Interviu cu actriţa Ada Lupu şi regizorul Iris Spiridon: „Să ştii că scrii pentru tine sau că faci lucruri pentru tine mi se pare cel mai sănătos“
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 25.07.2021

Interviu cu actriţa Ada Lupu şi regizorul Iris Spiridon: „Să ştii că scrii pentru tine sau că faci lucruri pentru tine mi se pare cel mai sănătos“

GALERIE
ada
  • ada
- +

Astăzi, de la ora 19.30, la Uzina cu teatru, Ada Lupu va prezenta, în premieră, într-un one man show, „Povestea păsării fără cuib“, piesă scrisă de actriţă de 25 de ani şi regizată de Iris Spiridon. Colaborarea s-a născut în urma unei prieteni care s-a legat la ediţia din 2014 a Galei Hop, când Ada Lupu a primit Marele Premiu al Galei Tânărului Actor Hop „Ştefan Iordache“. Şi-au dat seama că rezonează şi că au viziuni artistice asemănătoare, iar asta ar putea da naştere unui proiect care să arate publicului o bucăţică din sufletul lor artistic. Şi chiar dacă părerile nu le coincid mereu, cred însă că munca unui artist trebuie făcută în special pentru el.

Cum s-a născut piesa? 

Ada Lupu: Piesa am scris-o ca să particip la concursul de dramaturgie de la Bacău de anul trecut. Altfel nu ştiu dacă aş fi scris-o.

Deci a fost pe modelul filmelor româneşti, realizate de multe ori special pentru festivaluri?

Ada Lupu: Nu neapărat. De fapt...

Iris Spiridon: Cu filmele româneşti într-adevăr este penibil. Sunt nişte cretini toţi ăştia care fac filme pentru premii, dar cumva, în cazul nostru care nu avem atâtea posibilităţi să lucrăm, când este un concurs acest lucru este ca un impuls. Tu tot încerci să faci tot ce poţi tu mai bun, dar speri să poţi să-l faci undeva. Pentru că aşa, să scrii sau să faci proiecte neştiind ce vei face cu ele e mai dificil. Să câştigi ceva înseamnă să poţi să faci, nu este vorba neapărat de alte avantaje. Eu personal nu aş participa la nici un concurs, niciodată. 

În cazul tău, Ada?

Ada Lupu: Nici mie nu-mi plac foarte mult concursurile, dar am nevoie de ele. De exemplu un concurs a fost Gala Hop, concurs care mi-a schimbat foarte mult situaţia. Şi acum tot aşa. Eu mai scriam şi simţiam nevoia să fac asta, dar nu neapărat poate aş fi arătat lumii ce fac eu.

Şi acum, după premiu, ai o motivaţie în plus să scrii?

Ada Lupu: Nu, nu, de ce? Eu sunt foarte curioasă de ce impact va avea spectacolul asupra oamenilor pentru că pe mine mă interesează spectacolul şi nu textul. 

Iris Spiridon: Şi asta este foarte bine. Eu acum aud părerea Adei şi mă bucur pentru că sunt foarte mulţi actori care se apucă să scrie şi să regizeze şi o fac foarte prost şi cumva, ei fiind actori buni, renunţă la actorie şi li se pare lor că scriu mai bine şi regizează mai bine şi mi se pare groaznic. Adică să ştii că scrii pentru tine sau că faci lucruri pentru tine mi se pare cel mai sănătos. 

Deci este nevoie de confirmarea publicului...

Iris Spiridon: Nu aştept neapărat o reacţie pozitivă, dar asta nu înseamnă că mă va deranja dacă lumea va veni şi va avea o reacţie bună. 

Ada Lupu: Nu vreau o confirmare din partea publicului, dar mă interesează reacţia lor în măsura în care îmi pot da seama dacă ajută la ceva ceea ce fac eu. Indiferent de reacţia lor eu voi fi aceeaşi şi voi continua să fac ceea ce fac, dar odată cu reacţia lor pot să văd dacă ce este important pentru mine şi ce mă preocupă pe mine mai este important şi pentru alţii. Dar în momentul de faţă ştiu că sunt oameni pentru care are sens să fac anumite lucruri, unul dintre ei fiind chiar eu. 

„Îmi place mai mult când am parteneri, dar într-un one man show, eşti într-o ipostază firească“

La ce să se aştepte oamenii care vor veni la piesă? 

Iris Spiridon: Este un one man show, o mono dramă şi va trebui să fie lume care să aibă răbdare să vrea să vadă asta. 

Iar pentru actor? Cât de dificil este ca acesta să joace de unul singur pe scenă?

