INTERVIU Nicușor Dan: A8 nu e un moft local, este o poartă europeană. Iașul și Chișinăul trebuie să devină un pol regional de dezvoltare

Precizăm că am încercat un dialog față în față cu Nicușor Dan, dar programul candidatului independent nu l-a adus pe acesta la Iași în ultima săptămână, spre diferență de prima parte a anului când reporterii „Ziarul de Iași” l-au intervievat cu ocazia lansării candidaturii. Am acceptat ca interviul să fie realizat prin transmiterea unui set de întrebări: teme de discuție despre modul în care acesta vede dezvoltarea Iașului și a zonei de nord-est. Cel mai probabil, răspunsurile au trecut prin filtrul echipei de campanie, dar rămân însă asumate și relevante pentru agenda electorală pe care Nicușor Dan o propune.

Urmăriți canalul „Ziarul de Iași” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

„Ziarul de Iași”: Discuțiile cu privire la importanța unei Autostrăzi A8, care să lege Târgu-Mureș de Ungheni, pe lângă Iași, au fost nesfârșite în ultimii 17 ani. Argumentul principal al detractorilor proiectului este că „uite, s-a făcut autostradă în Moldova, există A7”. Cum vedeți dumneavoastră dezvoltarea infrastructurii rutiere în Moldova în următorii 10 ani și care coridor vi se pare mai important: București – Siret sau Târgu-Mureș – Ungheni?

Nicușor Dan: Cred că am ajuns într-un punct în care este păgubos să mai punem în opoziție cele două proiecte. A7 și A8 nu sunt rivale, nu sunt alternative, sunt două bucăți din același puzzle național de infrastructură. România nu mai are luxul să își aleagă pe rând regiunile pe care le conectează la rețeaua europeană.

A7, într-adevăr, este vitală. Leagă Moldova de București și, mai departe, de sudul Europei. Este, practic, coloana vertebrală a regiunii. Dar A8 joacă un rol și mai important: e coridorul care ar rupe izolarea istorică a Moldovei față de vestul țării, de Ardeal, și implicit față de economia vestică europeană. Fără A8, Moldova rămâne un culoar închis între Carpați și Prut, cu un singur capăt deschis spre sud. Nu este suficient.

Mai mult decât atât, A8 este și singura care asigură o legătură concretă, directă, cu Republica Moldova și cu Chișinăul. Prin podul peste Prut de la Ungheni, A8 devine mai mult decât o autostradă națională – devine o autostradă a Europei, care creează o nouă poartă de acces între Uniunea Europeană și partenerii noștri de peste Prut.

Dacă ne uităm serios pe harta coridoarelor europene, vedem că A8 nu este un moft local sau o ambiție regională, este un proiect strategic pentru întreaga Românie. Un proiect pe care, sincer, trebuia să-l avem deja gata. Dar dacă am pierdut startul, nu mai putem pierde și cursa.

Nicușor Dan: „Universitățile din Iași trebuie văzute ca un motor de retenție a tinerilor”

• Ce investiții vedeți esențiale în momentul de față, pentru a fi susținute din fonduri publice, în afara autostrăzilor, pentru regiunea de Nord-Est a țării de către viitorul Guvern? Cum pot fi atrase mai multe fonduri și mai multe investiții, chiar și internaționale, în regiunea Moldovei?

Oricât de mult vorbim despre autostrăzi – și sunt, evident, esențiale –  Moldova are nevoie de un pachet complet de dezvoltare. Infrastructura rutieră e doar una dintre componente. De fapt, cred că mult mai urgent este să tratăm acest dezechilibru național pe mai multe fronturi, nu doar pe șosele.

În primul rând, transportul feroviar. Nu avem cum să fim competitivi, nici la nivel național, nici la nivel european, cu linii de cale ferată care au zeci de ani. În plus, e absolut rușinos să faci 6 sau 7 ore de la Iași la București. Sau 4-5 ore de la Iași la Dorohoi.

Al doilea mare capitol sunt investițiile în sănătate și educație. Fără un Spital Regional de Urgență la Iași, întreaga Regiune de Nord Est rămâne expusă, iar oamenii sunt nevoiți să stea la cozi interminabile sau să plece în alte regiuni. În același timp, universitățile din Iași trebuie văzute ca un motor de retenție a tinerilor. Avem tineri foarte buni în Iaşi, dar nu trebuie să îi mai învățăm doar să plece, ci să le arătăm că pot construi aici.

Și, poate cel mai important, administrațiile locale trebuie să fie sprijinite real să atragă fonduri europene. Avem comune, orașe, municipii care nu au nici expertiza, nici resursele să scrie proiecte competitive. Fără parteneriate reale între stat, mediul privat și administrațiile locale, nu vom reuși. Altminteri, acele fonduri europene rămân doar pe hârtie sau se întorc la Bruxelles.

În ce privește investitorii privați, lucrurile sunt simple și nu trebuie să le complicăm: trebuie să avem o administrație care răspunde repede, care elimină birocrația inutilă și care își respectă angajamentele. O infrastructură predictibilă. Și un mediu fiscal stabil. Asta își dorește orice investitor. Dacă le oferim, vor veni.

 

 

„Iașul poate deveni un centru de coordonare a proiectelor UE pentru R. Moldova și Ucraina”

• Cum vedeți dumneavoastră rolul Iașului în regiune în contextul în care vorbim în viitorul mediu – îndepărtat de două momente importante: reconstrucția Ucrainei și integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Sunt multe voci care invocă Iașul ca fiind „cap de pod” pentru aceste proiecte, dar în mod concret, care ar fi rolul acestuia și al regiunii de Nord-Est în aceste momente care pot schimba în mod definitiv poziția geo-strategică a României în regiune?

Reconstrucția Ucrainei nu este doar o problemă a Kievului sau a Bruxelles-ului, ci este o oportunitate care va implica toată comunitatea europeană, inclusiv România. Și aici, Iașul are un avantaj major. Văd contracandidatul meu că spune cum nu trebuie să mai ajutăm Ucraina dar vom participa la reconstrucție. Este ilogic, evident că dacă vrem să participăm cu firmele noastre la această reconstrucție o vei putea face doar dacă ești și rămâi un aliat.

Dacă vrem ca România să aibă un cuvânt greu de spus în reconstrucția Ucrainei – și ar trebui să vrem – atunci trebuie să pregătim Iașul pentru asta. Aeroportul trebuie să devină un adevărat hub de transport cargo și pasageri, capabil să preia fluxurile economice și umanitare care vor veni din și spre Ucraina. Portul de la Galați, legăturile feroviare cu Republica Moldova și Ucraina, toate aceste investiții trebuie accelerate acum, nu după ce trenul a plecat.

În același timp, integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană va transforma Iașul dintr-un oraș de frontieră, într-un oraș de mijloc de drum european. Nu va mai fi capăt de linie, ci punct de intersecție între Est și Vest. Asta înseamnă că trebuie să ne pregătim din timp.

Eu văd Iașul devenind un centru de coordonare pentru proiecte europene dedicate Ucrainei și Republicii Moldova. Un oraș care nu doar că atrage investiții, dar devine el însuși furnizor de expertiză, de soluții, de oameni pregătiți. Un oraș care poate schimba harta economică și politică a Europei de Est, dacă are curajul și viziunea să își asume acest rol.

„Iașul are șansa să devină poarta de intrare a Republicii Moldova în UE”

• Discuțiile cu privire la integrarea Republicii Moldova în UE vor duce, invariabil, și la discuții cu privire la schimbarea importanței regionale a județelor din Moldova aflate în granițele României. Credeți că există vreun pericol ca un oraș precum Chișinăul să ia fața Iașului și să devină cel mai important pol de dezvoltare din Estul Uniunii Europene sau poate fi vorba de o complementaritate Iași-Chișinău?

Vă spun cu toată convingerea: nu există un risc, există o oportunitate. Și depinde doar de noi dacă o vedem ca pe o competiție sau ca pe o șansă de a construi ceva împreună. Personal, cred că Iașul și Chișinăul pot și trebuie să devină împreună un pol de dezvoltare regională care să aibă forța de a atrage investiții, oameni și proiecte europene.

Sunt orașe care, deși sunt despărțite de o graniță și de istorie complicată, au în comun mai mult decât ne dăm seama: limba, cultura, rețeaua umană, relațiile de afaceri care deja există între comunitățile de pe ambele maluri ale Prutului. În loc să vedem cine „ia fața” cui, ar trebui să vedem cum putem dezvolta acest pol transfrontalier – Iași-Chișinău – cu universități, cu industrie, cu acces direct la fonduri europene.

Chișinăul va juca, cu siguranță, un rol cheie în momentul în care Republica Moldova va intra în Uniunea Europeană. Dar asta nu înseamnă că Iașul va pierde ceva. Dimpotrivă, cred că Iașul are șansa să devină poarta de intrare a Republicii Moldova în UE, furnizorul de expertiză administrativă, academică, economică.

Dacă facem asta, și Iașul, și Chișinăul vor avea de câștigat. Împreună pot deveni unul dintre cele mai importante centre economice și politice din estul Uniunii Europene. Și asta nu e o ambiție politică, e o șansă pe care trebuie doar să avem curajul să o valorificăm.

„Avem nevoie de regiuni cu adevărat funcționale”

• Regionalizarea a fost unul dintre cele mai invocate cuvinte în ultimele campanii electorale. Importanța și sensul unei reforme administrative și teritoriale în România sunt de necontestat. Care este poziția dumneavoastră cu privire la acest subiect? Cum vedeți Moldova în această ecuație? Credeți că regionalizarea este fezabilă după actuala împărțire pe regiuni administrative, după considerente istorice sau ar trebui regândit un sistem complet nou?

Știu că, de fiecare dată când aducem vorba despre regionalizare, există tentația să ne grăbim, să venim cu hărți, cu procente, cu „cine conduce pe cine”. Eu cred că tocmai asta a blocat acest proiect în ultimii ani: faptul că s-a discutat despre el mai mult politic decât administrativ.

