anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM

vineri, 20.05.2022

Încărcătorul de la Beijing şi guturaiul de la Washington

GALERIE
cosmin pasca
  • cosmin pasca
- +

Cel mai mare pericol care ne pândeşte după ce epidemia va lua sfârşit şi economia va da semne de viaţă este să ne schimbăm reperele. Să ne pierdem încrederea în Vest şi să ne lăsăm înşelaţi de miracolele înfăptuite de regimurile autoritare de la Beijing sau Moscova.

La câteva ore după ce Donald Trump a interzis, fără consultări, accesul europenilor în SUA, pe aeroportul din Roma ateriza o echipă de medici chinezi, călită în bătălia cu coronavirusul, pentru a sprijini voluntar eforturile inumane ale colegilor italieni. Preşedintele american i-a acuzat direct pe partenerii săi din spaţiul Schengen că au adus „virusul chinezesc” (sic) pe noul continent, sigur, mai puţin pe britanici, imunizaţi, în mintea lui Trump, după divorţul semnat cu Bruxelles-ul. Că interzicerea zborurilor dinspre Europa nu urmărea un scop profilactic şi nu avea o bază ştiinţifică, ci a fost o toană de politician infantil, s-a dovedit câteva ore mai târziu. După ce britanicii şi-au arătat solidaritatea cu (încă) fraţii lor din UE, ţâfnos, Trump le-a tăiat şi lor zborurile. La scurt timp, publicaţia Die Welt relata că, în timp ce preşedintele american semna cu o mână izolarea europenilor, cu cealaltă încerca să subtilizeze un potenţial vaccin împotriva Covid-19, dezvoltat de o companie germană. Trump ar fi oferit producătorului german o sumă imensă pentru a-şi asigura „patentul” vaccinului, pe care să-l folosescă exclusiv pentru vindecarea poporului american. Sigur, ştirea a apărut pe surse, şi, deşi confirmată ulterior - implicit - prin declaraţii oficiale ale guvernului german şi reprezentanţi ai companiei CureVac, s-ar putea dovedi în final un „fake news”. Dar nu asta e problema, ci faptul că întreaga poveste, oricât de falsă ar putea fi, se potriveşte atât de bine cu profilul celui mai puternic om din lume. Faptul că fix aceasta este imaginea liderului de la care o întreagă planetă aşteaptă acum salvarea. Un ipochimen măcinat de orgolii, un individ rudimentar şi fără scrupule care ia decizii ghidat de „şcoala vieţii”. Să nu uităm că până de curând, Trump susţinea răspicat că virusul produce o gripă banală, iar epidemia va lua sfârşit prin aprilie.

Yuval Noah Harari, unul dintre cei mai influenţi istorici ai momentului, susţine într-un articol pentru publicaţia americană Time, că soluţia la actuala criză nu este deglobalizarea (aşa cum visează mulţi fani ai lui Trump şi Putin), ci, din contră, cooperarea internaţională. Zidurile şi segregarea vor distruge economia mondială, fără să impiedice în vreun fel răspândirea virusului. Într-un interviu separat pentru CNN, scriitorul observă că, spre deosebire de criza financiară din 2008, lumea nu mai dispune de lideri care să se bucure de încredere la nivel internaţional: „America nu are o poziţie de lider acum. Chiar dacă va încerca să îşi asume această poziţie, nimeni nu va urmări un lider care se pune el pe prim plan”. E un fapt evident, nu trebuie să fii cel mai în vogă autor să înţelegi că farul de peste ocean transmite mesaje contradictorii în ceaţă.

Dar să ne întoarcem pe aeroportul din Roma unde medicii chinezi au venit voluntar să-şi ajute colegii italieni. Cu tot respectul şi simpatia pentru aceşti doctori, ştim prea bine că sacrificiul lor nu a fost voluntar. Regimul de la Beijing a ordonat, ei s-au supus. Pentru propăşirea Partidului Comunist, au fost trimişi pe un drum potenţial fără întoarcere. China a înţeles că principala armă a Occidentului în momente de criză - soft-power-ul - a rămas fără gloanţe şi a vânturat pe aeroportul din Roma ditamai „încărcătorul”. Asta nu înseamnă că nu există şi medici voluntari în China. Mă rog, nu e clar dacă mai există, dar au existat. Sunt cei care au atras atenţia din primele ore asupra potenţialului pandemic al noului coronavirus şi care au plătit scump, cu viaţa sau libertatea, îndrăzneala de a avertiza asupra reacţiei superficiale a regimului. „Nimeni nu pare să remarce faptul că nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat în lume dacă China ar fi fost o ţară liberă şi democratică şi nu o dictatură”, observa deunăzi scriitorul Maria Vargas Llosa, laureat al premiului Nobel pentru literatură. „Defăimări şi stigmatizări arbitrare”, a tunat Beijingul, lovit la „încărcător”.

Nu sunt puţini cei care laudă regimul chinez pentru măsurile drastice prin care ar fi rezolvat criza din Wuhan. Dar adevărul e că nimeni nu ştie care au fost aceste măsuri şi nici dacă epidemia chiar a fost stopată. Occidentul duce acum propriul război, iar victimele colaterale şi situaţia de pe frontul de „est” sunt ultima lui grijă. Peste câţiva ani, când lumea va reveni la normal şi amărâtele alea de drepturi ale omului vor căpăta din nou greutate, ne vom îngrozi de metodele prin care Beijingul a învins coronavirusul.

Cel mai mare pericol care ne pândeşte după ce epidemia va lua sfârşit şi economia va da semne de viaţă este să ne schimbăm reperele. Să ne pierdem încrederea în Vest şi să ne lăsăm înşelaţi de miracolele înfăptuite de regimurile autoritare de la Beijing sau Moscova. O fi Trump un nesuferit arogant, pe alocuri imbecil, dar sistemul democratic de tip occidental a dezvoltat anticorpi la astfel de boli. Istoric, actualul preşedinte e un banal guturai pentru lumea civilizată. Că scăpăm de el peste câteva luni sau mai înghiţim greoi alţi patru ani contează mai puţin. Virusurile răspândite din Est, care se lipesc de organismul gazdă şi provoacă maladii (dictaturi) întinse pe decenii, sunt mult mai periculoase.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Nimic de salvat

Pavel LUCESCU

Nimic de salvat

Încăput pe mâna lui Barna, Ghinea, Drulă, Năsui şi prietenii, USR a devenit un soi de anexă libertariană a PNL, unde ar fi logic să şi sfârşească, alături de gaşca Câţu-Gorghiu.

opinii

Simple notaţii

Alexandru CĂLINESCU

Simple notaţii

Sorin Oprescu mi-a fost dintotdeauna profund antipatic, şi asta înainte să aflu despre matrapazlâcurile lui. Îmi părea un şmecher de „capitală”, un ins cu apucături golăneşti, vulgar şi agresiv. Îl situam cam pe aceeaşi treaptă cu Becali, deşi la acesta din urmă mai puteam detecta nişte urme de umanitate. Am aflat, în urma condamnării lui Oprescu, ceea ce, probabil, ştia destulă lume: doctorul lucra în stil mare, cerea şpăgi colosale, avea - precum mafioţii - oameni de încredere care îl protejau şi îşi asumau treburile riscante. 

Tencuiala antiseismică

Neculai SEGHEDIN

Tencuiala antiseismică

Desigur, o legendă urbană, unul din miturile care însoţesc toate amintirile, povestirile, convingerile legate de cutremur, care au dus la dezvoltarea unei adevărate culturi a seismului în România.

Love story la “om la lună”

George PLEȘU

Love story la “om la lună”

Se face curând un an de zile de când nu am mai scos din player-ul maşinii cd-ul cu albumul În caz de om la lună, strigaţi „om la lună, stânga/ dreapta” după caz.

pulspulspuls

Unde a dispărut de-o vreme şi de ce madam Şoşo, cea mai cu greutate sinatoare de Iaşi

PULS

Unde a dispărut de-o vreme şi de ce madam Şoşo, cea mai cu greutate sinatoare de Iaşi

Multă lumea ne-a tot întrebat în ultima vreme unde o fi dispărut din peisaj sinatoarea de Iaşi cu cea mai mare greutate (la quintale ne referim, nu la influenţă, evident), dar şi cu gura cea mai mare. Ei bine, stimaţi telespectatori, am apelat pentru un răspuns la această spinoasă problemă a politichiei locale, naţionale şi, de ce nu, chiar evropeneşti am putea spune, la aceeaşi sursă a noastră care ne-a spus câte una sau alta la momentul candidaturii ei la Iaşi pe listele auriste, când mai nimeni nu ştia de un’ s-o ia pe madam: adicătelea amicul Archibald Tănase, stimaţi telespectatori, că sigur vă era olecuţă dor de el, nu-i aşa?

Caricatura zilei

Cireșe, nu ruble

Editia PDF

Bancul zilei

Doi rechini : - Ce faci, ma? - Am fost bolnav... - Pai, ce-ai avut?  - Am mâncat un general rus si o saptamân (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.