Ada Lupu: Pe mine mă ajută să am parteneri pe scenă. Îmi place mai mult când am parteneri, dar îmi place foarte mult şi când sunt singură şi mi se pare că tu, într-un one man show, eşti într-o ipostază firească. Aşa este şi în viaţă. Eşti un personaj, eşti o fiinţă care comunică ceva altor oameni. Eu sunt o fiinţă care comunică ceva. 

Iris Spiridon: Cred că este şi un act destul de egoist şi narcisist. Mie îmi place să văd un singur om şi cred că şi el se simte cumva mai bine. Te vezi pe tine şi numai pe tine.

Ada Lupu: Dacă îţi place să-ţi asumi asta, iar mie îmi place, atunci ştii că poţi să faci ce vrei. Ai controlul total asupra personajului, doar în momentul reprezentaţiei pentru că persoajul nu este al tău, este contruit împreună cu regizorul. 

Deci ceilalţi actori pot lăsa o amprentă asupra personajului tău? 

Ada Lupu: Nu influenţează personajul, dar ceea ce se vede din personaj.

Iar cu personajul piesei „Povestea păsării fără cuib“? Te identifici cu personajul principal?

Ada Lupu: Eu nu mă identific cu personajele mele de obicei, deci nu mă identific nici cu personajul de aici, e o invenţie, ca orice act artistic. Şi ca scriitură şi ca spectacol şi atunci mă joc dea Lolita, regăsind anumite similitudini. 

Cât de mare este presiunea acestei premiere? E un spectacol scris şi jucat de tine.

Ada Lupu: Cred că responsabilitatea este un pic mai mare pentru că nu voi fi analizată doar ca actor, ci şi ca potenţial dramaturg. Îmi asum un pic mai mult dintr-un proiect. 

Ai primit totuşi o confirmare a valorii textului. A fost premiat anul trecut la Bacău. Mai uşurează din presiune sau o amplifică?

Ada Lupu: Nu cred că influenţează în vreun fel modalitatea în care mă raportez eu la propriul text, dar cred că este bine ca strategie. Adică oamenii vor fi mai încrezători în ceea ce am scris, ţinând cont că textul a fost premiat şi cumva confirmat de oameni mai apţi în domeniu decât mine. Pentru mine, fiind prima apariţie, este un risc. 

Totuşi nu este primul tău text apreciat. Un premiu important ai primit şi pentru „Nu e ceea ce pare“.

Ada Lupu: „Nu este ceea ce pare“ este un monolog pe care l-am scris în 2014 când am participat la Gala Hop. Acolo asta era una dintre variantele de participare pentru că erau nişte fotografii şi noi, ca actori, trebuia să inventăm nişte poveşti pornind de la fotografiile respective. Da, acum îmi dau seama, şi acolo, când am fost premiată, textul era scris de mine, dar inspirat din nişte fotografii. 

Şi în ce postură te simţi mai bine? În cea de actor sau de dramaturg?

Ada Lupu: Cea de actor, iar dramaturg nici nu mă consider. Şi dacă scriu, scriu tot ca actor care-şi inventează nişte cuvinte prin care să se exprime. Şi dacă ar fi să mai scriu, şi aş vrea să mai scriu, tot aşa, aş scrie piese de teatru sau cel mult scenarii de film, dar asta peste mulţi ani.

„Nu am refuzat niciodată un rol şi nu aş refuza niciodată un personaj, dar aş putea refuza un proiect“

Spuneai într-un interviu că atracţia ta pentru teatru a fost construită treptat, chiar de la grădiniţă. Deci, cumva, toată viaţa ta a gravitat în jurul acestei meserii. Ai putea sã faci altceva dacă ar fi să o iei de la capăt?

Ada Lupu: Da, da, da. Eram mai tânără... Nu, mi se pare că fac ce trebuie să fac şi ce pot să fac. Aş alege tot ceva artistic dacă ar fi neapărat să aleg altceva pentru că-mi place să mă exprim, un fel de exhibiţionism. Dar nu, nu aş înlocui asta decât dacă ar fi absolut necesar. Aş putea trăi fără asta, clar, dar nu. Dacă pot alege, aleg acelaşi lucru. 

În episodul primei tale recitări, la grădiniţă, spunei că ai rezonat cu Fulgul de nea din poezia recitată de tine încât ai ajuns să plângi spre final. Cât de important este să rezonezi cu personajele pe care le joci? 

Ada Lupu: Este esenţial. E totul. Nu trebuie ca eu, om, să rezonez cu personajul sau să am lucruri în comun, ce sunt eu în viaţa reală cu ce e personajul, dar eu privesc personajul ca pe un om, un alt om, asta este important, şi de fiecare dată încerc să nu aduc aspecte de-ale mele în personaj. Şi atunci când lucrez, eu îmi găsesc personaj destul de târziu tocmai pentru că apelez la foarte multe lucruri din viaţa mea personală. Încerc să inventez altele noi, care să fie ale personajului.