Regionalizarea este o reformă absolut necesară. Avem nevoie de regiuni cu adevărat funcționale, care să aibă capacitatea să își gestioneze singure dezvoltarea, să își atragă fonduri, să decidă pentru ele. Nu putem vorbi serios despre coeziune teritorială sau despre reducerea decalajelor între regiuni atâta vreme cât deciziile mari sunt luate exclusiv de la centru, iar la nivel local avem administrații slabe, subfinanțate și, de multe ori, sufocate de birocrație.

Dar ca să reușim, trebuie să începem cu întrebările corecte, nu cu răspunsurile pe care le avem deja pregătite. Ce ne dorim de la această reformă? Ce puteri vrem să aibă regiunile? Cum ne asigurăm că nu înlocuim o centralizare națională cu o centralizare regională? Cum păstrăm echilibrul între marile orașe și comunitățile mici?

Și da, cred că trebuie să gândim un sistem complet nou, adaptat la realitățile economice și sociale ale prezentului, nu la structuri administrative create în urmă cu zeci de ani, pe alte criterii decât dezvoltarea.

Dacă reușim să facem asta cu seriozitate, cu implicarea comunităților locale și cu un plan pe termen lung, atunci regionalizarea poate deveni cheia echilibrării României.

Care sunt direcțiile de dezvoltare a Iașului, în opinia lui Nicușor Dan

• Dacă ați fi primarul Iașului, numiți trei proiecte ce ar trebui să fie implementate, pe care le considerați esențiale, pentru a reduce decalajul față de alte regiuni?

Cred că întrebarea aceasta nu trebuie adresată doar unui primar sau unui candidat la Președinție, ci întregii comunități locale – de la administrația publică și universități, până la mediul de afaceri, ONG-uri și cetățenii orașului. Un oraș nu crește doar cu viziunea unui singur om, ci cu asumare comună, cu parteneriate reale între instituții și oameni.

Din dialogul pe care l-am avut cu ieșenii și din nevoile obiective ale orașului, aș spune că sunt cel puțin trei direcții mari de acțiune: infrastructura mare de conectare, de care am vorbit mai sus, sănătatea pentru că Iașul are cel mai mare spital regional din Moldova – pe hârtie – şi universităţile ca motor de dezvoltare, pentru că aici există una dintre cele mai importante comunități academice din România. Cred că universitățile trebuie să fie sprijinite să își asume și un rol economic și social, nu doar unul educațional. Un oraș universitar poate deveni un oraș al inovației, al afacerilor pornite din cercetare, al tehnologiilor care atrag investitori. Am văzut poziția publică a rectorilor universităților din Iași, care au făcut recent front comun în sprijinul drumului european al României. Am citit apelul lor și sunt întru totul de acord cu mesajul transmis: Europa înseamnă stat de drept, libertate, respect pentru demnitatea umană, solidaritate, dar și oportunități pentru tinerii care aleg să rămână aici sau să se întoarcă acasă după ce au studiat sau au muncit în alte țări europene. Cred că rolul universităților din Iași și din toată România nu se limitează doar la educație. Ele sunt coloana vertebrală a dezvoltării unei economii moderne, a unui stat care își asumă valorile europene nu doar în discurs, ci și în fapte.

„Moldova are nevoie de o voce puternică și coerentă la nivel național”

• Distribuția fondurilor publice în România în ultimii 25 de ani a dus la o subfinanțare semnificativă a regiunii de Nord-Est. Dincolo de inabilitatea diferiților actori publici sau politici de a atrage fonduri europene sau de a direcționa fonduri naționale înspre Moldova, cum credeți că poate fi compensat, în viitor, acest decalaj creat de subfinanțarea istorică?

În primul rând, trebuie să recunoaștem acest adevăr: Moldova a fost ignorată în mod sistematic de marile politici naționale de investiții. Nu este o percepție, nu este o narațiune de campanie, este o realitate pe care o confirmă toate datele statistice. Iar decalajele acestea nu se reduc de la sine, ba dimpotrivă, se adâncesc dacă nu sunt recunoscute și corectate.

Corectarea acestui dezechilibru nu se poate face doar cu promisiuni sau doar prin fonduri europene. Trebuie să însemne o reformă a modului în care se alocă fondurile naționale, cu criterii transparente și obiective, care să nu mai lase alocările la cheremul politicienilor care pedepsesc sau recompensează județe în funcție de culoarea lor politică. Și trebuie să însemne o politică fiscală națională care să stimuleze investițiile private în regiunile subdezvoltate, prin crearea unor zone economice cu adevărat atractive pentru antreprenori și investitori.

Pe scurt, decalajul istoric poate fi corectat doar cu o decizie politică clară, asumată și bugetată, pe care guvernele viitoare trebuie să o respecte indiferent de culoarea lor politică. Iar pentru ca această decizie să fie posibilă, Moldova are nevoie de o voce puternică și coerentă la nivel național, care să nu ceară privilegii, ci să reclame, pe bună dreptate, dreptul la echitate și dreptul la dezvoltare.

Publicitate și alte recomandări video