dr. Maria Christina Ungureanu

Cititi aici integral Ziarul de Sanatate nr. 8

Conf. Dr. Maria Christina Ungureanu, medic primar endocrinolog, Clinica de Endocrinologie, Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Spiridon”, Iași: „Definiția medicală a staturii mici este înălțimea cu -2DS (deviații standard) sub media pentru vârstă și sex, respectiv copilul se află sub cel percentile 3 pe diagrama de creștere. Pare un pic  complicat. Percentila 3 înseamnă că pentru pentru fiecare 100 de copii de această vârstă și sex, 3 sunt mai scunzi iar 97 mai înalți decât subiectul în cauză. Medicul de familie, medicul pediatru sau medicul endocrinolog folosesc hărțile de creștere caracteristice  fiecărei țări pentru a stabili unde se încadrează statura copilului (pentru România se foloseștea aplicația  http://auxologie.sre.ro). De asemenea vor stabili talia țintă genetică în funcție de talia  părinților, deoarece aproximativ 80% din înălțime se datorează geneticii. Dacă diferența este mare între talia predictată și talia părinților, copilul dumneavoastră necesită de asemenea  investigații. Copiii aflați sub percentile 3 sunt sănătoși atâta timp cât continuă să  crească  constant și nu se îndepărtează de curba de creștere. De aceea sunt necesare evaluări la fiecare  6 luni pentru stabilirea înălțimii, greutății, stadiului pubertar și a vitezei de creștere. Un copil care nu crește în același ritm cu prietenii lui se va îndepărta de curba de creștere și va avea o înălțime finală mică.

Ce cauzează hipostatura?

• statură mică familială – unul sau ambii părinți sunt scunzi, dar rata de creștere a copilului este normală;
• întârziere constituțională în creștere și dezvoltare: este vorba despre copiii, în general băieți, care sunt scunzi în cea mai mare parte a copilăriei, vor avea un debut târziu al pubertății dar talia finală va fi în limite, așa numiții “late bloomer”;
• statură mică idiopatică – nu există o cauză identificabilă, dar copilul este în general sănătos;
• diferite condiții medicale care afectează creșterea:
  • boli cronice digestive, cardiace, pulmonare, renale;
  • tulburări hormonale – deficit de hormon de creștere, deficit de hormoni  tiroidieni, diabet zaharat, exces de glucocorticoizi, rahitism sever de diferite cauze;
  • afecțiuni genetice:  sindromul Down, sindromul Turner, sindromul Silver-Russell și sindromul Noonan;
  • tratamente pentru afecțiuni oncologice, tratament cronic cu glucocorticoizi;
• condiții de mediu: alimentație precară, copii neglijați, abuzați;
• copii cu antecedente de greutate mică la naștere care nu au recuperat în primii 4 ani de viață.

Dacă prin istoricul minuțios al pacientului nu se identifică o cauza clară a deficitului de creștere, se vor recomanda câteva investigații. Acestea sunt cele de bază pe care le poate  efectua medicul de familie sau medicul pediatru și includ: analize biochimice uzuale: hemoleucograma, glicemia, funcția hepatică și renală; testarea funcției tiroidiene; radiografie de pumn pentru stabilirea vârstei osoase.

În funcție de rezultatul acestora, copilul dumneavoastră va fi trimis mai departe către medicul endocrinolog pentru investigații mai complexe, în special dacă se ridică suspiciunea de deficit de hormon de creștere, sindrom Turner, hipostatură în contextul greutății mici la naștere. Pentru aceste afecțiuni există tratament cu hormon de creștere recombinant.

Fiul dumneavoastră are o înățime situată la -2.67 DS (deci sub percentile 3) deși talia lui țintă genetic este perfect normală – cam 177 cm, la 0 DS.  De aceea, dacă nu prezintă afecțiuni  cronice, necesită investigații endocrinologice pentru a stabili dacă este vorba despre un deficit de hormon de creștere, deficit de hormoni tiroidieni, o întârziere constitutională în  creștere  și dezvoltare sau hipostatura are o cauză genetică. Sfatul meu este să luați legătura cu un medic endocrimolog din orașul dumneavoastră care vă poate sfătui privind pașii medicali pe care trebuie să îi facă fiul dumneavoastră, în funcție de rezultatul investigațiilor făcute.”

Publicitate și alte recomandări video