anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

duminica, 05.07.2020

Intervenţia rusă în Siria: misiune încheiată

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

La finalul unei acţiuni riscante - ne amintim de avionul doborât în spaţiul aerian turc - Rusia aşteaptă concretizarea ei politică. Însă, chiar şi în aceste condiţii, nu poate scăpa prea uşor de coşmarul oricărei puteri intervenţioniste, după ce declară misiunea îndeplinită. Menţinerea credibilităţii de mare putere ar putea reclama noi implicări, dacă regimul-client este iarăşi ameninţat. 

În urmă cu o săptămână, preşedintele Federaţiei Ruse a anunţat oficial sfârşitul intervenţiei militare în Siria şi trecerea la o nouă etapă, de această dată diplomatică, în soluţionarea războiului civil din această ţară. În fapt, operaţiunile aeriene ale forţelor ruse au continuat şi după această dată, iar convorbirile de pace de la Geneva rămân blocate din cauza rigidităţii regimului Bashar-al-Assad. Dar acestea nu sunt, cu adevărat, surprize. Sfârşitul operaţiunii nu înseamnă sfârşitul prezenţei militare ruse în Siria - din contra, ea devine şi mai semnificativă. Apoi, negocierile în situaţii de acest gen au succes doar atunci când, pentru toate taberele, continuarea războiului este cea mai proastă opţiune - iar guvernul sirian simte, acum, că poate face noi progrese pe câmpul de luptă.

Liderul de la Kremlin poate fi, în principiu, satisfăcut. Din punct de vedere militar, Rusia a dovedit că poate desfăşura misiuni complexe la distanţă. Calitatea armamentului şi competenţa militarilor par a fi confirmat anticipările specialiştilor, deşi nu trebuie uitat că acţiunile s-au defăşurat, practic, în lipsa oricărei opoziţii de la sol. Establishment-ul militaro-industrial de la Moscova capătă noi argumente în bătălia pentru resurse, într-un context bugetar afectat de preţul redus al petrolului, principala resursă de export a Rusiei. De asemenea, există motive de optimism şi în privinţa exporturilor de armament, după exerciţiul cu public din Siria.

Şi mai importantă este, probabil, semnificaţia de politică internaţională. Rusia exaltă de multă vreme virtuţile unei lumi multipolare, o formulă prin care respinge hegemonia Statelor Unite şi politicile ce derivă de aici. Acum, la doar doi ani după anexarea Crimeei, Rusia profită de o nouă ocazie pentru a se comporta exact aşa cum ne-am aştepta de la o mare putere într-o asemenea lume - cu condiţia ca normele internaţionale să fie suficient de slabe. A dovedit că poate acţiona fără aprobarea nimănui, atât cât vrea şi aşa cum vrea, pentru a-şi proteja interesele în Siria (şi, în sens larg, în estul Mediteranei şi Orientul Mijlociu). Şi-a putut ambala cu cinism comportamentul de tip realpolitik într-un discurs care face apel la principiul luptei antiteroriste. Mai mult, a putut lucra în voie cu propria definiţie a terorismului, lovind în toţi adversarii regimului de la Damasc, fără ca occidentalii să poată reacţiona.

Se va vedea, în săptămânile şi lunile viitoare, dacă Rusia va obţine beneficii politice pe termen lung. Deocamdată, a reuşit să-şi securizeze bazele militare din Siria şi, pe această cale, prezenţa militară la Marea Mediterană. A făcut ceea ce era de aşteptat de la o mare putere, într-o lume multipolară: în asemenea, situaţii, marile puteri nu aşteaptă bunăvoinţa competitorilor sau pe cea a comunităţii internaţionale. A transmis, indirect, un mesaj convingător actualilor şi potenţialilor aliaţi şi clienţi: dacă respectaţi directivele noastre, puteţi conta pe sprijin. Intervenţia în favoarea lui Assad vine după o perioadă destul de îndelungată în care Moscova a exercitat un anumit grad de control asupra regimului de la Damasc, în schimbul protecţiei - ne putem reaminti momentul în care Rusia l-a convins pe Assad să renunţe la stocurile de arme chimice, pentru a evita eventualele lovituri aeriene americane.

Din acest moment, Rusia îşi declară intenţia de a fi un sponsor activ al negocierilor de pace de la Geneva. În fapt, este de aşteptat ca ea să-şi folosească forţa diplomatică pentru a permite guvernului sirian să-şi consolideze câştigurile teritoriale şi, pe de altă parte, să redobândească ceva din legitimitatea internaţională pierdută în primii ani ai războiului civil. În acest scop, ar fi ideal ca ameninţarea reprezentată de Statul Islamic să se menţină, cel puţin pentru o vreme. La finalul unei acţiuni riscante - ne amintim de avionul doborât în spaţiul aerian turc - Rusia aşteaptă concretizarea ei politică. Însă, chiar şi în aceste condiţii, nu poate scăpa prea uşor de coşmarul oricărei puteri intervenţioniste, după ce declară misiunea îndeplinită. Menţinerea credibilităţii de mare putere ar putea reclama noi implicări, dacă regimul-client este iarăşi ameninţat.   

Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii "Mihail Kogălniceanu” 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Nicolae GRECU

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Fotbalul nu trebuie să mai suporte umilinţa vasalităţii faţă de vremelnici politruci pe post de suzerani.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Sunt evenimente sau întâmplări în viaţa fiecăruia dintre noi care ni se imprimă definitiv în memorie datorită semnificaţiei speciale pe care le‑o acordăm. Un asemenea eveniment este, în opinia autorului, cel evocat în rândurile următoare.

Silueta oraşului

arh. Ionel OANCEA

Silueta oraşului

Prima poveste a oraşului, scrisă în secolele XII-X înainte de Hristos, este despre ideea turnului până la cer construit pentru faimă. 

Teologie cu linguriţa (IV)

pr. Constantin STURZU

Teologie cu linguriţa (IV)

Statul are datoria de a veghea la sănătatea cetăţenilor, dar şi de a respecta legi precum cea care vorbeşte despre un "mod autonom" în care se organizează cultele. Nici o reglementare a autorităţilor nu poate aduce atingere unor adevăruri de credinţă, decât dacă se încalcă această "autonomie". Ideea că interesul public poate justifica intervenţia statutului în chestiuni de ordin religios nu este nouă. 

pulspulspuls

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

Caricatura zilei

Munca în vremea pandemiei

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.