Ai refuza un rol cu care nu te indentifici sau pe care nu-l înţelegi? 

Ada Lupu: Nu am refuzat niciodată un rol şi nu aş refuza niciodată un personaj, dar aş putea refuza un proiect. Un personaj, din punctul meu de vedere, poate exista în orice context, dar pentru mine ca artist este bine şi ca contextul să fie în regulă. 

Cât de mult schimbi tu un personaj şi cât de mult te schimbă el pe tine? Împrumuţi din caracteristicile personajelor sau ai grijă să-ţi scoţi masca când cobori de pe scenă?

Ada Lupu: Nu este ca şi cum am o mască atunci când sunt pe scenă şi, cu toate că mie îmi place să fac lucrurile sincer, nu e nici ca şi cum aş fi într-o hipnoză şi nu mai ştiu ce mi se întâmplă. Pur şi simplu mă joc conştientă că mă joc şi trăiesc nişte lucruri undeva între mine şi ceva care, teoretic, nu există, dar eu simt că există printr-un personaj care se creează.

O prezentare a piesei?

Iris Spiridon: Nu ştiu dacă este nevoie să ştie lume ceva. Să nu se aştepte să fie comercial. Să fie o poveste, mai degrabă, adevărată. Nu neapărat foarte sentimentală. Dacă vor să cunoască un om. Nu este nevoie de mai mult comercial în teatru, dar publicul cu siguranţă crede asta. 

Ar avea oamenii ce să înveţe de la personajul Lolita? 

Iris Spiridon: Eu sper că nu pentru că orice act artistic ar trebui să nu aibă nici un fel de morală. Adică te uiţi la viaţa cuiva şi îţi place. Nu cred că trebuie să înveţi ceva din asta. Şi în orice caz, nu este în sensul ăsta, adică nici personajul nu-şi dă seama neapărat. Este pur şi simplu o frântură de viaţă, dar care nu este nici măcar o poveste neapărat pentru că nu are o concluzie şi cred că nu putem să dăm o concluzie cât suntem în viaţă. 

Interviu realizat de Andrei MIHAI

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Ce mai rămâne din idealurile olimpice

Nicolae GRECU

Ce mai rămâne din idealurile olimpice

O mega-competiţie internaţională cu sportivi aleşi pe sprânceană, pe baza unor calificări la sânge şi în urma căreia cel mai bun trebuie să câştige cel mai mult.

Filmuletul zilei

opinii

Seimeni (XIII). Ucenicia în meşteşugul pescuitului cu undiţa (4)

Eugen MUNTEANU

Seimeni (XIII). Ucenicia în meşteşugul pescuitului cu undiţa (4)

Autorul continuă evocarea unor ani din anotimpul paradisiac al copilăriei şi adolescenţei petrecute pe malurile Dunării.

A fi creştin ieri şi azi

pr. Constantin STURZU

A fi creştin ieri şi azi

În viaţă experimentăm mult şi, cel mai adesea, ne alegem cu un gust amar, cu un gol în suflet. Chiar şi când suntem curioşi să aflăm cât mai multe dintr-un domeniu sau altul, ajungem la concluzia că toată ştiinţa noastră nu valorează, în faţa morţii, nici cât o ceapă degerată. Ba chiar şi când avem curiozitatea de a interacţiona cu anumite persoane, riscăm uneori prin a sfârşi dezamăgiţi.

Libertatea, statul şi politica prudenţei: o pledoarie modestă

Ioan STANOMIR

Libertatea, statul şi politica prudenţei: o pledoarie modestă

Ceea ce criza sanitară a impus, în mod dramatic şi poate ireversibil, este politica fricii. Creşterea fără precedent a controlului statal, invadarea unor teritorii care păreau până atunci de neatins, vocaţia domesticirii cetăţenilor, toate acestea sunt simptomele răului pe care administrarea pandemiei l-a născut în societăţile noastre. Liberul-arbitru şi drepturile constituţionale au fost constant şi agresiv erodate. Frica, iar nu prudenţa, a dominat.

pulspulspuls

Noi tabere la liberali: bam-bam! Iaşul pare acum chiar pe lângă

PULS

Noi tabere la liberali: bam-bam! Iaşul pare acum chiar pe lângă

Când credeau şi liberalii noştri de la Iaşi că măcar pe jumate tot or să fie în tabăra câştigătoare, căci oricum jumatea lui Muraru merge cu Cîţu, iar jumatea lui Alexe se duce cu Orban, hop că dinspre Bucureşti vin veşti care răstoarnă toată calimera de la Iaşi.

Caricatura zilei

Răzbunarea lui Bill

Editia PDF

Bancul zilei

Când ma întâlnesc în parc si vorbesc cu barbati casatoriti, am impresia ca toti traim cu aceeasi femeie! (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.