Citiți aici integral „Ziarul de Sănătate” nr. 21

Dr. Livia Dima, medic coordonator Compartiment Îngrijiri paliative, Spitalul Sf. Sava, Iași: „Accidentul vascular cerebral se produce atunci când alimentarea unei zone din creier este întreruptă sau redusă,  împiedicând țesutul cerebral să primească oxigen și substanțe nutritive. În acest caz, celulele cerebrale încep să moară în decurs de câteva  minute. Accidentul vascular cerebral reprezintă o urgență medicală, iar tratamentul imediat este foarte important. Intervenția timpurie poate reduce afectarea cerebrală și poate preveni alte complicații.

Un accident vascular cerebral (AVC) poate provoca simptome temporare sau permanente în funcție de perioada de timp în care creierul nu a beneficiat de sânge dar și de zona cerebrală afectată.

Complicațiile pot include: paralizie; dificultăți de vorbire (afazie, disartrie); dificultăți de înghițire (tulburări ale deglutiție); tulburări emoționale, depresie; durere; schimbări în comportament și în capacitatea de a se îngriji singuri.

Prezența unora din aceste simptome determină o mare provocare pentru pacient și pentru familie după externarea dintr-un spital cu specific neurologic.

Dintr-o persoană activă,  cu posibilitate de a se autoîngriji – alimentare, administrare de medicamente pentru diverse alte afecțiuni,  integrare socială -,  se vede ajuns în situația de a nu se mai putea descurca. Apare astfel modificare în starea emoțională: schimbări de dispoziție, sentimente de vinovăție, de inutilitate.

Sunt situații când pacienții după ce au suferit un AVC pot beneficia de o internare de maxim 2 săptămâni într-un spital clinic cu specific de recuperare medicală pe profil neurologic, dar simptomatologia nu se remite în totalitate în multe cazuri, deși beneficiază de măsuri de reabilitare medicală specifice: kinetoterapie,  fizioterapie, masaj,  iar pentru tulburările de vorbire logopedie și reformare a altei căi de limbaj.

Astfel,  familia are un membru care necesită ajutor pentru activitățile de zi cu zi. Acum apar problemele. Soțul sau soția celui care a suferit un AVC are o vârstă destul de avansată, are nevoi proprii legate de afecțiuni medicale; se poate simți depășit de situație și nu poate face față.

Ceilalți membri ai familiei: copii, nepoți sunt integrați în activități sociale – servicii, facultate – și nu au posibilitatea de a ajuta acel om drag care nu se mai poate descurca singur și are nevoie de ocrotire. Apar cerințe de îngrijire specifică,  greu de realizat.

De aceea au apărut centre de îngrijiri paliative care ajută și persoana bolnavă și dau respiro familiei.

Conceptul de îngrijire paliativă se referă la o abordare holistică a afecțiunilor pacientului: fizică, psihică,  socială și spirituală. Conform definiției OMS: „îngrijirea paliativă este o abordare care îmbunătățește calitatea vieții pacienților și a familiilor acestora,  care se confruntă cu probleme asociate unei boli amenințătoare de viață,  prin prevenirea și alinarea suferinței,  prin identificarea precoce,  evaluarea corectă și tratament adecvat al durerii și al altor probleme de natură fizică  psiho-socială și spirituală”.

Beneficiind de o îngrijire paliativă  de calitate,  pacienții se vor putea bucura de o viață demnă până în ultima clipă,  acesta fiind scopul îngrijirilor paliative.

În cazul unei persoane cu accident vascular cerebral sechelar se realizează în spitalul nostru un plan terapeutic complex cu implicarea unei echipe specializate în abordarea diverselor simptome prezente.

Astfel,  pacientul care a suferit un AVC beneficiază de măsuri de reabilitare medicală: kinetoterapie, măsuri de reeducare a poziției și a mersului, tonifiere musculară, tratament medical prin administrare de medicamente pentru afecțiunile cardiovasculare ale pacientului, acestea fiind practic responsabile de producerea AVC-ului. La acestea se adaugă medicația cu specific neurologic dar și medicamente pentru ameliorarea  durerii,  vitamine, protectoare hepatice. Un loc important se rezervă pentru tratamentul durerii care poate fi invalidantă pentru pacient.

De asemenea se acordă o atenție deosebită centrată pe mental: consiliere psihologică și psihiatrică. Membrii familiei, aparținătorii pacientului, pot beneficia la rândul lor de consiliere psihologică pentru a face față situatiei nou apărute în familie.

Nici partea socială nu este lăsată la o parte: se inițiază discuții cu pacientul,  se stimulează apropierea de alți pacienți pentru a se putea simți integrați, pentru a combate singurătatea.

Toate aceste măsuri converg pentru a ajuta un pacient care prezintă simptome determinate de AVC să aibă o viață demnă,  fără dureri, cu integrare socio-emoțională.

Astfel pacientul este preluat de o echipă specializată, este pe „mâini bune”, iar familia reușește sa-și continue activitățile,  știind că ruda dragă lor este bine îngrijită și ajutată să facă față la noile probleme apărute în viață, cu atât mai mult că vârsta determină o fragilitate fizică oricărei persoane”.

Publicitate și alte recomandări video