Înălţarea Sfintei Cruci şi cele patru etape ale mântuirii
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
Oala cu Gust
anunturi

duminica, 24.10.2021

Înălţarea Sfintei Cruci şi cele patru etape ale mântuirii

GALERIE
pr Constantin Sturzu
  • pr Constantin Sturzu
- +

La mijlocul primei luni a anului bisericesc prăznuim Înălţarea Sfintei Cruci. Istoric vorbind, această sărbătoare aminteşte de două evenimente: găsirea Sfintei Cruci la Ierusalim de către Sfânta Împărăteasă Elena şi înălţarea ei în văzul tuturor în acea zi, dar şi pe 14 septembrie 335, imediat după sfinţirea primei Biserici a Învierii Domnului, zidită de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, respectiv aducerea Sfintei Cruci înapoi în Ierusalim, pe 14 septembrie 630, după ce a fost recuperată de la perşi de către împăratul bizantin Heraclius.

Această zi este una de post aspru. De-a lungul anului liturgic sunt patru astfel de zile de post rânduite: Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august), Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), Vinerea Mare şi Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie). Sunt patru zile care alcătuiesc o cruce de-a lungul anului bisericesc. Sunt patru puncte cardinale ale istoriei mântuirii noastre, patru repere esenţiale pentru viaţa duhovnicească. Prin tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul a fost curmat "glasul celui ce strigă în pustie" (Matei 3, 3), celui ce vădea păcatele oamenilor şi îndemna la pocăinţă. La Bobotează, Mântuitorul a luat toate aceste păcate asupra Lui, a devenit "Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii" (Ioan 1, 29). Vinerea Mare este ziua Răstignirii, când Mântuitorul "ne-a împăcat cu Dumnezeu" (cf. Efeseni 2, 16) prin ascultare desăvârşită, iar păcatul asumat la Iordan a fost pironit pe Cruce: "Ştergând zapisul ce era asupra noastră, care ne era potrivnic cu rânduielile lui, şi l-a luat din mijloc, pironindu-l pe Cruce" (Coloseni 2, 14). Ziua de 14 septembrie actualizează "biruinţa binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic (diavolul)" cu "puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci".

Faptul că aceste patru zile sunt rânduite cu post cât mai aspru, chiar şi dacă trei dintre ele ar cădea în zi de duminică, înseamnă că sunt esenţiale pentru a înţelege cum anume trebuie să conlucrăm la mântuirea noastră. Mai întâi, e nevoie să ascultăm de vocea conştiinţei până la capăt şi să nu o ucidem (sau înăbuşim) precum Irod. Apoi, trebuie să dăm Domnului păcatele noastre prin mărturisire (spovedania este numită şi "al doilea botez" sau "botezul lacrimilor"). Pasul următor este împărtăşirea din Trupul şi Sângele Domnului, rod al noului "Pom al Vieţii", cum mai este numită Sfânta Cruce. Iar urmarea firească a acestui traseu este purtarea Crucii în toate ale vieţii noastre, prin răstignirea poftelor sau a minţii noastre, ascultând desăvârşit de Dumnezeu, în iubire jertfelnică faţă de semenii noştri. Deci, cele patru sărbători marchează patru etape obligatorii ale mântuirii noastre: conştientizarea păcatelor, mărturisirea lor, cuminecarea cu Împărtăşania care se dă şi "spre iertarea păcatelor", toate urmate de o asumare integrală a lucrării Crucii, una mărturisitoare înaintea tuturor.

Praznicul Înălţării Sfintei Cruci este pus la începutul anului bisericesc spre a ne arăta, încă din start, care este ţinta călătoriei noastre liturgice şi care ne este reperul. Importanţa acestei sărbători este evidenţiată şi prin faptul că îi sunt dedicate două duminici, cea de dinainte şi cea de după data de 14 septembrie, fiecare având semnificaţiile sale.

