Interviu cu scriitoarea Marta Petreu: „Imi place sa ma plimb cu mainile in buzunare prin ceata deasa“

 

Marta Petreu: O! Ce maniere – iar nu manierisme… N-am simtit niciodata ca vreo vreme ar fi a mea, si nici ulterior nu am privit vreo perioada ca fiind „vremea mea“. Am avut si am, mai degraba, un sentiment de stranietate decat de participare si contopire cu un timp anume…

 

 

Marta Petreu: Hm. Un detaliu pe care, socotindu-l subinteles, deoarece declarat in toate fisele mele biobibliografice, nu l-am scos in evidenta, dand in felul acesta nastere la tot felul de confuzii: da, am terminat Facultatea de Istorie si Filosofie, sectia de Filosofie-Istorie. Si am avut profesori buni de istorie, de pilda pe Pompiliu Teodor (care mi-a indus admiratia pentru David Prodan), pe Nicolae Bocsan, pe doamna Beatrice Daicoviciu, pe Camil Muresanu, pe Vasile Puscas, pe Liviu Maior, altii. Si la disciplinele filosofice am avut profesori buni, unii fosti studenti ai lui Blaga ori ai lui D.D. Rosca. Apoi, faceam sociologie cu Ion Aluas – primul care ne-a vorbit despre marea pierdere de popula­tie, deci de avutie nationala, ca urmare a emigrarii evreilor romani… era un profesor atipic, nu reusea sa scrie, nu prea are opera, dar avea cursuri exceptionale –, statistica cu Traian Rotaru, proas­pat intors de la specializare din Franta, psihologie cu profesorul Ioan Radu, care fusese studentul lui Blaga. Facultatea m-a inzestrat cu instrumente de lucru, altele decat ale unui filolog, desigur – cam asta e ideea. Asa ca, produs al Universitatii din Cluj si al meu insami, plus al Universitatii din Bucuresti – unde mi-am dat, cu Ion Ianosi, doctoratul –, sunt, cel putin in intentie, echipata multidisciplinar.

 

„Eram plina de energie si socoteam lumea o prajitura mare cu gust bizar, din care o sa mananc cat o sa poftesc“

 

 

Marta Petreu: Ai spus cuvantul magic: „Echinox“… A fost o revista minunata, iar perioada de viata in care am fost acolo, in redactie, a fost si ea minunata. O perioada in care am ras la fel de mult ca in scoala primara, cand la glumele profesorului de matematica, domnul Runcu, radeam asa de tare, incat se auzea peste trei clase… {coala era intr-un castel, cu ziduri groase de doi metri, iti dai seama… La „Echi­nox“ am invatat subtilitatea literara si auctoriala. Era un mediu cultivat si cu principii. Acolo am invatat si ce e cu cerchismul, si cum se face o revista. Ion Pop, Marian Papahagi si Ion Vartic, deci „triumvirii“, cum i-am botezat eu, mi-au sugerat ceea ce imi lipsea: mijloacele de orientare in lumea literara. De la Ion Vartic am invatat filologie – de la cum se face o editie la cum trebuie citite opere, nu carti. Asa ca, vezi, am trecut prin  scoli de tot felul, na­dajduiesc ca nu chiar degeaba, poate ca s-a lipit cate ceva de mine…

 

Interviul integral, in suplimentuldecultura.ro