă atât de largă, a creat un eveniment care strânge în fiecare an fonduri şi mâncare pentru animalele de la un adăpost din afară Iaşului, «Ai cumva o păturică?».

Un mare pasionat de muzică, a ajuns să creeze un brand şi în rândul tinerilor ieşeni. Nu cu trupa în care a cântat în liceu, ci cu evenimentul «Rock Nights», seara rock care a marcat miercurile a sute de oameni, care ajunseseră să-l urmeze indiferent de locul unde le propunea următoarea întâlnire. Într-o societate din ce în ce mai marcată de consum facil, lipsă de valori şi repere, şi-a folosit relaţiile de prietenie şi a luptat pentru o seară în care să ţină aprinsă flacăra muzicii care i-a marcat tinereţea şi a fost soundtrack-ul prea scurtei sale vieţi.

Și-a trăit visul de a se împrieteni și a-l găzdui pe Duncan Patterson, fost membru al trupei britanice Anathema, una dintre «muzicile» la care se întorcea mereu. Iar, cu puțin înainte de finalul vieții, l-a cunoscut și pe tizul său Roca, vocalistul trupei sale românești preferate, Firma, căruia i-a dăruit un CD cu un concert unplugged pe care membrii formației îl considerau demult pierdut, dar pe care Ionuț îl păstrase alături de favoritele sale: DVD-urile cu concerte Pink Floyd, Depeche Mode sau the Cure. (Apropo, piesa lui preferata de la Firma era Pe marginea prăpastiei).

N-am reuşit decât să enumăr o mică parte dintre lucrurile care-mi vin în minte când mă gândesc la Ionuţ şi pe care aş putea să le împărtăşesc cu cei care nu l-au cunoscut. Cel mai bine ar fi, atunci când cineva vă întreabă cine a fost Ioan Dan Niculescu, să le arătaţi imaginile de joi, 23 iunie 2016. (găsiți niște albume foto aici şi aici, sau căutați #rocanotherworld). Așa cum mi-a spus Roca, vocalul trupei Firma, împresionat de sutele de lampioane lansate la miezul nopții, acompaniate de proiecțiile unor fotografii care-l înfățișau pe Ionuț: «Ce s-a întâmplat în seara aceasta e un moment magic, care-mi spune foarte multe despre acest om, pe care l-am cunoscut mult prea puțin. Când eram pe scenă am simțit energia, starea de spirit extraordinară a celor care veniseră acolo pentru el.»”

George Pleşu este manager cultural, preşedintele Asociaţiei AltIaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri