În timp ce Educaţia umblă cu capul spart, Cercetarea e la terapie intensivă

Într-un articol anterior am văzut cum se reflectă educaţia românească în statisticile oficiale. În proiectul bugetului de stat pentru anul 2023, pentru capitolul „Educaţie” este prevăzut doar 2,1% din PIB, cea mai mică alocare bugetară (ca procent din PIB) în ultimul deceniu.

Prin Legea Educaţiei Naţionale nr. 1 din 2011, la art. 8 se prevede că „pentru finanţarea educaţiei naţionale se alocă anual din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv. Suplimentar, unităţile şi instituţiile de învăţământ pot obţine şi utiliza autonom venituri proprii. Pentru activitatea de cercetare ştiinţifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv.” La aplicarea acestui articol de lege s-au operat tot timpul derogări. În timp ce Educaţia merge cu capul spart în România, Cercetarea este demult la terapie intensivă.

Potrivit portalului Edupedu, bugetul alocat Cercetării pentru 2023, în cadrul Ministerului Cercetării şi Digitalizării, rămâne la un nivel similar cu cel de anul acesta: sub 0,2% din PIB. E drept că, în cifre absolute, suma propusă a fi alocată Cercetării este în creştere cu 70% faţă de nivelul anului în curs. Conform execuţiei bugetare pe anul 2022, Cercetarea a beneficiat de 1,7 miliarde de lei (0,17% din PIB). În proiectul legii bugetului de stat pentru anul 2023, se prevede alocarea a circa 2,8 miliarde lei (0,18% din PIB). E o sumă aproape dublă faţă de 1,59 miliarde de lei în anul 2021 şi cu aproximativ 70% mai mare decât execuţia bugetară pe anul 2022. O fi mult, o fi puţin, să vedem ce spun datele Eurostat pentru capitolul „cercetare şi dezvoltare”.

Conform datelor furnizate de Eurostat, în anul 2021, alocările bugetare guvernamentale pentru cercetare şi dezvoltare în întreaga UE au totalizat 109,25 miliarde de euro, echivalentul a 0,8% din PIB. Aceasta reprezintă o creştere de 6% faţă de 2020 şi o creştere de 35% faţă de 2011. În anul 2021, România se situa pe ultimul loc în rândul statelor membre UE cu cea mai mică alocare pe cap de locuitor pentru cercetare şi dezvoltare (research & development). Dintre statele membre ale UE, cele mai mari alocări ca pondere în PIB pentru cercetare şi dezvoltare în 2021 au fost înregistrate în Suedia (3,35%), urmată de Austria (3,22%) şi Belgia (3,19%). Şase state membre au raportat cheltuieli de cercetare-dezvoltare sub 1% din PIB-ul lor în 2021: România (0,48%), Malta (0,65%), Letonia (0,71%), Bulgaria (0,81%), Cipru (0,89%) şi Slovacia (0,95%).

Click AICI pentru varianta mare a graficului

Dacă ne raportăm la alocările pentru R&D în PIB pe persoană, cele mai mari au fost înregistrate în Luxemburg (689 EUR de persoană), urmat la distanţă de Danemarca (530 EUR) şi Germania (471 EUR). Pe de altă parte, ţările UE cu cele mai mici alocări bugetare pentru cercetare şi dezvoltare per persoană au fost România (19 EUR de persoană), Bulgaria (24 EUR), Letonia (45 EUR) şi Ungaria (60 EUR). Alocările bugetare guvernamentale pentru cercetare şi dezvoltare la nivelul UE s-au ridicat la 244 euro pe persoană, ceea ce reprezintă o creştere de 33% faţă de 2011 (184 EUR pe persoană).

Click AICI pentru varianta mare a graficului

Printre priorităţile Programului de guvernare al Coaliţiei pentru rezilienţă, dezvoltare şi prosperitate, pentru perioada 2021-2024, se numără şi „cercetarea şi dezvoltarea”. Cuvântul „cercetare” este menţionat de 143 de ori în prezentul program de guvernare. În documentul cu pricina se face referire şi la Programul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) prin care se propune ca priorităţi tranziţia verde şi cea digitală prin stimularea cooperării dintre mediul academic/de cercetare şi mediul de afaceri, respectiv prin transferul de tehnologii moderne care vor stimula competitivitatea firmelor din România.

În Strategia Naţională de Cercetare, Inovare şi Specializare Inteligentă 2022-2027 se arată că personalul care lucreză în domeniul cercetării şi dezvoltării, raportat la populaţia ocupată, este de patru ori mai mic decât media UE – indicator care plasează ţară noastră pe ultimul loc la nivel european. Din totalul personalului care lucrează în cercetare-dezvoltare (echivalent normă întreagă), sectorul de afaceri reprezenta, în anul 2019, doar 37% (comparativ cu media UE de 58%), sectorul guvernamental 39% (faţă de 11% în UE), iar universităţile doar 24% (faţă de 30% media UE). Mai mult, numărul normelor de cercetare din universităţi este asociat preponderent procentului de cercetare din cadrul normei didactice, existând foarte puţini cercetători cu norma întreagă. E bine că ştim cum stăm cu cercetarea, pe unde ne situăm în raport cu celelalte ţări membre UE, avem obiective ambiţioase, dar la măsuri concrete (fapte) rămânem tot pe „hârtie”.

Potrivit INS, în anul 2021, cheltuielile de cercetare-dezvoltare au reprezentat 0,48% din PIB (date provizorii la raportare), din care: 0,29% pentru sectorul privat şi 0,19% pentru sectorul public. În România, în anul 2021, s-au cheltuit 5616,6 milioane lei pentru activitatea de cercetare-dezvoltare. La sfârşitul anului 2021, 47011 salariaţi îşi desfăşurau activitatea în cercetare-dezvoltare, în creştere cu 3,8% faţă de anul 2020. După cum se vede treaba, sectorul privat format din mediul de afaceri şi non-profit face mai multă cercetare decât sectorul public format din structurile guvernamentale şi mediul academic (universităţi şi institute de cercetare).

În anul 2021, sursele de finanţare furnizate de întreprinderi au avut cea mai ridicată pondere, respectiv 51,8%, urmate de fondurile publice (inclusiv fondurile publice generale universitare), respectiv 31,6%. În cadrul sectoarelor de performanţă, cele mai mari sume din fondurile publice au fost primite de către unitǎţile din sectorul guvernamental (73,1%), urmate de unitǎţile din sectorul învăţământ superior (65,6%). Sursele de finanţare pentru activitatea de cercetare-dezvoltare din străinătate au fost orientate în cea mai mare parte către unităţile din sectorul mediului de afaceri (57,4%), sectorul guvernamental (24,6%) şi sectorul învăţământ superior (17,0%). Pe final, această radiografie statistică a cercetării şi dezvoltării în România arată un interes crescut al mediul de afaceri şi neguvernamental mai ales spre zona cercetării aplicate. Învăţământul superior nu mai deţine monopolul activităţii de cercetare-dezvoltare în România. Aceasta este tendinţa şi în UE, unde aproximativ 60% din activitatea de cercetare-dezvoltare este realizată de mediul privat.

Nu există în toată Uniunea Europeană mai mari meseriaşi ca la noi în redactarea de strategii, planuri de implementare, programe, obiective şi măsuri de realizare a acestora. La teorie („la scris”) suntem aşi, dar la practică (în faza concretizării), stagnăm, amânăm, rămânem la coadă. Asta e, ne resemnăm optimişti, trebuie să fie cineva şi corigentul clasei. Am fost în valul II de admitere în NATO (2004), la fel şi la UE (2007), lăsaţi corigenţi la Schengen (2022) cu toate că ne străduim să trecem clasa din 2011, cu toate criteriile tehnice îndeplinite. Nu prea suntem nici de OECD, zona „Euro” rămâne o perspectivă tot mai îndepărtată. Pare că, mai tot timpul, vina este a profesorilor prea exigenţi sau cu hachiţe, care ne pică la examene.

Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Direcţia Judeţeană de Statistică Iaşi şi lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi

Publicitate și alte recomandări video