Interviu cu pianistul Dragoș Cantea, director artistic al Classix: „Împreună suntem comunitatea vibrantă pe care ne-o dorim“

Salutare, Dragoș Cantea! Și mulțumesc! Classix 4 a început deja ieri la Iași, cu un concert cameral Vivaldi-Albinoni. Cum te simți în al patrulea an de festival?

Trăind bucuria naturii… că tocmai aminteai de concertul de aseară, intitulat Natura viva. Classix a devenit bucuria firească, naturală, a fiecărui început de an cultural românesc în general și ieșean în special. Faptul că suntem în al patrulea an denotă faptul că energia pozitivă a echipei formate împreună cu Patricia Butucel dă roade. Roade frumoase.

 Cum te simți la începutul fiecărei noi ediții?

În comentariile sportive cu deznodământ fericit există un soi de stereotip verbal – „de la agonie la extaz“. Cam asta definește și caruselul de stări prin care trec în fiecare zi în perioada dinainte și din timpul festivalului. Este un summum de sentimente foarte dinamic.

Pare de departe cea mai ambițioasă ediție de până acum, cu un crescendo natural, așa cum era și firesc. Proporțional e și mai greu?

Culmea e că nu am țintit neapărat o creștere atât de amplă. Cifrele sunt spectaculoase, dacă e să ne raportăm la cei peste 90 de artiști care vor fi prezenți la Iași în cele șapte zile de festival, la numărul de premiere și la numărul general al evenimentelor din cele trei serii care concep programul Classix 2023 – concertele, Classix-in-focus și Classix-in-Art.

Creșterea poate fi remarcată și în cadrul echipei din spate, coordonată cu o dedicare ieșită din comun sub egida Asociației Industrii Creative și Showberry. Tineri care își confirmă potențialul creator acasă lucrează interdisciplinar în sprijinul muzicii clasice, iar acest lucru este o realizare care mă bucură mai mult decât orice.

 

Ce te mână în luptă? Care e pariul tău personal cu acest proiect care a devenit foarte iubit la Iași, în ciuda faptului că au fost doar trei ediții, a pandemiei și a tuturor impedimentelor, nu puține la număr?

Mereu voi ține minte prima întâlnire cu Patricia, neoficială, la care venisem cu câteva hârtii drept prezentare cu ce am putea realiza împreună. Ei bine, energia ei, a echipei încropite pe repede-înainte la acea primă ediție, cumulată cu răspunsul publicului și al partenerilor care au îmbrățișat această idee de la punctul zero au fost atât de puternice, încât ne hrănim cu ele și astăzi. Mai apoi, faptul că în plină pandemie, când toate concertele din Europa erau online, cu sălile goale, iar la Classix, totuși, în scenariu portocaliu, reușeam să ne bucurăm de trăiri umane autentice, denotă o continuitate organizatorică demnă de inimi puternice și totodată o datorie de a nu ne lăsa mai prejos pe care o resimțim față de publicul nostru.

Nu ți-ar fi mai ușor să-ți vezi de cariera de pianist? Apropo, simți că în ultimul an directorul artistic îl neglijează pe interpret?

Această aventură ca director artistic vine și din dorința mea de a combate blestemul pianiștilor de a fi considerați, de multe ori îndreptățit, lupii singuratici ai industriei muzicale. Așadar, nu cred că o dimensiune o neglijează pe alta, ci mai degrabă se completează într-un mod foarte ambițios.

De foarte multe ori, cercetând, ascultând și studiind posibile creații care pot fi programate în conceptul din fiecare an al Classix, am pătruns pe niște căi creatoare care mi-au conturat chiar propriile programe de recital sau sugestiile camerale sau simfonice pe care le înaintez promotorilor care îmi adresează invitații. Concertino de Janáček sau Cvartetul pentru finalul timpului de Messiaen sunt doar două exemple.

Long story short, vei fi prezent și anul acesta pe scenă, în cadrul unui recital cu muzică de film, dar și pentru Cvintetul 1 de Brahms. Ai avut timp de studiu?