În duminica de dinainte este amintită pregătirea omenirii pentru Jertfa mântuitoare a Fiului Celui Unul-Născut pe care Dumnezeu "L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică" (Ioan 3, 16). Răstignirea este preînchipuită de acel şarpe de aramă înălţat de Moise în pustie (cf. Ioan 3, 14 şi Numerii 21, 8-9) la care evreii cei muşcaţi de şerpii veninoşi priveau ca să trăiască. Păcatul "muşcă" din noi, dar noi ne luptăm pentru a privi - adică a ne reorienta, a ne schimba mintea (metanoia/ pocăinţa) - către Hristos Cel Răstignit şi Înviat.

În duminica de după Înălţarea Sfintei Cruci suntem îndemnaţi să lepădăm această viaţă, să o pierdem "pentru Hristos şi pentru Evanghelie". Adică să trecem de la viaţa biologică, socială, caracterizată de limitări şi neputinţe, la o viaţă în Dumnezeu, în care preocuparea de căpătâi o reprezintă pocăinţa şi împlinirea poruncilor. Dar mai învăţăm în această duminică şi că asumarea Crucii se face nu doar în cele lăuntrice, ca lucrare, ci şi în cele din afară, ca mărturisire: "Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri" (Marcu 8, 38). Una fără cealaltă nu se poate: lucrare şi mărturisire.

În fapt, praznicul Înălţării Sfintei Cruci este un arc peste timp, soteriologic şi eshatologic, de la Golgota la Parusie, de la Răstignirea Celui Căruia Pilat "nu I-a găsit nici o vină" (cf. Ioan 19, 4) la momentul când "se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă" (Matei 24, 30). Mai rămâne un singur semn de întrebare: "Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?" (Luca 18, 8).

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Sportul, tărâm de rai pentru conspiraţionişti

Nicolae GRECU

Sportul, tărâm de rai pentru conspiraţionişti

„E dreptul meu să fac ce vreau cu organismul meu” este un leit motiv al declaraţiilor fotbaliştilor pe posturile TV, fără a pomeni vreunul de vieţile altora.

Filmuletul zilei

opinii

Etimologicale pescăreşti (IX)

Eugen MUNTEANU

Etimologicale pescăreşti (IX)

Povestea ajunge, în fine, la descrierea „tehnicăˮ a lotcii.

Împărţiţi, dar nedespărţiţi

pr. Constantin STURZU

Împărţiţi, dar nedespărţiţi

În slujba logodnei, într-una dintre rugăciuni, ne adresăm lui Dumnezeu cu aceste cuvinte: "Care pe cele despărţite le aduni întru unire şi ai pus dragostea legătură neîntreruptă". Căderea primilor oameni, a protopărinţilor Adam şi Eva, a însemnat nu doar ruperea lor de Creator, ci şi dezbinarea acestora şi a urmaşilor lor. Prima crimă din istoria umanităţii a fost săvârşită asupra unui frate.

La plimbare pe axa culturală (3)

arh. Ionel OANCEA

La plimbare pe axa culturală (3)

Arhitectura, prin conţinutul simbolic, estetic, funcţional, este interpretată în cheie diferită de fiecare persoană în parte. Un exerciţiu simplu poate demonstra această realitate. 

pulspulspuls

Ciucă desemnatul de la Bucureşti şi relaţia cu Mihăiţă& Costel de la Iaşi

Ciucă desemnatul de la Bucureşti şi relaţia cu Mihăiţă& Costel de la Iaşi

La trei zile după ce a dat cu artificii la Palat, şi asta după ce  nu a avut nicio reţinere să aprobe şi târgul de căciuli de la Hală, dar şi coada la moaşte la liber, auzim că Mihai Chirica a vorbit către presa centrală spunând pe un ton foarte doct şi sfătos că musai este nevoie de un lockdown total, cu închidere în casă mai ceva ca anul trecut. 

Caricatura zilei

Ciucă 2

Editia PDF

Bancul zilei

Cercetatorii ardeleni au descoperit ca oricâta mâncare le-ai da musafirilor, tot se îmbata.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Ar trebui închise școlile dacă se trece de 6 la mie?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.