BRIZARERII

Înainte și după ce ai fost frumoasă

marți, 11 februarie 2025, 03:02
1 MIN
 Înainte și după ce ai fost frumoasă

Mă tot întreb: de unde vine această dorință a femeilor de a arăta toate la fel, ca niște păpuși sexy, de a ajunge, de fapt, niște personaje de desene animate, uneori de-a dreptul grotești? Evident că nu reușesc să înțeleg ce transformări au loc în mintea lor și în felul în care se privesc în oglindă. Trebuie să fie acolo un ideal pe care și-l construiesc și care să merite toate sacrificiile, altfel nimic nu are rost.

E mare tam-tam pe tema escrocheriei Nordis. Sunt oameni arestați, ies la iveală o sumedenie de fapte care, până acum, păreau inimaginabile. Cu cât se sapă mai mult, cu atât se găsesc mai mulți clienți înșelați, persoane conectate la rețea și așa mai departe.

Laura Vicol și Vladimir Ciorbă apar în fiecare zi la știri, înconjurați de jandarmi și jurnaliști, asaltați cu întrebări. Nimeni nu înțelege însă drama prin care trec acei oameni. Au fost reținuți, au trebuit deja să stea în arest câteva zile, doar între patru pereți și cu cătușe la mâini. Știți ce înseamnă asta pentru un om obișnuit cu opulența de ani de zile și cu pielea fină de pe volanul unei mașini de lux? E o tragedie. Chiar nu vă e milă de ei?

M-am uitat la câteva poze din trecut cu Laura Vicol. Ceva mi se părea foarte schimbat și nu știam ce este. Privind însă mai atent și citind știrile despre ea, mi-am dat seama care era chichița: doamna și-a făcut o grămadă de operații estetice. A dat pe ele o căruță de bani ca să nu mai arate ca înainte, să arate, zice ea, mai bine. Cică a plătit 14.000 de euro pentru „lucrări”.

Am găsit o poză cu ea din 2017, înainte de operații. Era avocata Alinei Bica. Părea o femeie obișnuită, cu o față naturală, expresivă. Acum arată ca o păpușă sexy, cu o față plată, inexpresivă, plăcută la prima vedere și atât. O statuie vie, imobilă.

Acum, când vorbește, buza de sus nu se mai mișcă deloc, dovadă a faptului că operațiile estetice nu sunt făcute cu gândul la mișcare, ci doar la poză, la poziții statice. Cineva care și-a lucrat obrajii, buzele, ochii nu mai poate râde cu toată fața – e știut acest lucru. Chipul îi este împietrit într-o expresie rigidă. Buza de sus nu se mai încordează la fiecare vocală, ci fâlfâie ca o bucată de friptură făcută în sânge.

Mă tot întreb: de unde vine această dorință a femeilor de a arăta toate la fel, ca niște păpuși sexy, de a ajunge, de fapt, niște personaje de desene animate, uneori de-a dreptul grotești? Evident că nu reușesc să înțeleg ce transformări au loc în mintea lor și în felul în care se privesc în oglindă. Trebuie să fie acolo un ideal pe care și-l construiesc și care să merite toate sacrificiile, altfel nimic nu are rost. La fel se întâmplă și cu cei din jurul lor. Ce se petrece în sufletul unui bărbat care își lasă femeia la spital așa cum o știa până atunci, iar câteva zile mai târziu, când vine să o ia, găsește o cu totul altă persoană? Cum poate fi el mulțumit de ce vede? Sau gândește că e altă persoană? Atunci e, practic, ca un fel de trădare: o abandonează pe cea veche și începe o relație cu cea nouă.

Cum poate fi un bărbat satisfăcut când știe că sub sânii femeii lui se află niște pungi de silicon? Când în buzele ei umflate și imobile este un lichid vâscos?

Apropo de sâni și de buze. După operație, aceste „piese” ale corpului nici măcar nu mai pot fi „folosite” cum trebuie. Este interzis de către medicii de chirurgie plastică să apeși prea tare ori să strângi buzele umplute cu ceva și sânii de silicon, pentru că se pot întâmpla accidente și se degradează mai repede. Cu alte cuvinte, bărbatul care își lasă la spital o femeie normală, „tangibilă”, își va lua mai târziu una care va putea fi „folosită” doar în scopuri non-invazive, doar pentru privit, nimic mai mult.

