Incidența sinuciderilor în România

În primele luni ale anului 2023, beneficiind de supervizarea și aportul profesorului Octavian Groza de la Facultatea de Geografie și Geologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, împreună cu colegul Vicențiu-Robert Gabor de la Direcția Județeană de Statistică Iași, am realizat o analiză a suicidului în România, pe baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, aferente perioadei 2011-2020.

Tragediile produse de sinuciderile unor apropiați de-a lungul timpului m-au impresionat în așa măsură încât această problemă m-a determinat să citesc lucrarea sociologului Emile Durkheim – Despre sinucidere, dar și alte abordări pe această temă (psihologice, psihiatrice, statistice). Chiar dacă sunt sociolog, nu îmbrățișez întru totul teza durkheimiană potrivit căreia sinuciderea este rezultatul manifestării unei „tendințe colective”, având cauze sociale, nicidecum individuale. Lucrarea sociologului francez, bazată pe analiza datelor statistice în timp și spațiu, rămâne o referință valabilă când discutăm despre fenomenul sinuciderilor. Cu toate acestea, cercetarea cauzelor care determină un om să apeleze la gestul fatal (renunțarea la propria viață) nu poate exclude abordările psihiatrice și psihologice asupra acestui fenomen.

Sperăm ca lucrarea care constă într-o analiză geostatistică a fenomenului sinuciderilor în România, să trezească interesul autorităților din domeniul sănătății publice și nu numai pentru a intensifica și focaliza măsurile de prevenire a suicidului. Obiectivul cercetării a fost de a descrie incidența (rata) sinuciderilor în țara noastră ținând cont de două dimesiuni: spațialitatea și temporalitatea. Noi nu ne-am propus să cercetăm cauzele care determină sinuciderea – întreprindere științifică extrem de complexă și care necesită echipe multidisciplinare și abordări interdisciplinare. Totuși, această lucrare vine să completeze un gol în cunoașterea acestui fenomen, aducând în atenție coordonatele geostatistice ale suicidului în România (2011-2020).

Ideea de la care am plecat este că între starea de sănătate a unei populaţii şi tendinţele ei suicidare există o legătură de asociere, cu variaţii de la o regiune la alta. Această legătură conjuncturală poate fi testată prin corelarea ratelor de mortalitate cu ratele de sinucidere și teritorializarea acestora. Pe baza statisticilor oficiale se poate evidenția o corelaţie pozitivă între indicatorii stării de sănătate a populaţiei şi ratele de sinucidere. Excepțiile pot fi explicate prin alți factori sociali, economici sau culturali: ocuparea, șomajul, sărăcia, consumul de alcool și/sau de droguri, violența domestică, secularizarea etc. În general, se apreciază faptul că schimbările sociale bruşte sau perioadele de criză vulnerabilizează oamenii, iar unii dintre aceștia sunt mai predispuși la comportamente suicidale (auto-distructive) într-o măsură mai mare ca alții.

Analiza datelor furnizate de INS pentru intervalul 2011-2020 arată o tendință descendentă a incidenței fenomenului sinuciderilor în România. Rata sinuciderilor s-a diminuat de la 12,61 sinucideri la 100.000 de locuitori în anul 2011 la o valoare de 9,02 în anul 2020. Rata medie calculată pentru intervalul analizat s-a situat la 10,75 sinucideri la 100.000 de locuitori. În valori absolute, acest lucru se traduce printr-un număr de 2.538 de sinucideri în 2011 și de 1.739 de cazuri în 2020.

Pe ansamblu, pentru cei 10 ani studiați s-a înregistrat un număr total de 21.252 de sinucideri, valoare echivalentă populației municipiului Moinești. Totalul din analiza spațială realizată la nivel comunal în acest studiu diferă de totalul real, deoarece comunele cu sub 3 sinucideri nu au fost analizate cu efectivul lor înregistrat oficial. Chiar dacă rata națională a suicidului plasează România într-o poziție rezonabilă în ierarhia globală, pierderile (și efectele acestora) nu sunt deloc neînsemnate. La pierderile datorate sinuciderilor se adaugă cele cauzate de accidentele rutiere, accidentele de muncă etc., toate acestea contribuind la scăderea populației, evident într-o măsură mai mică față de acțiunea la nivel macro a unor factori sociodemografici și economici (migrația externă, scăderea fertilității).

Printre regiunile de dezvoltare, cea mai ridicată rată medie a sinuciderilor a fost înregistrată de regiunea Centru, cu o medie de 15,40 sinucideri la 100.000 de locuitori. Locul său fruntaș este cauzat de o puternică dimensiune culturală, fapt evidențiat mai clar la analiza situației pe județe și încă și mai clar la aceea la scară comunală. Regiunea Nord Est, cu o valoare medie de 12,58 sinucideri la 100.000 de locuitori, o talonează îndeaproape, iar o analiză a factorilor responsabili ar scoate probabil în relief rolul poziției orientale, periferice, combinat cu acela al unui mediu economic auster. Cele mai mici valori aparțin regiunilor București-Ilfov și Vest, cu rate medii de 4,69 și respectiv de 9,26 sinucideri la 100.000 de locuitori.

În ceea ce privește clasamentul incidenței sinuciderilor pe județe, cele mai mari rate medii au fost înregistrate de Harghita (26,72), Covasna (23,99), Mureș (18,21), bloc spațial compact cărora li se adaugă județul Satu Mare (17,09). Asocierea celor patru județe în fruntea eșalonului superior al ierarhiei este explicată prin distribuția geografică a populației de etnie maghiară.

Județele cu cele mai mici rate medii pentru intervalul de analiză s-au clasat, în ordine, astfel: București (4,28), Ilfov (6,46), Timiș (7,4), Dâmbovița (8,04) și Vâlcea (8,23). Dinamica județeană generală evidențiază tendința de descreștere, doar județul Harghita păstrând o oarecare stabilitate a valorilor ratei la capetele intervalului celor zece ani.

Rezultatele obținute arată că fenomenul suicidal poate avea tendințe de înrădăcinare teritorială și că perenizarea acestui comportament printre componenții unei populații poate conduce la individualizarea unor arii relativ omogene și relativ stabile în timp. Dacă la nivele de agregare ale informațiilor statistice care corespund diviziunilor administrative de rang superior (județe și regiuni) fenomenul poate apărea ca având un caracter aleatoriu, analiza la scară mai fină ajunge să identifice areale unde fenomenul poate căpăta dimensiuni structurale, chiar și în cazul seriilor relativ scurte de timp. Cercetarea realizată va fi aprofundată cu o serie de analize statistice multivariate și cartografice privind determinanții sociodemografici și economici ai fenomenului sinuciderilor în România.

Notă: pentru citarea studiului in extenso, vezi Gabor, V.-R., Groza,  O., Iftimoaei, C., „Geostatistical Coordinates of Suicidal Phenomenon in Romania between 2011-2020”, Romanian Statistical Review – Web of Science Clarivate Analytics Core Collection No.1/ 2023.

 

Ciprian Iftimoaei este conferențiar universitar doctor în cadrul Facultății de Științe Politice și Administrative, Universitatea „Petre Andrei” din Iași

Publicitate și alte recomandări video