Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Inedită analiză jurnalistică ZdI: Diabetul - boală a unui om, dramă a întregii familii

GALERIE
familia muraru-diabet (1)familia muraru-diabet (2)familia muraru-diabet (3)familia muraru-diabet (4)familia muraru-diabet
  • familia muraru-diabet (1)
  • familia muraru-diabet (2)
  • familia muraru-diabet (3)
  • familia muraru-diabet (4)
  • familia muraru-diabet
- +

În familiile copiilor care suferă de diabet, starea de veghe este cea care ţine loc şi de zi şi de noapte. Părinţii îşi ţin în permanenţă ochii pe ceas, pe graficele unde sunt trecute orele de masă sau pe valorile glicemiei, contabilizează numărul înţepăturilor în deget sau injecţiile cu insulină pe care micuţii le fac zilnic, şi se liniştesc doar în momentul în care valorile nu sunt nici prea mari, nici prea mici. Grijile cotidiene par acum doar o parte firească a vieţii, copilul fiind cel aflat pe primul plan. În discuţiile dintre părinţii copiilor care suferă de diabet, în loc de „la revedere” se foloseşte formula „glicemii bune”, iar copiii sunt alintaţi drăgăstos cu „dulcinei”. Totul porneşte de la organismul „dulcineilor”, care este mai firav decât al altor copii de vârstă cu ei, şi asta pentru că pancreasul lor nu produce deloc sau doar puţină insulină. Din această cauză, injecţiile cu insulină sunt cele care îi ajută să trăiască, să poată fi copiii activi şi ambiţioşi pe care şi-i doresc părinţii.

Mama şi optimismul

„Spun mereu că el este crucea mea.” Gabriela Muraru, mama lui Tudor, vorbeşte cu atât de mult drag în voce încât ai crede că, de fapt, diabetul nu este o boală, ci mai degrabă o greutate căreia reuşeşti să îi faci faţă şi cu care chiar ajungi să te înţelegi dacă îi afli toate hibele.

Mama ştie la orice oră exact cât a mâncat cel mic, ce glicemie are în fiecare minut, câtă insulină trebuie să facă, ce va mânca la următoarea masă şi câţi carbohidraţi trebuie să aibă. Spune amuzată că cel mai bun prieten al ei este cântarul de bucătărie cu ajutorul căruia Tudor are parte de porţii potrivite pentru a fi şi sătul, şi corect alimentat. Mai mult, a învăţat deja pe de rost câţi carbohidraţi are orice fel de mâncare, însă chiar dacă ştie asta „din ochi”, totul trece mai întâi prin mâinile sale şi ale cântarului. Primul lucru care îi vine în minte atunci când îşi aminteşte de modul în care li s-a schimbat viaţa după diagnosticare nu este oboseala, lipsa odihnei sau a somnului, ci faptul că întreaga familie are un program mult mai responsabil. „La noi în casă nu se mai mănâncă haotic, iar mâncarea este mereu gătită proaspăt. Acum stăm toţi la masă, la ore stabilite, ca să nu supunem copilul la un stres emoţional inutil, adică noi să mâncăm, şi el nu. Toată lumea mănâncă în acelaşi timp micul dejun, prânzul şi cina, iar gustările le ia doar el, dimineaţa la 10 şi seara la 17, când îi dăm fructe. Pentru că mâncăm ce mănâncă şi el, ne-am educat şi noi gustul, nu mai mâncăm semipreparate, iar dacă luăm o prăjitură de la cofetărie, simţim imediat că este prea dulce, şi poate nici măcar nu este naturală”, povesteşte mama băieţelului de zece ani. Prima dată când a aflat că Tudor are diabet, acesta avea doar doi ani şi 11 luni, iar teama ei cea mai mare era că va fi un copil cu o viaţă tristă, care nu se va putea bucura cum o fac ceilalţi de vârsta lui. Asistentele de la Spitalul de Copii „Sf. Maria” din Iaşi însă au liniştit-o părinteşte spunându-i că cei cu diabet au o inteligenţă aparte, „cu o minte ascuţită şi sunt mult mai atenţi”, ceea ce în timp s-a confirmat, dându-i astfel curaj să înfrunte alături de el orice necaz.

Tata şi legislaţia

La orice oră din zi şi din noapte ai sta de vorbă cu Horaţiu Muraru, tatăl lui Tudor, ştie mereu să îţi explice care sunt noutăţile privind diabetul, ce nou ordin a mai fost aprobat sau ce le lipseşte copiilor din toată ţara care suferă de această boală. Vorbeşte încet şi clar, ştie să explice şi are toată răbdarea necesară ca să înţeleagă el mai întâi termenii încâlciţi şi să îi transmită mai departe pe înţelesul tuturor. În anul 2017 a strâns o mână de părinţi din zone diferite ale ţări care s-au urcat în maşină şi au venit la Iaşi să vorbească cu reprezentanţii Societăţii Române de Pediatrie pentru a le cere sfaturi despre cum ar putea fi rezolvate numeroasele crize cu care se confruntă sistemul medical, în special cele ale copiilor bolnavi de diabet de tip I insulinodependent. Lipsa acelor de insulină, numărul limitat de teste de glicemie pe care le primesc, şi mai ales lipsa specialiştilor diabetologi pediatri din toată ţara, erau atunci problemele pe care Horaţiu le avea în minte, pe hârtie, şi pe care ştia să le argumenteze şi să le explice. Datorită lui şi altor părinţi informaţi şi implicaţi, o parte din aceste neajunsuri au mai fost diminuate, copiii având acum ocazia ca, prin Programul Naţional de Diabet, subprogramul de diabet de tip I, să beneficieze de sisteme pentru monitorizarea continuă a glicemiei şi de sisteme de pompă de insulină cu senzori, procedura fiind una în curs.