E datoria mea personală, profesională și managerială să spun că da! Domnul profesor Constantin Stanciu, membru al Cvartetului VOCES, ne transmitea în anii studenției, la orele de muzică de cameră, că nu există „nu avem timp“, ci „nu am știut să îmi organizez eficient timpul“. Este o deviză după care mă ghidez și astăzi, iar pentru o lucrare gigant precum Opus 25 de Brahms timpul uneori se organizează și singur. Mai ales când parteneri de scenă sunt artiști de top precum Hyeyoon Park, Cristian Andriș și Wen-Sinn Yang. Mai apoi, muzica de film! Un concert pentru care mi-am pus singur bețe-n roate comandându-i în mod expres bayanistului și compozitorului Roberto Salvalaio noi aranjamente pentru Marșul imperial din Războiul Stelelor: Imperiul contraatacă. Copilul din mine țopăie de bucurie că are șansa să își cânte inspirația științifico-fantastică pe scenă alături de Ansamblul Avantgarde.

Dacă vorbim despre programe, opt concerte în șapte zile, toate bune, toate pe teme inteligent structurate, vreau să-mi spui ce muzici vom auzi anul acesta la Classix?

Observăm că ne îndepărtăm de muzica clasică pură – nu găsim Haydn sau Mozart în programul acestei ediții sub umbrela Metamorfozei. Vom observa modul în care muzica a evoluat, cu o varietate impunătoare de mijloace artistice, ideologii diferite și care se adresează unor trăiri din ce în ce mai complexe. Transformarea muzicii este bineînțeles pornită din planul compozițional, astfel că mă bucur să avem primul compozitor în rezidență la Classix, norvegianul Martin Romberg. Mai mult decât atât, am avut șansa să îi și comandăm o lucrare, prima dedicată festivalului – un ciclu de lieduri pentru soprană și pian în limba elfă, ca omagiu adus lui Tolkien, având la bază evenimentele din noua serie din 2022 din Stăpânul inelelor. Aceasta va avea premiera absolută în concertul Mystic Tales, de pe 2 martie.

Muzicienii de anul acesta, Hyeyoon Park, Natașa Kudtrițkaia, Sophie Steiner, Ștefan Diaconu, sunt doar câteva nume cu greutate. Contează cartea de vizită la Classix?

Găsesc „cartea de vizită“ ca fiind un termen puțin nociv în privința muzicienilor, întrucât poate include criterii care vizează strict popularitatea și nu prezintă un conținut artistic care să fie validat de societatea culturală. Totuși, în cazul artiștilor menționați, îndrăznesc să spun că integritatea artistică, notorietatea și disciplina profesională sunt principalele numitoare comune ale lor. Fiecare dintre ei are realizări care pot fi cap de afiș pentru orice promotor cultural.

Care e concertul pe care îl aștepți cel mai mult și pe care vrei să-l urmărești fără să fii deranjat – nu că se va și întâmpla!

O să-mi permit să fiu subiectiv și să răspund cu mărțișorul Classix din acest an, concertul Innuendo de pe 1 martie. Dat fiind că voi juca și rolul de pianist atunci, sper totuși să nu deranjez eu pe cineva!

Ce nu avem voie să ratăm din ediția 2023?

Premierele nordice cu Ansamblul Esbjerg din Innuendo, pe 1 martie, și implicit cele două prime audiții absolute – Elven Songs din Mystic Tales pe 2 martie și, mai ales, Mustața lui Dali, semnată de Paul Pintilie, după pictoromanul cu același titlu al pictorului Felix Aftene și al scriitorului Lucian Dan Teodorovici, care va închide Classix 2023 în Imaginarium, pe 4 martie. Cred de asemenea că pentru tinerii muzicieni sunt importante două întâlniri din seria Classix-in-focus, anume o masă rotundă dedicată viitorului muzicii clasice, cu actori importanți ai scenei muzicale românești, pe 27 februarie la Casa Balș, respectiv panelul dedicat artei componistice, pe 1 martie la Palatul Braunstein.

Classix mai înseamnă anul acesta și 68 de masterclassuri. De ce aceste cursuri?

Nu am suficiente degete nici la mâini, nici la picioare, pentru a număra cușetele pe trenuri de noapte Iași-București din anii studenției pentru a participa la (scumpele) masterclassuri cu diverși artiști internaționali. Ei bine, prin aceste masterclassuri, seria Classix-in-Art minimalizează orice urmă de efort în acest sens pentru tinerii ambițioși din conservatoarele și liceele de muzică din țară și din Republica Moldova. De remarcat că șansa mea de a studia în Norvegia a venit în urma unei astfel de întâlniri și ulterior m-a propulsat către un început de carieră foarte aventuros, astfel încât șansa pe care cei 68 de tineri instrumentiști selectați o vor avea odată cu selecția la aceste sesiuni de masterclass poate fi crucială în dezvoltarea lor profesională, fiind scutiți de costul cursului, iar participanților din afara Iașului li se vor plăti și costurile de cazare și transport. Este o modalitate minunată prin care Classix caută dezvoltarea societății muzicale românești.

…și nu numai! Tabloul general e completat de paneluri, dezbateri, o expoziție Klimt și multă interdisciplinaritate. E ideea ta recurentă despre acel hub cultural despre care am mai vorbit, nu doar în interviuri.

Cred cu tărie că interdisciplinaritatea va naște ocazii uriașe în arte (și nu numai) în anii ce urmează. Sincretismul artistic a fost prezent dintotdeauna, doar că astăzi asistăm la noi dimensiuni. Sincretismul determină cauzalitatea existenței genului de operă sau a răspândirii impresionismului în atât de multe arii creatoare. Iar ideea de a transforma Iașul într-un hub cultural începe cu o idee, continuă cu dezvoltarea aeroportului și este simțită în evenimente precum Classix.

Cum crezi că e receptat la Iași și în România, acum, la ediția a patra, acest festival tânăr și curajos? Care sunt reacțiile de care ai avut parte?

Mereu sunt reacții, întrucât asistăm la dezvoltarea unor noi audiențe cu fiecare ediție a festivalului. Cei care s-au îndrăgostit de Classix ne sunt alături aproape orbește, achiziționând abonamente încă dinainte de a anunța vreun detaliu despre program, iar cei care găsesc curajul de a se alătura acestei aventuri clasice contemporane își lărgesc orizonturile într-un mod fascinant. Se întorc acasă inspirați, își schimbă cuvintele cheie din căutările lor muzicale și, treptat, dezvoltă armonios algoritmul cultural al societății.

Classix 4 are și câteva premiere. Spune-ne, te rog, despre rezidența compozițională și despre Mustața lui Dali.

Martin Romberg, norvegian, primul compozitor în rezidență la Classix, este unul dintre cei mai reputați compozitori scandinavi astăzi. Este compozitorul celebrat de această ediție dedicată metamorfozei. Mai întâi, pe 2 martie, printr-o selecție de miniaturi de pian solo, la granița stilistică dintre Chopin și Satie, și mai apoi prin Elven Songs, interpretate de pianiștii Grace Jee Eun Oh și Florent Mourier și soprana Susanna Wolff. Apoi, vom pătrunde și mai mult în universul sonor de basm al lui Romberg prin Poemata minora, un concert pentru vioară și orchestră de coarde, avându-l invitat ca solist pe Sabin Penea, în concertul Imaginarium, pe 4 martie. În același Imaginarium vom avea și o celebrare a sincretismului artistic ieșean. Excelenței deja demonstrate de către Felix Aftene și Lucian Dan Teodorovici i se alătură potențialul creator al lui Paul Pintilie. O primă audiție absolută despre Mustața lui Dali și alte culori, un produs artistic demn de a deveni o emblemă culturală a Iașului.

 La final, o invitație personalizată și un mesaj de la pianistul și directorul artistic al Classix Festival, pentru ediția 2023.

Suntem o societate plină de curaj. Haideți să ieșim împreună din zona de confort pentru dezvoltarea armonioasă a fiecăruia dintre noi! Classix dezvoltă empatia, ne face buni ascultători, ne trezește sentimente de care nu ne credeam în stare și ne unește generațiile prin frumos. Împreună suntem comunitatea vibrantă pe care ne-o dorim și pornim spre o nouă aventură clasică contemporană.

 Articol preluat din ”Suplimentul de Cultură”

Publicitate și alte recomandări video