În vremurile de acum

Iţele nevăzute între personalitate şi istorie nu au limpezimea demonstraţiei infailibile. Nu este clar dacă ea determină istoria sau istoria îi oferă scena potrivită. Asemenea, nu ştim dacă istoria este poveste predictibilă sau logica ei este identificabilă post-factum. Între mitul originii de aur urmat de Apocalipsă şi mitul viitorului de aur precedat de negura vremurilor s-a întronat, invaziv, cenuşa mediocrităţii, fără nevoie de trecut şi fără proiecte de viitor, cu suferinţele şi fericirile amestecate în acelaşi creuzet.

Ne aflăm în miezul nelămuririlor. Certificarea oamenilor care fac istorie, sau pe care istoria îi face mari este metaforică. Indiferent de domeniu, demonstraţia alegerii nu poate fi decât un contur de imagine, un reper posibil. Alegerea mea este reperul opus, de exemplu, lui Putin, de care nici ruşii adevăraţi nu au nevoie.

Sunt treizeci şi trei de ani de când ne-am despărţit de structura politică a cărei ţintă a fost să-i devenim sclavi. Vom împlini curând patruzeci, timpul necesar unei comunităţi, după arhetipul vechi testamentar, pentru a se reînnoi, pentru a uita năravurile vieţii de rob. Răgazul acesta este suficient dacă există un lider cu forţa lui Moise şi dacă liderul se dedică noului proiect de ţară, noului ideal de viaţă. Evident noi, românii, tânjim după un astfel de lider.

Să desenăm, în culori reţinute, icoana unui om. Plecat destulă vreme în lumea mare, a ales să se întoarcă în ţara mică, artificială, situată între Prut şi Nistru. Un stat nou, sărac, situat la limita dintre două antagonice centre de putere. Aici funcţionează schemele corupţiei adânci între stătuleţul fărămiţat în autonomii politice şi centrul de putere asiatic. Liderii politici au avut în cursul timpului un singur obiectiv la ordinea zilei, buzunarele proprii. Situaţi pe traseele schemelor respective se îmbogăţesc fără să-şi supere stăpânii de la Moscova. Cu astfel de politici de extorcare a populaţiei, majoritatea forţei sănătoase de muncă s-a răspândit deja în occident.

Ei bine, în această ţară folosită de autocraţii moscoviţi pentru spălarea banilor, unde autocraţii locali pot fura miliarde din avutul public, omul nostru cuminte, modest s-a întors să lupte cu singurele arme disponibile: adevărul şi bunul simţ. Cu ele speră să readucă speranţă, să convingă o populaţie oropsită că există viitor. Cu ele a creat un partid. Fără resurse, fără promisiuni deşarte, împotriva ingerinţelor brutale orchestrate de marele lider de la Moscova, a reuşit să învingă şi să preia conducerea ţării la nivelul preşedinţiei, al parlamentului şi al guvernului. Succesul acesta în sine, pentru cine cunoaşte năravurile ruseşti, este un miracol.

După trei ani la preşedinţia ţării, omul acesta cu chipul unei doamne cuminţi este deja cunoscut în toată lumea. Doamna preşedinte ajunge în marile capitale ale lumii civilizate cu cele mai ieftine bilete de avion şi este primită cu onoruri şi premii. Caută sprijin ţării aflate în războiul subversiv declanşat de sălbaticul vecin de la răsărit şi reuşeşte.

Deja „culorile reţinute” nu mai sunt suficiente, întrucât personalitatea propusă de mine a devenit reper incontestabil al zilelor noastre în ţară şi în lume. Peiorativ numită de ruşi „românca” Maia Sandu, trebuie zugrăvită în cele mai strălucitoare culori. O alcătuire de modestie, curaj, inteligenţă şi spirit de sacrificiu dedicate nevoilor oamenilor. Atribute cu totul rare printre politicienii acestui colţ de lume.

În concluzie, Maia Sandu.

Dr.arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de soluţii arhitecturale; a fost arhitect-şef al Iaşului

Articolul face parte din seria „Oameni şi istorie – portrete din vremurile de acum”,
tema de meditaţie propusă de redacţie colaboratorilor de la pagina de Opinii, la sfârşitul anului 2022.

Publicitate și alte recomandări video