Caută 
1 MIN
Având în vedere că vorbim despre nehotărâți, sentimentul general care s-a desprins din cercetare este cel de dezamăgire față de clasa politică actuală, în frunte cu actualul președinte. Se caută în mod clar un altfel de președinte decât Klaus Iohannis, acesta devenind un adevărat model negativ.
Sociologul Barbu Mateescu și institutul de sondaje IRES, la comanda Fundației Konrad Adenauer, au făcut recent șapte focus grupuri, pentru a investiga comportamentul și preferințele alegătorilor neutri din România. E vorba de alegătorii care nu sunt loiali unui partid, nu sunt stabili în deciziile lor electorale, dar care, atunci când se mobilizează, pot influența semnificativ rezultatele alegerilor, în special în turul doi al alegerilor prezidențiale, când tensiunea politică este maximă. De unde rezultă că cine are capacitatea de a-i atrage de partea sa își crește masiv șansele de victorie.
Cercetarea a fost realizată în mai multe zone geografice, inclusiv în București, o localitate urbană din Moldova și trei din ruralul Transilvaniei. Participanții au fost persoane interesate de alegerile prezidențiale, fie că sunt hotărâte să meargă la vot, fie că nu sunt încă decise. Aceștia nu au un atașament puternic față de un partid sau altul și nu provin din electoratele AUR sau SOS.
Evident, având în vedere că vorbim despre nehotărâți, sentimentul general care s-a desprins din cercetare este cel de dezamăgire față de clasa politică actuală, în frunte cu actualul președinte. Se caută în mod clar un altfel de președinte decât Klaus Iohannis, acesta devenind un adevărat model negativ. „A deține sau a accentua deținerea unor atribute similare cu Klaus Iohannis reprezintă o rută periculoasă pentru orice candidat la președinție, preferința publicului fiind în mod hotărât pentru o schimbare de macaz”, spune Barbu Mateescu.
Așadar, se caută alternative, iar preferințele, mai puțin anti-modelul Iohannis, sunt destul de diverse. Cu toate astea, câteva elemente par să fie comune. Unul este importanța pe care aceștia o acordă conceptului de „patriotism”, respingând însă naționalismul. Al doilea ar fi și dorința, dar și cerința totodată, ca președintele țării să fie capabil de o bună reprezentare a țării în exterior. În plus, ca o veste bună, după cum remarcă sociologul Barbu Mateescu, „confuziile cu privire la rolul constituțional al președintelui sunt limitate”. Acest lucru ar fi, conform sociologului, singurul efect pozitiv, neașteptat însă, al prestației actualului președinte, care, prin inactivitatea sa, a permis românilor să se concentreze mai mult pe activitatea guvernului și să realizeze că acolo se iau deciziile cele mai importante.
Și încă un elemen comun celor „indeciși”, dar, când se mobilizează, decisive în alegerea președintelui. Citez din studiu: „În mod repetat, de-a lungul cercetării a fost făcută clară preferința pentru un lider de echipă, în dauna unei persoane cu puteri dictatoriale.”
Iată pe scurt și imaginea personalităților politice testate. Mircea Geoană a ieșit în evidență ca având cea mai bună imagine, fiind apreciat pentru lipsa unei afilieri politice și pentru poziția sa înaltă în ierarhia NATO. Marcel Ciolacu, liderul PSD, se confruntă cu antipatia față de partidul pe care-l reprezintă. Caracterizări negative ale liderului PSD, în bazinele electorale care au votat masiv cu Iohannis în 2014 și 2019: „penibil”, „paralel”, „neserios”, „maimuță”, „corupt”, „hoț” sau „parvenit politic”. În grupurile din Moldova: „șmecher”, „oportunist”, „neavenit”, „șmecheraș”, „mincinos”, „slab”, „populist”, „marionetă”, „neîncredere”. Prin excepție de la afirmațiile de mai sus, după cum afirmă Barbu Mateescu, imaginea lui Ciolacu este pozitivă în localitatea cea mai săracă dintre toate cele în care cercetarea a avut loc, acolo fiind văzut drept „serios”, „carismatic”, „un om implicat”.
Nicolae Ciucă, liderul PNL, este perceput, deloc surpinzător, ca o „marionetă”. Ciucă e „genul de om care nu face nimic din proprie inițiativă. E scos înainte să facă ce vor alții”, spune o femeie de 44 ani dintr-o comună din Transilvania. Încă două citate reprezentative: „Când ține un discurs parcă e un copil semi-analfabet” (bărbat, 32 ani, Moldova urbană) și „Mai bun decât Ciolacu, dar nu suficient de bun pentru o Românie prosperă” (bărbat, 25 de ani, București, studii superioare). Atribuiri pozitive apar mai ales la cei cu studii superioare și sunt legate de cariera sa de militar.
Cătălin Drulă e foarte puțin cunoscut printre indeciși, prin urmare lipsesc și caracterizările. Dar acolo unde există, ele sunt mai degrabă pozitive, deși lipsite de entuziasm. Iată trei caracterizări: „E mai tânăr, educat. [O Românie cu Drulă] probabil că ar fi spre bine” (femeie, 44 de ani, Transilvania rurală), „USR-iștii sunt capabili, deștepți, sunt oameni citiți, tineri, dar nu pot coborî la nivelul populației” (bărbat, 47 de ani, Moldova urbană) și „Ar fi vrut să facă el ceva, dar îi peste puterile lui” (bărbat, 65 ani, Transilvania rurală).
Având în vedere că participanții la studiu au fost selectați dintre cei care nu simpatizează cu George Simion sau cu Diana Șoșoacă, evident că nici caracterizările făcute acestor nu aveau cum să fie pozitive.
Atribute frecvente legate de cei doi precum „gălăgios”/ „gălăgioasă”, „circ/ circar/ om de circ”, „scandal”, „turbare”, „trompetă”, aparțin în special femeilor, votanților vârstnici și locuitorilor din Transilvania.
Dacă vorbim însă de cele pozitive, ele apar mai frecvent printre cei din Moldova. În plus, spune sociologul Mateescu, „potențialul de creștere – atât pentru George Simion, cât și pentru Diana Șoșoacă – nu este epuizat în această regiune și, probabil, nici în restul țării.”
Concluzia mea, analizând rezultatele acestui studiu calitativ, e că românii știu acum exact ce fel de președinte nu vor, Iohannis fiind modelul de „așa nu” , dar încă nu și-au găsit și modelul pozitiv.
Publicitate și alte recomandări video