Tudor şi cutiuţa roşie

În fiecare zi la şcoală sau oriunde pleacă, Tudor are în rucsacul său o cutiuţă care conţine „dulciuri de urgenţă”, cum ar fi bomboane cu miere, pliculeţe de zahăr, pe care a botezat-o simplu „cutiuţa roşie”. Atunci când valorile glicemiei sunt prea mici, cutiuţa îl salvează, bineînţeles totul desfăşurându-se la îndemnul mamei. De câţiva ani, marele noroc al părinţilor este că glicemia copilului poate fi monitorizată cu ajutorul unui aparat cu senzori, fără să fie nevoie de zeci de înţepături într-o singură zi. De exemplu, Tudor foloseşte FreestyleLibre, un aparat cumpărat de părinţi din America cu 240 de euro, la care se adaugă senzorul care se lipeşte pe braţul copilului şi care trebuie schimbat o dată la două săptămâni, costând aproximativ 60 de euro. Cu ajutorul acestuia, părinţii monitorizează constant glicemia, mai ales că perioadele de hipoglicemie sunt extrem de periculoase, în special în timpul nopţii, când copilul nu mai este în fiecare clipă sub ochii părinţilor. De aceea, mama şi-a instalat pe telefon o aplicaţie care îi arată în fiecare moment dacă glicemia scade sau creşte, inclusiv în timpul nopţii, şi care o trezeşte în astfel de situaţii. „Sunt nopţi în care din două în două ore îmi bipăie alarma, am şi uitat cum e să dormi o noapte cap-coadă”, râde Gabriela în timp ce îşi aminteşte că inclusiv zilele acestea, când Tudor era la şcoală, l-a sunat şi i-a spus să îşi ia un supliment din „cutiuţa roşie” pentru că i-a scăzut glicemia prea mult. „E şi perversă boala asta, îţi interzice să mănânci când vrei, dar atunci când trebuie, mănânci mai mult decât un om normal”, concluzionează femeia. De altfel, când o întâlnesc, cei din jur întreabă mai întâi cum se simte Tudor şi ce glicemie are. De aceea, din teama de a-l lăsa singur, mama a renunţat de-a lungul timpului la anumite proiecte, cursuri sau specializări care presupuneau lipsa ei de acasă, chiar şi pentru o singură zi. „A fost plecat jumătate de zi în excursie, iar în acea zi am stat doar cu ochii pe telefon, ştiind că de obicei i se face rău în autocar. I-am zis să mai mănânce o clementină, o bomboană, sunt nişte deprinderi pe care vreau să i le formez încă de pe acum ca atunci când va fi adolescent să se poată descurca singur, să ia singur deciziile. Acum e relativ mic, face două tipuri de insulină, cea rapidă înainte sau după masă, şi cea bazală sau de noapte, care îl ţine până a doua zi, şi care se face în picior sau abdomen. Tudor o face în picior, ceea ce este destul de dureros, astfel că dacă pe cea rapidă a învăţat să şi-o facă singur, cea în picior nu. Nu pot pleca de acasă seara, pentru că la ora 22.00 trebuie să fiu acasă, să îl ajut”, spune Gabriela.

Părinţii şi al şaselea simţ

La Spitalul de Copii „Sf. Maria” din Iaşi se află în evidenţe peste 250 de copii cu diabet de tip I din întreaga regiune a Moldovei, din judeţ fiind aproximativ 110 copii. Doar anul trecut au fost diagnosticaţi cu diabet insulinodependent 86 de copii, dintre care 30 din judeţ, medicii spunând că numărul este unul în continuă creştere, fără să existe o cauză anume, îngrijorătoare fiind vârsta tot mai mică a acestora în momentul diagnosticării. „O cauză concretă nu există, mai facem speculaţii şi spunem că a crescut agresivitatea factorilor favorizanţi, pentru că spre exemplu componenta ereditară nu se poate modifica foarte mult de la an la an”, a explicat dr. Carmen Oltean, medic primar la Clinica de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice de la unitatea medicală. Medicii spun că, în fiecare săptămână, cel puţin un copil este diagnosticat cu diabet zaharat de tip I insulinodependent, această tendinţă fiind generalizată inclusiv la nivel mondial. Problema majoră este însă că afecţiunea este descoperită la vârste tot mai mici, fiind depistaţi şi copii de doar câteva luni. Astfel, primul gest al părinţilor este acela de a căuta o explicaţie pentru a afla cu ce au greşit sau cum ar fi putut fi prevenit, unii întrebându-se dacă nu există şansa unui transplant. „Părinţii acestor copii trăiesc un stres continuu, de aceea li se şi acutizează toate simţurile, chiar uneori le spun că ajung să cadă în păcatul de a crede că tot ce se întâmplă rău copilului este din cauza diabetului. Nu mai au parte de relaxare, dacă nu ar exista acei senzori, s-ar trezi de câteva ori pe noapte ca să verifice glicemia sau ca să pună mâna pe copil să vadă dacă nu cumva este transpirat şi să se asigure că este bine”, a completat medicul ieşean.

 

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri