
N-aș vrea ca aceste rânduri să fie înțelese ca un îndemn de neparticipare la vot. Dimpotrivă, trebuie mers la urne pentru a salva ce se mai poate salva. Și să evităm ca democrația să se transforme, din nou, în democratură.
Proiectul aberant de comasare a alegerilor locale cu cele europarlamentare își arată urmările nefaste. Campania pentru locale a împins în umbră europarlamentarele. În afara unor mesaje publicitare plate, în care se face apel la cetățeni să participe la vot, nici urmă de dezbateri și de confruntări de idei prin care publicul să înțeleagă cât este de important viitorul Uniunii Europene. Doar USR se implică în campanie, dar nu o poate face decât la
B1TV, celelalte posturi fiind ocupate până peste cap cu demolarea lui Nicușor Dan. Această apatie cvasi-generală poate fi explicată destul de ușor.
Pentru mulți români, postura de europarlamentar nu e decât o sinecură ce aduce mulți bani. A doua idee foarte răspândită este că deputații din Parlamentul European nu fac nimic și doar, cum se spune pe românește, taie frunză la câini. Că așa stau lucrurile cu mulți dintre ei, este cu siguranță adevărat, după cum e adevărat că există și excepții, din păcate mai puțin vizibile. În al treilea rând, când te uiți la ce personaje au ajuns, de-a lungul anilor, la Bruxelles îți zici că impostura e acolo la ea acasă. Europarlamentari au fost Gigi Becali, EBA, Viorica Dăncilă, ca să dau doar aceste trei exemple. Ajung în Parlamentul European oameni care nu știu nici o limbă străină și care au o idee foarte vagă despre ce înseamnă Uniunea Europeană și despre problemele cu care ea se confruntă. În listele pentru scrutinul din 9 iunie întâlnești tot felul de nume, de la Diana Șoșoacă (care va fi concurată de independentul Silvestru Șoșoacă) la Mugur Ciuvică și de la Luis Lazarus la Gheorghe Piperea și Maria Grapini. Partea ciudată este că bună parte dintre partidele care au depus liste par să aibă o orientare naționalistă și anti-europeană: Partidul Patrioților, Partidul România Mare, Partidul Noua Românie, Partidul SOS România, Partidul România Socialistă. Mă întreb câți alegători se vor lăsa trași pe sfoară și vor vota aceste liste. Despre lista PSDNL nu sunt multe de spus. Acolo s-a dat deja o bătălie, aceea pentru situarea pe locuri eligibile. Oricum, când îl pui cap de listă pe Mihai Tudose nu poți să mai ai pretenții. Singurele liste care mi se par a propune candidați ce merită luați în seamă sunt cele ale Alianței Dreapta Unită și ale REPER (o formațiune care și-a ales un nume imposibil: Partidul Reînvierea proiectului european al României).
Dacă la europarlamentare dezbaterile sunt practic inexistente nu înseamnă că stăm mai bine la locale. Totul este focalizat pe București, unde câștigarea fotoliului de primar general are o puternică încărcătură simbolică. Campania se face acolo prin interpuși, adică prin televiziunile zise „de știri”. E incredibil la ce bombardament sunt supuși Nicușor Dan, Clotilde Armand, Radu Mihaiu, și e scandaloasă lipsa de reacție a organismelor abilitate (CNA-ul în primul rând). În orice caz, rezultatele acestor locale vor fi, în multe cazuri, neconcludente: prin renunțarea la două tururi de scrutin, primarii în funcție vor fi avantajați și nu puțini vor fi realeși cu un număr mic de votanți. Opțiunea pentru un singur tur este una din cele mai antidemocratice măsuri luate de cele două partide care vor să acapareze puterea.
N-aș vrea ca aceste rânduri să fie înțelese ca un îndemn de neparticipare la vot. Dimpotrivă, trebuie mers la urne pentru a salva ce se mai poate salva. Și să evităm ca democrația să se transforme, din nou, în democratură.
Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor
Publicitate și alte recomandări video