Început de campanie (II)

În textul de miercurea trecută am oferit câteva considerații generale despre contextul electoral și despre campanie, așa cum se profila ea în baza informațiilor disponibile în acel moment. Nu putea fi anticipată nici decizia conducerii USR de a o abandona pe doamna Elena Lasconi în favoarea domnului Nicușor Dan, nici asumarea de către domnul Victor Ponta a unei decizii deloc compatibile cu „suveranismul”, adoptate în deceniul trecut, în calitate de prim-ministru. Ambele evenimente au fost intens discutate în spațiul public și deja se vorbește despre efectele lor în sondajele de opinie. Dar, așa cum am procedat și în articolele din perioada campaniei electorale din toamnă, nu voi oferi în această pagină prognoze bazate pe datele diverselor sondaje pentru că, din păcate, nu sunt convins că ele ajută opinia publică să obțină „fotografii” credibile – fie ele și de moment – ale competiției.

Ce avem, așadar, dincolo de propagandă? Să începem cu domnul Crin Antonescu, reprezentantul oficial al coaliției guvernamentale, un pretendent cu șanse la titlul de „răul cel mai mic” în turul secund, în două ipostaze. Dacă ar ajunge în finală cu domnul George Simion, ar fi exponentul pro-occidental al democrației liberale și ar obține sprijinul unei părți consistente din electoratul domnului Nicușor Dan și al doamnei Elena Lasconi, sub stindardul antipopulist. Dacă – mult, mult mai puțin probabil – ar intra în turul doi alături de domnul Nicușor Dan, ar face apel la vechea camaraderie cu PSD și și-ar scoate din dosare (sau din foldere) vechile discursuri țâfnoase la adresa Uniunii Europene, din perioada 2011-2012. În oricare dintre variante, ar fi favorit în turul secund. Nu se știe dacă la fel ar sta lucrurile în cazul unei confruntări cu domnul Victor Ponta – șansă de care a fost privat în 2014. Este o configurație improbabilă, dar nu imposibilă; în acest caz, dată fiind energia superioară ce animă, cel puțin până acum, tabăra naționalist-populistă și în condițiile în care „baza” PSD s-ar regrupa în jurul fostului său șef, domnul Antonescu pare să plece cu șansa a doua.

Continuăm cu domnul Nicușor Dan. O calificare în turul secund l-ar duce, în mod normal, către o confruntare cu domnul Simion, cu domnul Ponta sau cu domnul Antonescu. Despre ultima variantă am vorbit mai sus, astfel că aici ne referim la celelalte două. În ambele cazuri, domnul Dan ar avea nevoie de un acord politic mai larg care să-l ajute să preia un segment cât de cât semnificativ din electoratele partidelor din actuala coaliție guvernamentală (inclusiv PSD), fără a pierde prea mulți dintre susținătorii inițiali, care nu agreează respectivele formațiuni. Este o misiune grea în cazul în care adversar îi va fi domnul Simion, și aproape imposibilă dacă se va confrunta cu domnul Ponta. Cu alte cuvinte, domnul Dan nu pare a fi favorit în niciunul dintre cele două cazuri, dar șanse mai mari ar exista în cazul confruntării cu domnul Simion – în acest caz, actualul primar al capitalei s-ar putea înfățișa chiar ca fiind „răul cel mai mic”.

În continuare, schițăm câteva „ecuații” similare pentru domnul Ponta. Fără a specula aici pe tema efectelor electorale pe care le-ar putea avea recenta dezvăluire, nu se poate (încă) vorbi de o compromitere totală a șanselor de intrare în turul secund. Păstrând grila anterioară, am avea cazurile deja discutate ale disputelor cu domnul Antonescu și domnul Dan. Rămâne de schițat conturul unui tur doi între naționalist-populiști. În mod normal, fostul premier ar părea  favorit și într-o asemenea dispută, în condițiile în care o mare parte din PSD l-ar susține. Dar, pentru cei mai mulți alegători ai domnului Dan, ai doamnei Lasconi și chiar ai domnului Antonescu (din zona PNL), domnul Ponta nu este „răul cel mai mic”, ci „răul egal”. Este greu de spus care dintre cei doi politicieni ar fi favoritul, într-o înfruntare bilaterală: dacă domnul Simion ar intra cu avantaj după primul tur, ar avea mari șanse să și-l mențină în finală.

Toate aceste considerații au un caracter preliminar. Ele nu au luat în calcul factori precum eventuala „binecuvântare” venită de la domnul Călin Georgescu sau, cine știe, de la familia Trump, duelul între acele instituții media care s-au transformat în vectori de propagandă sau, în fine, nivelul de toxicitate de pe rețelele sociale. Avem în față o competiție deschisă, cu rezultat incert, ceea ce este bine pentru democrație. Din păcate, și procedurile au devenit incerte, rezultat al unei crizei instituționale care va continua să ne afecteze și în lunile și anii ce urmează.

Publicitate și alte recomandări video