„De mâine, la muncă”. Iată la ce fel de muncă s-a referit Nicușor Dan în seara victoriei!

„De mâine, la muncă”, așa și-a încheiat discursul, în noaptea de duminică spre luni, președintele ales Nicușor Dan. Îndemnul adresat cetățenilor și lui însuși are o încărcătură cât se poate de reală. România este într-o situație economică total nefericită, iar pe deasupra nici economia mondială nu este ocolită de convulsii și reașezări geostrategice. Deficitele gemene – cel de cont curent (importurile fiind mult mai mari decât exporturile) și cel bugetar – nu mai pot fi neglijate. Nu mai este timp de amânări și lamentări.

Între cele două tururi ale alegerilor au fost câteva zile în care creșterea bruscă a ROBOR și a cursului de schimb ne-au arătat clar ce se poate întâmpla pe un fond de instabilitate politică accentuată. La orizont s-a întrezărit doar o mică frântură din tabloul tulbure ce se poate contura. Au fost voci din mediul politic și economic care au vorbit inclusiv de faliment, dar chiar și cele mai reținute au transmis mesaje pe un ton extrem de grav.

În scenariul cel mai pesimist se vorbea despre incapacitatea de a plăti pensii și salarii, iar în cel mai optimist, despre o eventuală majorare a taxelor, în special a TVA. Întrebat în cadrul unei dezbateri la care a participat singur, Nicușor Dan a spus că dă în scris că taxa pe valoare adăugată nu va fi mărită. În același timp, Lucian Croitoru, consilier pe politică monetară în cadrul BNR, a scris pe site-ul personal că varianta cea mai potrivită pentru creșterea încasărilor guvernului ar fi majorarea TVA.

Sigur este că, pentru echilibrarea deficitului bugetar, trebuie acționat ori în sensul reducerii cheltuielilor – ceea ce se poate traduce prin concedieri din rândul bugetarilor, reduceri de salarii sau tăieri de investiții – ori prin creșterea încasărilor. Majorarea încasărilor se poate face printr-o colectare mai eficientă, adică reducerea birocrației inutile, reducerea evaziunii fiscale, printr-o creștere economică foarte robustă, dar mai ales prin creșterea taxelor.

Inovație prea mare în acest domeniu nu prea se poate face, nu există căi practice. Cine vă spune altceva vă minte pe față, cu bună știință. În limitele acestei ecuații trebuie să baleeze politicile susținute de Nicușor Dan prin intermediul premierului pe care îl va susține pentru a echilibra bugetul de stat și pentru a pune țara pe o traiectorie sustenabilă.

De cealaltă parte, problema deficitului de cont curent are și ea soluții puține, care cer timp, iar rezultatele pozitive se pot lăsa foarte mult așteptate. O depreciere a leului, în vederea stimulării exporturilor și descurajării importurilor, este soluția cea mai la îndemână. Dezavantajul ei este că provoacă creșteri de prețuri, inflație, dar și reducerea relativă a puterii de cumpărare. Brusc, salariile raportate la euro devin mai mici, iar cum aproape toate prețurile sunt în monedă unică, coșul de cumpărături al românului mediu se reduce semnificativ peste noapte. Creșterea producției prin stimularea investițiilor este și ea o provocare majoră. Cere timp, iar dacă producția nu este orientată spre viitor, ne putem trezi că banii s-au aruncat pe apa sâmbetei, fiindcă cererea la export nu este în concordanță cu bunurile și serviciile pe care le putem livra.

Oricum ar fi, fără o serie de creșteri de taxe, reduceri de personal pe termen mediu și o presiune mai mare pe încasări, nu vom scăpa. Având în vedere aceste limitări, cu siguranță că în societate vor crește frustrările, și asta va fi, de fapt, cea mai importantă sarcină pe care o va avea de gestionat președintele ales, Nicușor Dan. Și nu este deloc ușoară.

Înfrângerea lui George Simion pare o joacă de copii mici pe lângă ceea ce îl așteaptă. Dacă mai luăm în considerare că grupurile AUR, POT și SOS vor crea tulburări majore în societate pe fondul măsurilor ce se profilează la orizont, atunci avem în față o mare în plină furtună. Va reuși noul șef al statului să aducă vasul România la mal în stare bună, fără daune prea mari? Nu avem decât să sperăm și să ne rugăm!

Duminică am mers la vot și am pus ștampila pe Nicușor Dan nu pentru că este MESIA, așa cum lăsa să se înțeleagă contracandidatul său despre el însuși. L-am votat și fiindcă nu mi-a promis case la un leu sau apartamente la 35.000 de euro, l-am votat pentru că nu mi-a promis mare lucru. Pare paradoxal. Salvarea personală nu ține însă de o persoană sau de un partid, ci mai ales de efortul personal pe care îl investim în soarta noastră.

Nicușor Dan a fost destul de onest când a descris situația țării. Nu a conturat un tablou sumbru, cum au încercat George Simion și acoliții săi, dar nici unul roz. Așa că nu aștept decât să treacă la muncă și să găsească o soluție pentru deficitul bugetar și cel de cont curent, fiindcă de restul lucrurilor ne vom ocupa fiecare în parte mult mai eficient decât s-ar fi ocupat George Simion, care a răsturnat către cetățeni un sac plin de minciuni sforăitoare. Și mai așteptăm să unească cele două Românii care s-au profilat cu ocazia alegerilor.

Publicitate și alte recomandări video