În pat cu telefonul

„În ultima perioadă am observat o schimbare destul de clară: petrece mult mai mult timp în cameră, dar nu e neapărat implicată în ce se întâmplă acolo, în camera noastră, ci mai ales pe telefon. Practic, e o prezență constantă pe rețelele de socializare. Până și noaptea, când se trezește, o văd glisând. Am mai discutat despre asta acum aproximativ șase săptămâni și, pentru o scurtă perioadă, să zicem, cam zece zile, lucrurile au părut să se îmbunătățească. Nu vreau să par ipocrit, și eu cad uneori în aceeași capcană. Mi se întâmplă să mă ia valul și să stau pe telefon 10-15 minute, în timp ce copilașul nostru se joacă liniștit în țarcul lui de joacă. Însă la mine e mai degrabă ocazional și conștientizez destul de repede că îmi pierd timpul. Ceea ce mă îngrijorează e că, în cazul ei, pare să fie mai mult decât un obicei trecător. Am senzația că telefonul îi ocupă o mare parte din timp atunci când suntem împreună, la cină, în mașină în drum spre serviciu, când mergem în vizite, poate chiar majoritatea momentelor, undeva spre 70-80%. Personal, simt că nu mai sunt iubit. E frustrant. Totul din cauza unui obiect…”

Majoritatea dintre noi ne-am confruntat, măcar o dată, cu situația în care persoana cu care vorbeam își îndrepta atenția mai mult spre telefon decât spre conversație. În astfel de momente, apare adesea senzația de iritare sau frustrare, pentru că simțim că nu suntem ascultați și că nu primim atenția pe care o așteptăm. Cu toate acestea, asemenea comportamente au început să fie tot mai des acceptate în interacțiunile sociale și apar foarte des în relațiile cele mai apropiate. Se ridică astfel întrebarea: ce consecințe are asupra unei familii faptul că membri ei comunică între ei tot mai puțin din pricina telefoanelor? Cum afectează acest fenomen dinamica dintre parteneri?

Să o spunem mai nuanțat: această realitate, numită partner-phubbing, des întâlnită în multe cupluri, nu este doar despre tehnologie, ci despre ceea ce produce ea în interiorul relației. Lipsa atenției, absența contactului real și reducerea momentelor de conexiune sufletească creează, treptat, o distanță emoțională. În locul apropierii apare frustrarea, iar în locul siguranței apare îndoiala. Cel mai greu de gestionat nu este timpul petrecut pe telefon în sine, ci sentimentul care îl însoțește: acela de a fi singur chiar și atunci când nu ești. Telefonul devine, în acest context, mai mult decât un simplu obiect. Poate fi o formă de evadare, o modalitate de a face față oboselii, rutinei sau presiunii generate de responsabilitățile zilnice, mai ales într-o perioadă în care viața de cuplu este influențată de creșterea unui copil. Totuși, această evadare are un cost: în loc să aducă liniște pe termen lung, contribuie la slăbirea conexiunii dintre parteneri. Problema nu este telefonul în sine, „obiectul”, ci dezechilibrul pe care folosirea lui excesivă îl creează într-o relație. Atunci când timpul petrecut în lumea virtuală ajunge să îl depășească pe cel dedicat relației, desigur, obiectul devine o problemă.

Dacă e să raportăm subiectul nostru strict la obiect, la telefon, în cadrul acestui comportament, pot fi identificate două roluri distincte. Pe de o parte, există phubberul, persoana care își împarte atenția sau o direcționează predominant către telefon în timpul unei interacțiuni sociale față în față. Pe de altă parte, există phubbee-ul, adică partenerul care se simte ignorat sau marginalizat deoarece celălalt acordă prioritate dispozitivului mobil. Această dinamică poate părea la prima vedere banală sau lipsită de importanță, însă repetată frecvent, ea poate genera sentimente de respingere, neglijare sau lipsă de respect față de celălalt. Momentele care ar trebui să fie dedicate dialogului, empatiei și împărtășirii experiențelor din viața de zi cu zi sunt întrerupte de verificarea notificărilor, a mesajelor sau a rețelelor sociale. Mesajele ascunse, rețelele sociale sau timpul excesiv online pot duce, de asemenea, la suspiciuni în cadrul cuplului. Astfel, tehnologia, deși menită să faciliteze comunicarea, poate ajunge, paradoxal, să creeze distanță între oameni. Mai ales dacă o fisură delicată, subtilă exista deja. Distanță sau divorț.

Un studiu realizat de o echipă de psihologi de la Universitatea din Kent și publicat în Journal of Applied Social Psychology a analizat în mod experimental impactul comportamentului de phubbing asupra interacțiunilor sociale. Rezultatele cercetării au confirmat ipoteza că utilizarea telefonului mobil în timpul conversațiilor față în față are consecințe negative asupra comunicării și asupra modului în care oamenii percep calitatea relațiilor lor. a investiga acest fenomen, cercetătorii au implicat 153 de studenți care au participat la un experiment bazat pe observarea unei interacțiuni sociale simulate. Participanții au vizionat un videoclip de aproximativ trei minute în care două persoane purtau o conversație. După vizionare, li s-a cerut să se identifice cu unul dintre cei doi protagoniști ai scenei, astfel încât să poată evalua situația din perspectiva unei persoane implicate direct în interacțiune. Experimentul a fost conceput în trei condiții diferite, fiecare ilustrând un nivel distinct de utilizare a telefonului în timpul conversației: o situație în care telefonul nu era folosit deloc, una în care acesta era verificat ocazional (phubbing moderat) și o situație în care utilizarea telefonului era frecventă și evidentă (phubbing intens). Această structură experimentală le-a permis cercetătorilor să compare modul în care diferite grade de distragere tehnologică influențează percepția asupra relației dintre interlocutori.

Rezultatele au arătat un tipar clar: pe măsură ce nivelul de phubbing creștea, participanții evaluau relația dintre personaje ca fiind tot mai puțin satisfăcătoare, chiar inexistentă. În același timp, calitatea comunicării era percepută ca fiind slabă, iar interacțiunea părea mai puțin plăcută și mai puțin autentică. Cu alte cuvinte, chiar și atunci când oamenii observă din exterior o conversație întreruptă de utilizarea telefonului, tind să considere că relația dintre parteneri este mai distantă și mai puțin armonioasă.

De ce provoacă atât de multă nemulțumire faptul că partenerul își verifică frecvent telefonul în timpul interacțiunilor? E normal, ar spune unii. Trăim doar în epoca tehnologiei. Explicația ține, în mare parte, de nevoia fundamentală a oamenilor de a fi văzuți, ascultați și validați de persoana apropiată indiferent în ce epocă trăim. Într-o relație de cuplu, atenția reciprocă este un semn de interes, implicare și afecțiune. Atunci când această atenție este înlocuită constant de interesul pentru telefon, partenerul poate avea impresia că nu mai reprezintă o prioritate. Una dintre cele mai frecvente trăiri în astfel de situații este sentimentul de a deveni „invizibil”. Persoanei ignorate îi este afectată imaginea de sine. Pentru cei care au deja o stimă de sine mai fragilă, astfel de experiențe pot intensifica sentimentul de nesiguranță și pot declanșa îndoieli legate de propria valoare sau de importanța lor în relație. Sentimente care pot genera tristețe sau chiar depresie.

Pentru alții, reacția dominantă nu este tristețea, ci furia. A vedea că partenerul își îndreaptă atenția către telefon în timpul unei conversații poate fi perceput ca un gest de lipsă de respect sau de dezinteres. În aceste situații apare frustrarea, deoarece persoana se simte total neglijată și neapreciată. Situația poate escalada în certuri, conflicte, amenințări. Tristețea și furia, după cum vedem, pot duce la diferite tipuri de reacții în cadrul cuplului. Unele persoane răspund prin conflicte deschise și discuții aprinse, în timp ce altele aleg o formă mai tăcută de protest, manifestată prin retragere, tăcere sau atitudini pasiv-agresive. Chiar dacă aceste reacții diferă, efectul final este adesea același: o distanță emoțională enormă între cei doi. Prin urmare, nemulțumirea provocată de utilizarea constantă a telefonului nu este doar o reacție superficială, ci reflectă o nevoie profundă a cuiva de atenție, recunoaștere și conexiune emoțională în cadrul relației de cuplu.

Menționăm aici și studiul realizat de James Roberts și Meredith David, în anul 2016. Studiul a analizat modul în care comportamentul de partner-phubbing influențează satisfacția relațională și starea de bine a indivizilor. Datele obținute au indicat că fenomenul este întâlnit relativ frecvent: aproximativ 46,3% dintre participanți au declarat că au fost ignorați de partener în relație din cauza utilizării în exces a telefonului, iar 22,6% au afirmat că acest comportament a provocat conflicte majore în relație, rupturi definitive. În plus, scăderea satisfacției relaționale a generat, la nivel individual, insatisfacție față de viață și o probabilitate mai mare ca unul din parteneri, pubbee-ul, să experimenteze stări depresive.

Pentru multe persoane, este dificil să reziste atracției exercitate de rețelele sociale și de numeroasele aplicații disponibile pe smartphone. Aceste platforme oferă „recompense” rapide sub forma notificărilor, mesajelor sau aprecierilor, care pot satisface nevoia de atenție și validare, care, în mod firesc, ar trebui să vină din partea partenerului. În acest context, telefonul devine un instrument care poate concura cu interacțiunile reale din viața de zi cu zi. Atenția noastră poate fi ușor deviată, prin acest obiect, de la persoana cu care interacționăm în mod direct către lumea digitală. De multe ori, acest lucru se întâmplă aproape automat, fără ca individul să fie pe deplin conștient de efectul pe care îl are asupra celorlalți. În viața cotidiană adoptăm, de regulă, frecvent anumite comportamente fără a reflecta asupra motivelor care le determină sau asupra consecințelor lor asupra relațiilor noastre.

Rareori ne oprim pentru a ne imagina cum se simte persoana de lângă noi atunci când atenția noastră este îndreptată doar către telefon. Pornind de la toate acestea, în situația în care nu mai funcționează „Simt că uneori nu mai avem timp doar pentru noi și mi-ar plăcea asta.”, „Mi-ar face bine să avem momente fără telefon, doar să vorbim.”, iar telefonul mobil a devenit co-partener în relația de cuplu, recomandăm consiliere, firește, fără nici un dispozitiv de acest fel pe masa din cabinet. Relația cu un om pe care îl iubești este, nu-i așa?, mult mai importantă, mai prețioasă decât relația cu un obiect.

Cristina Danilov este psiholog și scriitor

Publicitate și alte recomandări video