Citește integral ediția nr. 25 a Ziarului de Sănătate

Medicul a povestit pentru „Ziarul de Sănătate” că în acea perioadă apăruseră serialele americane precum „ER – Spitalul de Urgență”, iar mulți studenți și rezidenți visau să fie urgentiști și să profeseze într-un asemenea spital precum cel văzut la televizor.

„După terminarea rezidențiatului, împreună cu alți colegi din diferite centre universitare din România am început să construim medicina de urgență. A urmat înființarea sistemului medical de urgență care s-a dezvoltat întâi la Iași, iar apoi în toată regiunea de NE cu unități de primire urgență, adăugându-se mai târziu partea de SMURD, elicopter și mașini de terapie intensivă. La ora actuală medicina de urgență din România a devenit un model pentru alte țări europene care ne roagă să le prezentăm modul în care formăm oamenii în această specialitate, unitățile de primiri urgențe și legislația pe care o avem. Tot sistemul s-a construit de la câțiva oameni care au început, de la cei care ne-au învățat și din felul în care am reușit să devenim un nucleu de profesioniști”, a spus prof.univ. dr. Diana Cimpoeșu.

Toată cariera, o avalanșă de cazuri

Medicul a explicat că de-a lungul carierei s-a confruntat cu diverse cazuri medicale, de la unele obișnuite până la situații de viață și de moarte. Nici nu mai știe câte au fost, spune dr. Cimpoeșu, dar ține minte că de fiecare dată, împreună cu echipa medicală a făcut ceea ce a învățat în facultate: să salveze vieți.

Prof.dr. Diana Cimpoeșu povestește că în anul 1994 nu existau foarte multe stimulatoare cardiace, iar pacienții cărora le trebuia un asemenea aparat aveau o șansă doar dacă erau internați în marile centre universitare. Medicul a spus că la vremea respectivă nu erau nici foarte mulți specialiști care să știe cum să implanteze un stimulator cardiac.

Diana Cimpoeșu era în 1994 medic rezident anul II medicină de urgență la Spitalul ”Sf. Spiridon”. Avea sub observație un pacient de 61 de ani cu bloc atrioventricular total. Acesta era internat în salonul care era desemnat pentru terapie intensivă coronarieni din Clinica I Medicală Cardiologie. Împreună cu ea era și dr. Antoniu Octavian Petriș, atunci medic rezident anul II cardiologie, actualmente profesor universitar la UMF „Gr. T. Popa” Iași. Cei doi lucrau sub îndrumarea profesorului Mihai Dan Datcu, care se ocupa de implantarea stimulatoarelor cardiace.

Într-una din zile starea pacientului, care avea și ischemie miocardică,  s-a degradat. Frecvența mișcărilor inimii a scăzut până la 30 de bătăi pe minut. Din acest motiv pacientul a devenit comatos, iar singura soluție pentru salvarea lui era montarea unui pacemaker  Profesorul Datcu, cel care realiza în clinică această procedură, era la un alt pacient. Atunci cei doi rezidenți au făcut ceea ce au învățat, salvarea vieții.

„De ce dați în mine?”

„Noi astăzi îi învățăm pe rezidenți să folosească stimulatorul transcutanat care este disponibil pe aparatele de defibrilare și care dă impulsuri electrice către inimă. Atunci nu existau aceste aparate, dar era o metodă pe care o învățasem și pe care o prezint și acum rezidenților deoarece este în continuare în ghidul de resuscitare în situația în care nu ai pacemakerul extern transcutanat. Este vorba de lovituri cu pumnul la nivelul sternului astfel încât să dai stimul extern către inimă și ea să bată în ritmul în care lovești toracele pacientului. Împreună cu colegul meu, dr. Petriș, am început să facem această manevră timp de câteva ore. Loveam pacientul de la o distanță de 30 de cm cu pumnul într-un ritm de 60 și peste 60 de bătăi pe minut astfel ca inima lui să bată și sângele să ajungă în tot organismul și mai ales la creier. În momentul în care loviturile deveneau eficiente și oxigenul ajungea la creier, fluxul cerebral creștea și pacientul își revenea și ne întreba nedumerit «de ce dați în mine?» Acesta era un lucru care ne arăta că metoda funcționează. Când era bine îl lăsam și nu îl mai loveam, dar apoi frecvența bătăilor scădea, devenea comatos și reîncepeam prin lovituri stimularea externă”, a povestit prof.univ. dr. Diana Cimpoeșu.

După câteva ore, profesorul Datcu a intrat în salon și i-a găsit pe cei doi rezidenți alături de pacient. Au mers împreună în sala de cardiologie intervențională care, povestește medicul, nu era dotată ca în zilele noastre. L-au ajutat pe profesor să îi implanteze pacientului un stimulator permanent. Prof. dr. Diana Cimpoeșu își amintește că după procedura intervențională inima pacientului avea o frecvență de 60 de bătăi pe minut. Bărbatul a mai rămas în spital câteva zile, iar apoi a plecat acasă.

„L-am urmărit la plecare când a coborât scările și până în curtea spitalului unde îl aștepta familia lui. Am fost foarte bucuroși că am reușit să îl salvăm. În lipsa acestor lovituri precordiale a acestei tehnici de bază, pacientul ar fi murit pentru că frecvența bătăilor ar fi scăzut până la zero și inima s-ar fi oprit”, a concluzionat medicul.

Tânăr cu gâtul tăiat cu drujba

Astăzi, pe prof.dr. Diana Cimpoeșu o găsești fie în sălile de curs ale UMF, fie în gardă pe terapie intensivă sau pe elicopter. Spune că ar putea să nu mai facă aceste gărzi, dar merge mai departe pentru că vrea să aibă în continuare contact cu activitatea din prespital și cu cazurile noi pe care să le prezinte studenților și rezidenților.

Aceasta a explicat că pe elicopter este cel mai greu. Nu este decât un medic și un asistent, iar cei 2 piloți care pot ajuta au doar o pregătire medicală de bază.

Medicul a povestit că într-o dimineață de duminică a venit o solicitare dintr-un sat din județul Vaslui. S-a transmis că este un tânăr cu gâtul tăiat cu drujba, în șoc, cu sângerare importantă.  Deși fusese trimisă o ambulanță s-a anunțat că va fi nevoie de transfer cu elicopterul către Iași deoarece în orice moment pacientul putea muri. Prof.dr. Diana Cimpoeșu era de gardă pe elicopter și povestește că a plecat la locul solicitării cu inima strânsă. Terenul era complicat, iar pilotul a găsit cu greu un loc de aterizare în zonă.

„Tânărul de 19 ani avea o plagă foarte importantă, de 10 cm la nivelul gâtului cu secționarea traheei, cu sângerare mare, dar o vedeam venoasă și nu arterială. Era relativ conștient. Am aflat că era vorba de un gest suicidar pe fondul unei depresii pe care familia a ignorat-o. Am oprit sângerarea. În momentul în care l-am transferat pe targa de la elicopter am văzut că pacientul a devenit tahicardic, iar starea de conștiență s-a alterat. Aveam de luat o decizie importantă, aceea de a-l intuba acolo sau de a-l transporta  la Iași. A-l intuba acolo, într-un loc foarte îndepărtat de un spital, fără o echipă medicală, m-a făcut să mă gândesc mult. Riscul era mare și se putea declanșa o hemoragie masivă, greu de stăpânit. La nivelul gâtului nu puteam pune garou ci doar să fac compresiune locală. Asta am și făcut, pe dreapta și pe stânga unde exista sângerare”, a spus prof.univ.dr. Diana Cimpoeșu.

Cu mâinile pe gâtul pacientului, din elicopter în sala de operații

Echipajul a plecat către Iași, iar în timpul zborului medicul a făcut compresiunea și a încercat să comunice cu tânărul. Elicopterul a aterizat la Iași, iar pacientul a fost preluat de o ambulanță și transportat imediat în sala de operații de la Spitalul „Sf. Spiridon”. Dr. Diana Cimpoeșu a intrat și ea în sală. În tot acest timp mâinile ei erau pe plăgile de la nivelul gâtului pacientului făcând hemostază pentru a nu risca să se desprindă pansamentele compresive.

„Am mers în sală, dar de această dată aveam în jurul meu o echipă mai mare decât în momentul în care am răspuns solicitării din județul Vaslui. Am făcut compresiunea atât cât a fost nevoie, nu am lăsat alt medic să o facă. Anestezistul a făcut intubația pe traheostoma largă pe care pacientul o avea deja, iar chirurgii au pus fir pe leziunea de pe vena jugulară. Când am văzut leziunea, pe care doar o intuiam, și ce risc de sângerare masivă era, m-am bucurat de decizia luată, aceea de a-l transporta la Iași. Un singur medic nu ar fi putut rezolva ceea ce o echipă întreagă a făcut în câteva ore într-un spital. Evoluția pacientului a fost bună, a fost externat după un timp și transferat la psihiatrie unde a făcut terapie”, a povestit prof.univ.dr. Diana Cimpoeșu.

Medicul spune că sunt multe cazuri care i-au lăsat în minte o poveste sau o amintire. În birou, păstrează o icoană pe care a primit-o de la soția unui tânăr pe care l-a salvat dintr-un accident rutier. Șansa acestuia a fost șefa UPU-SMURD de astăzi, care nu era atunci de gardă, ci se deplasa cu mașina către Oradea la o conferință de medicină de urgență și a fost oprită în trafic pentru că la un kilometru în față avusese loc un accident rutier.

 

 

 

 

 

Publicitate și alte recomandări video