Numeroase persoane și-au pus amprenta asupra dezvoltării Iașului în ultimul secol. Amintirea tuturor este un demers imposibil, chiar cu sprijinul istoricilor. "Ziarul de Iași" a încercat să găsească acum, la Centanar, 100 de oameni pe care să-i readucă în memoria noastră (VEDEȚI AICI). Însă mai apar și alte nume de care se leagă istoria recentă a orașului.

Unul dintre aceste nume este Petru Nazarenco. El a fost inginerul care a ajutat la alimentarea cu energie electrică a Iașului, care a pus umărul la dezvoltarea transportului public și care a făcut posibilă alimentarea cu apă din Siret și din Prut. Tot el s-a ocupat de punerea în funcțiune a CET 1.

Despre el ne-a scris pe adresa redacției fiul său, dr.fiz. Igor Nazarenco. "Cred că ar merita să fie amintit în cadrul acțiunii dumneavoastră 100 de oameni pentru 100 de ani", a precizat acesta.

Inginerul Petru Nazarenco a lucrat la Uzina electrica Iasi intre anii 1933-1961 ca inginer, director general si inginer sef. A reusit sa recupereze grupurile evacuate din refugiu, desi exista pericolul sa fie confiscate de Comisia aliata de control in contul datoriei de razboi a Romaniei catre URSS. A mentinut uzina in functiune si a contribuit prin cunostintele sale la racordarea la Sistemul Energetic National fapt recunoscut si de Doamna academician Hermina Albert prima femeie dispecer a Dispecerului Energetic National. Datorita activitatii inginerului Nazarenco, orasul Iasi a fost alimentat cu energie electrica, a avut un transport public functional, a avut asigurata alimentarea cu apa din Siret si din Prut (rezervorul din Pacurari si cel din Chirita). Iesind la pensie, el s-a ocupat si de punerea in functie a CET 1 din zona Tutora.

Din monografia privind istoria Uzinei electrice Iasi: "Din pacate, datorita masurilor de camuflaj impuse la esapamentele grupurilor de rigorile razboiului, la 20 septembrie 1941, s-a produs un incendiu devastator, care avea sa scoata Uzina din functiune, iar directorul si o parte a personalului sa fie arestati si anchetati pentru comiterea unui "act de sabotaj". Cu eforturi uriase s-a reusit repunerea in functiune, la 8 oct.1941, a 3 grupuri, asigurandu-se reluarea furnizarii energiei electrice. Sfarsitul celui de al 2-lea razboi mondial, in 1944, avea sa gaseasca Uzina intr-o situatie precara de functionare din lipsa combustibilului si a grupurilor evacuate, fapt ce a impus Primariei Iasi lichidarea S.C.E.I. si trecerea Uzinei electrice si cea a Tramvaielor in cadrul serviciilor sale, avandu-l ca director pe inginerul Petru Nazarenco, cel care avea sa intocmeasca prima monografie a Uzinei de Lumina cu ocazia celei de a 60-a aniversari, din 1959.

Repusa pe picioare, Uzina gafaia din greu datorita "foamei de energie" care era mult mai puternica decat foametea abatuta asupra Moldovei, urmare a secetei din 1946. Nici formele organizatorice ulterioare (I.C.E.T., I.E.I.) si nici E.T.A.C.S. Iasi, dupa nationalizarea din 1948, nu au avut cum sa o astampere, asa incat solutia de racordare a Uzinei la Sistemul Energetic National, realizata la 27 dec. 1957, a fost salvatoare. Uzina de Lumina a mai functionat pana in 1966, cand a intrat in functiune C.E.T.Iasi si, apoi, doar ocazional, pana in 1973, cand, dupa 74 ani de functionare, si-a incheiat definitiv misiunea. "Era atata liniste de urlau canii din cartier, iar locuitorii din inprejurimi cu greu si-au adaptat somnul in lipsa surdinei de fond a motoarelor Uzinei", consemneaza amintirile unui localnic despre momentul incetarii functionarii Uzinei".

VEDEȚI ȘI:

CENTENAR: Istoria Iaşului – 100 de oameni pentru 100 de ani. Iniţiativă inedită a „Ziarului de Iaşi“