Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

În vreme a pandemiei

GALERIE
mihai dorin
  • mihai dorin
- +

Cum va arăta normalitatea de după coronavirus? Vom fi iarăşi ce am fost? Îndrăznesc să sper că poate vom fi mai buni. Aşa ar fi creştineşte, şi anume că încercările de astăzi să adauge un dram de umanitate şi de compasiune. Vom vedea.

* Pe scara mea stă în gazdă o italiancă din Florenţa, balerină la Opera Naţională. Dezinvoltă, tânăra te cucereşte cu farmecul ei. Conversăm în italiană ori de câte ori de intersectăm, eu din dorinţa de a-mi exprima compasiunea pentru soarta conaţionalilor ei, atât de crunt loviţi de pandemie, ea din curiozitate şi surprindere că nu toţi vecinii o privesc pieziş. Într-o zi, o vecină mă opreşte intempestiv, vădit revoltată din pricina năravului meu nesănătos, chestionându-mă dacă ştiu că e italiancă.

Am preţuit de când mă ştiu Italia şi mă simt mereu bine acolo. În plus, am amintiri de neştres din această ţară - prima din lumea liberă pe a cărui pământ păşeam în vara anului 1990 - cu gândul de a-mi lua adio de la România mea, care ajunsese România lui Iliescu şi a acoliţilor, după trista mineriadă din 13-15 iunie. Acolo, pe treptele celebrului Canal Grande din Veneţia am avut pentru prima dată în viaţă sentimentul libertăţii, izbucnind în lacrimi, ca un copil care primea cam târziu darul mult aşteptat. Bucuria şi revolta se topeau instantaneu în gestul meu.

Privesc imaginile terifiante din această ţară atât de încercată de pandemie şi îmi dau lacrimile, la fel ca în acel îndepărtat iulie 1990.  Într-un colţ tainic al inimii, Italia a rămas definitiv, ca un vis frumos, împlinit în chip neaşteptat. Şi italienii m-au cucerit atunci, prin verva şi compasiunea lor sinceră cu privire la soarta noastră, a latinilor din Orient, atât de încercaţi în comunism. Nu pot uita surprinderea lor sinceră că româna e atât de apropiată de italiană. Auzindu-mă vorbind româneşte mă întrebau din ce colţ al Italiei sunt.

De atunci am mai fost în câteva rânduri în Italia, o dată conferenţiind despre Eminescu şi cultura italiană, retrăind mereu clipele de neşters de la începutul vieţii mele în libertate. N-am crezut niciodată că vom ajunge să ne sperie fraţii noştri din Peninsulă. Dar pandemia din aceste zile a reuşit. Mă întreb ce va urma.

* Porumbeii mei (e un fel de a spune, întrucât s-au aciuat acolo unde ştiu că pot întâlni oameni binevoitori) sunt un fel de dar de la Dumnezeu, care-mi bucură fiecare dimineaţă. Ştiindu-mă binefăcătorul lor, se aşază pe pervazul balconului, aşteptând tacticos tainul cotidian. Dacă întârzii nepermis, intră într-o uşoară agitaţie şi ciocnesc în geam. Am ajuns să fiu asociat cu ora mesei, precum câinele din celebrul experiment pavlovian.

Înfrunt vitregia vremurilor Coronavirusului şi mă aventurez în piaţă, de unde cumpăr grâu la un preţ corect, încă neafectat de criză. Acolo mă întâmpină negustoreasa mea simpatică. Din acest motiv, nu cumpăr decât de la ea.

„Aţi venit mai repede decât de obicei!” mă întâmpină ea. Desigur, doar porumbeii sunt mai flămânzi de când cu începutul clocitului, iar în plus nu ştiu de coronavirus. Primesc încurajări pentru grija mea faţă de ei. Dar un şmecher nevricos şi mereu pus pe harţă mă admonestează că porumbeii îi năruiesc maşina, nepregetând să-i alunge zgomotos. Biete ipochimene, nici măcar pandemia nu i-a făcut mai buni! Porumbeii mei sunt îngeri pe lângă unii bipezi. Mă întreb ce i-ar mai putea clinti din comoditate, indiferenţă şi prostie.

* Vecinii mei au dispărut la comandă, de parcă ar fi fost înghiţiţi de o misterioasă gaură neagră. Nu mai întâlnesc pe nimeni, nici măcar pe cei cu animăluţe de companie. Am şi uitat cum mai arată. Dacă se întâmplă să-i zăresc, grăbesc pasul speriaţi, dispărând în necunoscut. Nu ne mai salutăm decât crispaţi şi de la distanţa legală. Dacă vom ieşi întregi din pandemie, presimt că ne va fi destul de greu să ne reluăm bunele obiceiuri de altădată de a mai schimba o vorbă, a critica guvernul ori de a vorbi despre copiii noştri de peste mări şi ţări. Cum va arăta normalitatea de după coronavirus? Vom fi iarăşi ce am fost? Îndrăznesc să sper că poate vom fi mai buni. Aşa ar fi creştineşte, şi anume că încercările de astăzi să adauge un dram de umanitate şi de compasiune. Vom vedea.

Mihai Dorin este istoric şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri