Pe 1 februarie, în ziua înainte-prăznuirii Întâmpinării Domnului când a fost săvârşită şi slujba de sfinţire a apei odată cu pomenirea Sfântului Mucenic Trifon, de la ora 16.00, Preasfinţitul Părinte Nichifor Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, înconjurat de soborul slujitor al Catedralei Mitropolitane, a slujit Vecernia, Litia şi Utrenia, răspunsurile la strană fiind date de Corul Psaltic „Chivotul” al Catedralei Mitropolitane.

În ziua de hram, miercuri, 2 februarie, de la ora 9.00, Sfânta Liturghie a fost săvârşită în Catedrala Mitropolitană din Iaşi de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, împreună cu Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, Preasfinţitul Părinte Nichifor Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, răspunsurile liturgice fiind oferite de Corala „Sanctus” a Catedralei Mitropolitane din Iaşi. De asemenea, în această zi, credincioşii au putut asista la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi în Paraclisul Eclesia din Muzeul Mitropolitan, dar şi în Biserica „Sfântul Gheorghe” – vechea Catedrală Mitropolitană.

„Stratenia se sărbătorea cu aceeaşi bucurie ca Paştele”

„Stratenia”, numire liturgică din slavona veche (â „întâlnire”, „întâmpinare”), este una dintre cele mai importante şi vechi sărbători creştine. De origine ierusalimiteană, despre sărbătoarea Întâmpinării Domnului ne vorbea încă din secolul al V-lea pelerina apuseană Egeria care a notat în jurnalul său de călătorie că la Ierusalim Întâmpinarea Domnului „se sărbătorea cu aceeaşi bucurie ca Paştele”.

Generalizată la Constantinopol şi, de acolo, în toată lumea creştină, această sărbătoare a avut un impact deosebit în mediul slav. Prin această filieră, multe biserici din Ţările Române construite în secolele XVI-XVII au primit drept hram sărbătorea Întâmpinării Domnului, popularizată drept „Stratenia”.

Biserică jertfită pentru actuala Catedrală Mitropolitană

Şi Capitala Moldovei s-a bucurat de prezenţa unei biserici cunoscută istoriei drept Stratenia, spaţiu sacru care, pentru o bună perioadă de timp, a fost Catedrală Mitropolitană. Documentele veacului al XVI-lea pomenesc despre o biserică în care slujeau mitropoliţii ţării, numită Biserica Albă, aşezată chiar pe locul în care se află astăzi măreaţa Catedrală Mitropolitană. În timpul domniei lui Gheorghe Duca, Biserica Albă se afla în ruină şi decădere. În acest context istoric, Anastasia, soţia domnitorului, a rezidit-o şi a înfrumuseţat-o, dându-i hramul Întâmpinării Domnului sau Stratenia.

În vremea domniei lui Ioan Sandu Sturdza a avut loc un cutremur care a avariat biserica Stratenia. În următorul an, aceasta a trecut şi printr-un incendiu devastator. N-au lipsit nici prădările tătarilor sau ale cazacilor. În 1803, Veniamin Costachi a găsit-o într-o stare jalnică. Mitropolitul nou întronizat gândea construirea unei catedrale demne pentru capitala unei ţări. În acest context, se propunea jertfirea Bisericii Stratenia care, după îndelungi discuţii între domnitor, mitropolit şi boierii divanului, a fost dărâmată.

Actul de naştere al actualei Catedrale Mitropolitane din Iaşi

Domnitorul Ioan Sandu Sturdza a semnat un hrisov la 8 august 1826, prin care se hotăra dărâmarea Bisericii Stratenia, zidită pe locul vechii Biserici Albe, şi începutul lucrărilor pentru noua catedrală, rugând printr-un decret public „ca toată suflarea să contribuie, după putinţa fiecăruia, spre a se clădi o Mitropolie nouă şi încăpătoare, căci cea veche era mică şi ruinată”.

Au urmat momente dificile pentru istoria acelor vremuri, afectate şi de războiul ruso-turc. Lucrările de construcţie ale catedralei aveau să înceapă abia în anul 1833. La 2 martie, Mitropolitul Veniamin Costachi, considerat unul dintre ctitorii acestui sfânt edificiu, alături de Sfântul Iosif Naniescu, ţinea o cuvântare în care anunţa că o Catedrală Mitropolitană la Iaşi era o „neapărată trebuinţă”.

Vasile Alecsandri: „Un monument frumos cu care se făleşte oraşul Iaşi”

După o perioadă îndelungată şi tulbure, o nouă etapă istorică începuse odată cu dobândirea Independenţei de Stat a României, iar Iaşul, bătrânul oraş al Moldovei, începea să dobândească o altă înfăţişare. Catedrala Mitropolitană devenise în conştiinţa tuturor un necesar monument care să pună într-o lumină vie o etapă din istoria arhitecturii religioase, o etapă de eforturi stăruitoare, de căutări şi împliniri, aşa cum menţiona, în anul 1880, senatorul Vasile Alecsandri (al cărui tată depusese eforturi susţinute încă din anul 1833 pentru ridicarea acestui lăcaş): „Această catedrală este un monument frumos cu care se făleşte oraşul Iaşi sau să zic mai bine s-ar fi fălit dacă ar fi fost gata”. Avea să fie finalizat şi sfinţit, după un efort naţional remarcabil, în vremea păstoririi Sfântului Iosif cel Milostiv al Moldovei, la 23 aprilie 1887.

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului este aşadar primul hram pe care l-a primit lăcaşul de cult ce veghează de aproape un veac şi jumătate oraşul Iaşi, un hram ce simbolizează o clipă de mulţumire şi de amintire sfântă, pecetluit de cuvintele bătrânului Simeon: „Acum slobozeşte pe robul tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău în pace”, cuvinte aşezate în partea estică a Catedralei Mitropolitane deasupra unui basorelief ce reprezintă scena Întâmpinării Domnului, adică a sărbătorii de astăzi, 2 februarie.