IAȘUL DE ACUM UN SECOL
În urmă cu 100 de ani, ca să ajungă în Ardeal, ieșenii mergeau prin Ploiești sau în cel mai bun caz prin Tecuci. Greu ca și acum!
Acum o sută de ani, pe 5 noiembrie 1925, ziarul Adevěrul publica un articol intitulat „Reînvierea economică a Iașului”, în care Camera de Comerț cerea cu insistență legături feroviare spre Ardeal, Basarabia și Bucovina. Se vorbea atunci despre izolare, despre drumuri ocolite și despre un guvern care „nu vede mai departe de barierele Bucureștiului”. O sută de ani mai târziu, subiectul revine aproape neschimbat: Iașul încă așteaptă legături rapide cu restul țării, iar chemarea din 1925 sună și azi surprinzător de actual.
„Stăruințele ce se vor pune ca Iașul să devină un centru viu”
Iașul interbelic trăia, ca și acum, sentimentul de izolare. Se vorbea despre lipsa legăturilor feroviare directe între Moldova, Ardeal, Basarabia și Bucovina, iar oamenii de afaceri din Iași încercau să atragă atenția asupra unei realități care suna dureros de familiară: dezvoltarea nu poate exista fără drumuri.
„E vorba de stăruințele ce se vor pune ca Iașul să devină un centru viu, un punct cu legături directe și repezi spre Transilvania, Basarabia și Bucovina”, scria reporterul de atunci, preluând pledoaria Camerei de Comerț. În 1925, Iașul își dorea „o rețea suficientă de căi ferate care să servească interesele Moldovei să realizeze unirea economică între trei mari provincii bogate și active, iată în adevăr primul lucru absolut necesar pentru dezvoltarea Iașului”. Astăzi, la un secol distanță, aceeași frază s-ar putea rosti la o conferință despre infrastructură rutieră, doar că termenul „cale ferată” ar fi înlocuit cu „autostradă”.
Care erau rutele spre Ardeal?
De o sută de ani, discursul despre izolarea Moldovei se repetă cu o precizie aproape poetică. În 1925, Iașul era „situat în centrul acestei mari provincii și totuși trăia aproape complet izolat, prin sărăcia de căi ferate”. În 2025, se spune că e „orașul cel mai mare fără autostradă din România”. Atunci se făcea ocolul pe la Ploiești-Predeal pentru a ajunge în Ardeal; acum se calculează kilometrii pierduți pe la Brașov, Bacău sau Suceava.
Articolul de atunci vorbea despre „oameni pricepuți în chestiile economice și comerciale” care vedeau limpede neajunsurile și „au dat semnalul de alarmă”.
„Nu e vorba de o mișcare pornită din simplu spirit regionalist. Iașul este azi capitala Moldovei unite, e situat în centrul acestei mari provincii și totuși trăește aproape complet izolat, prin sărăcia de căi ferate. Dar nu numai atât. Între Moldova și Ardeal nu se pot face aproape nici un fel de schimburi de mărfuri din cauza enormelor greutăți de transport. Produsele Ardealului și cele ale Moldovei, ca să ajungă respectiv în cele două provincii, trebuie să facă ocolul pe la Ploiești–Predeal sau în cel mai bun caz prin Tecuci–Mărășești–Palanca”.
O sută de ani mai târziu, aceleași semnale se aud, venind dinspre mediul de afaceri, universități, primărie, asociații civice. Guvernele, se spunea în 1925, „nu vor să vadă mai departe de barierele Bucureștiului”. E o frază care ar putea fi rostită și astăzi fără a părea anacronică.
„Lupta pentru ele trebuie dusă până la capăt”
Atunci, Camera de Comerț insista că „pentru a le sili să cuprindă cu privirea interesele unei regiuni atât de întinse și de îndepărtate, trebuie ca întreaga provincie să se pună în mișcare și să ceară cu stăruință crearea arterelor de cale ferată”. Acum, s-a înlocuit doar vocabularul: autostrăzi, coridoare de transport, legături europene. În esență, chemarea rămâne aceeași – o regiune care cere să fie conectată la restul țării.
Urmăriți canalul „Ziarul de Iași” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
În finalul textului de acum un secol, autorul avertiza:
„Lupta pentru ele trebuie dusă până la capăt, ca orice luptă în care e în joc principiul vieții. Să nu ne uităm că’i costisitor, căci serviciile pe care el le va aduce, vor fi de o valoare imensă pentru consolidarea unificării reale a statului românesc”, argumenta redactorul articolului de acum o sută de ani. E greu de găsit o formulare mai potrivită pentru prezent. Într-o epocă în care distanțele se măsoară în ore pierdute pe drumuri înguste și în trenuri lente, principiul vieții pentru Moldova rămâne același: accesul la restul României.
Iașul de acum un secol cerea căi ferate. Iașul de azi cere autostrăzi. Iar între aceste două cereri se întinde un secol de așteptare.
*În „Iașul de acum un secol” redam evenimente din viata de acum o sută de ani a Iașului, cu ajutorul colecției de ziare de pe platforma Ziarele Arcanum.

Publicitate și alte recomandări video