Iar despre statul în pușcărie… asta e, cum spuneam, o tragedie pentru un om obișnuit, însă pentru o persoană cu operații estetice, e de zece ori mai traumatizant. Pentru că unele intervenții pe corp de acest gen trebuie întreținute periodic, trebuie duse la inspecție tehnică, exact ca o mașină. Nu poți sta cu ele la infinit și să-ți vezi liniștit de viață. Nu, nene! De exemplu, în cazul în care nu știați, lichidul de umplutură din buze – dacă s-a făcut procedura cu injecție Juvederm, să zicem – poate dura undeva între șase luni și un an, pentru că este absorbit de către organism. După asta, trebuie reîncărcat, ca antigelul la radiator.

Dacă s-a făcut intervenție chirurgicală permanentă, efectul durează mai mult, însă și acela trebuie monitorizat.

Apropo de asta, la intervenția cu bisturiul pe buze, în locul injecției cu lichid vâscos, se introduce sub piele grăsime, care e de preferat să fie luată tot din corpul pacientului, de obicei din părțile moi, cu surplus… Asta ca să știți ce pupați data viitoare sau la ce vă uitați în realitate…

De asemenea, buzele „lucrate” trebuie întreținute cu mare grijă. Nu ai voie să stai prea mult la soare cu ele, trebuie să fii atent la ce mănânci, cum mănânci și cât, să nu fumezi, să nu apeși pe ele prea tare, să nu le muști, să nu le traumatizezi, pentru că altfel te trezești cu ele uscate sau sparte ca o cameră de bicicletă.

Cu ocazia acestui articol, am vizionat pe Internet câteva clipuri cu Loredana Groza în noua ipostază, adică aceea „tunată” și „extrem de atrăgătoare”, și mi se pare că seamănă din ce în ce mai mult cu Donatella Versace, în timpurile ei „bune”, dacă o știți… O splendoare.

Din ce am observat eu, cu ochiul meu de amator, și doamna Raluca Turcan e nițel ajustată pe ici, pe colo, și anume în părțile esențiale. Dacă cineva nu a mai văzut-o deloc de mult timp, azi sigur nu o mai recunoaște – e complet diferită, iar asta nu se întâmplă pur și simplu de la natură. Nu te culci noaptea într-un fel și te trezești a doua zi Angelina Jolie. Sper să nu ajungă și ea între patru pereți, Doamne ferește…

De aceea, nu e de mirare că Laura Vicol e îngrozită de perspectiva pușcăriei. Nu degeaba a făcut atacuri de panică, pentru că și-a dat seama de implicațiile care apar odată cu intrarea în detenție. În spatele gratiilor, n-o să se mai poată întreține, o să fie din ce în ce mai fleoșcăită, o să redevină din ce în ce mai mult ea însăși, ceea ce e teribil!…

Pe Elena Udrea o pândea aceeași tragedie, doar că a avut noroc: nu a apucat să facă operații estetice, a fugit în lume, apoi a fost umflată de poliție la timp și băgată la păstrare. Acum arată bine, slavă Domnului! Ar trebui să mulțumească DNA-ului…

E o diferență enormă între formă și fond la oameni, în felul cum văd ei prioritățile și valorile în viață… Ca un ultim exemplu, o voi aminti pe Simona Halep, care – întâmplarea face – a anunțat zilele acestea că se retrage din competițiile de tenis, după ce ne-a făcut de atâtea ori mândri că suntem conaționali cu ea. La dânsa a fost un fenomen exact invers decât la doamnele pomenite anterior: ca să își urmeze nestingherită visul și să atingă performanța, Simona și-a făcut și ea o intervenție plastică, însă nu de mărire, ci de micșorare a sânilor. Arăta „prea bine” și a ales să arate „mai rău” ca să poată face tenis, adică ceea ce îi plăcea.

Iată ce fac unii pentru o carieră de succes! Ce poți să mai adaugi aici decât vorba englezului: Beauty is skin deep (frumusețea are grosimea pielii)?

 

Briscan Zara este scriitor și publicist

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii