Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
„Interviul am să mi-l iau eu, iar dumneata doar îl vei semna cu numele tău... E foarte simplu. Îmi faci un serviciu, îţi fac un serviciu, şi suntem chit. Nu trebuie să-ţi faci nici un fel de scrupule. În lumea noastră aşa se procedează...”
Răsfoind prin manuscrisele mele, am dat peste un interviu pe care „i l-am luat”, într-o primăvară frumoasă, pictorului Val Gheorghiu. Am pus între ghilimele sintagma „i l-am luat”, aceasta fiindcă pictorul Val Gheorghiu şi-a luat singur interviul. El şi-a pus întrebările, privindu-şi atent chipul în oglinda retrovizoare a Volkswagen-ului, în timp ce ambreia maşina, şi tot el şi-a răspuns cu aplomb la întrebări.
Iniţial Val s-a gândit să-mi ceară să-i pun nişte întrebări, dar apoi, şi le-a pus singur. Oglinda sa retrovizoare de la Volkswagen l-a inspirat şi de astă dată, călăuzindu-l să meargă spre adevărul zăvorât în eul său profund pe drumul cel mai scurt, fără ocolişuri şi curbe de prisos. De multe ori însă, sinele profund nu se lasă cucerit cu uşurinţă. Dacă încerci să-l scoţi la lumina zilei, vei avea surpriza că în locul unui chip viu ţii în mâini propria ta mască mortuară. Ceea ce în cazul pictorului Val Gheorghiu, după părerea mea, în mare parte s-a şi întâmplat.
Totuşi, dincolo de morga pe care o afişa, Val Gheorghiu a fost un artist plin de nelinişti existenţiale, dar şi de ifose, jucând rolul unui Paşadia rătăcit într-un veac ce nu se plia pe spiritul său.
Ca un adevărat maestru al arlechinadei, Val Gheorghiu mi-a făcut propunerea abia după ce a tatonat bine terenul şi s-a convins că sunt demn de încrederea lui. Apoi m-a întrebat dacă aş fi de acord să-i pun câteva întrebări şi să public materialul în pagina de cultură a ziarului unde lucram.
I-am spus că sunt de acord, numai că ar trebui, în prealabil, să mă consult cu responsabilul de pagină...
Nu e nevoie să te consulţi, mi-a spus Val. Responsabilul deja a fost consultat. E încântat. Eu am făcut toate demersurile. Dumitale nu-ţi rămâne decât să-mi pui întrebările de rigoare...
O, nici o problemă, i-am spus, am reportofonul la mine. Vă pot lua interviul chiar acum. Cele mai bune interviuri ies cele spontane. Făcute la colţul mesei. Şi zicând aceasta, am dat să scot instrumentul meu de lucru, pregătindu-mă să-i pun câteva întrebări.
O, nu dragă poete, mi-a răspuns Val. Mie îmi plac lucrurile făcute cu multă chibzuială. Sigur că sunt şi eu câteodată spontan, dar nu ştiu dacă de data asta reportofonul n-o să mă inhibe. Aşa că vreau să-şi propun altceva. Un lucru mult mai simplu pentru care nu e nevoie nici de reportofon, nici de întrebări. O să facem un interviu în care dumneata, dragă Nichita, n-o să depui nici un efort...
Cum aşa, nici un efort?!
Da, chiar nici un efort. Interviul am să mi-l iau eu, iar dumneata doar îl vei semna cu numele tău... E foarte simplu. Îmi faci un serviciu, îţi fac un serviciu, şi suntem chit. Nu trebuie să-ţi faci nici un fel de scrupule. În lumea noastră aşa se procedează... Crezi că un profesor universitar, un politician sau un academician au vreo problemă de conştiinţă când semnează o carte scrisă de colaboratorii sau asistenţii săi? Nu, nu-şi fac nici un fel de mustrări. Nici tu nu trebuie să ţi le faci...
Dar, bine, maestre, i-am zis lui Val, acolo e vorba de lucrări ştiinţifice,.. Şi apoi, eu nu sunt nici profesor universitar, nici politician şi nici academician...
Pentru mine eşti...
Desigur, glumiţi, i-am zis. Mă faceţi să mă simt nu ştiu cum...
Nu e cazul, spuse Val. Nu trebuie să te simţi în nici un fel. O să-ţi treacă, adăugă el, bătându-mă încurajator pe umăr. Şi eu aveam scrupule pe vremuri, dar acum nu le mai am. Dincolo de toate astea, spuse Val, ai să-mi faci un mare serviciu. Împlinesc o vârstă rotundă şi un interviu semnat de tine e mai mult decât binevenit. Dar ca să nu vorbim în gol, iată şi interviul. Poţi să-l citeşti aici, şi să cădem de comun acord asupra unor puncte care o să ţi se pară dubioase. Deşi, la drept vorbind, nu ai să găseşti aşa ceva în text, fiindcă am cântărit de câteva ori fiecare punct, fiecare literă şi fiecare silabă. Dar înainte de lectură, hai să ciocnim, aici, în atelier un pahar de vin, în cinstea vremurilor pe care le trăim.
Până la urmă am ciocnit nu un pahar de vin, ci două. După care înfierbântându-ne, am băut şi votcă, şi şampanie. În timp ce chefuiam, Val îmi povesti despre cuceririle sale. Avea dame şi dameze alese una şi una. Un adevărat harem. Ca să nu încurce numele şi nici orele de întâlnire, ţinea o agendă specială închisă în sertarul său. Câteodată memoria îi juca feste. Atunci ca să se pună într-o ipostază neplăcută, evita să pronunţe numele damezei, apelând la câte un diminutiv ales cu grijă. Uneia îi zicea pisicuţă, alteia pis-pis... Mai folosea, de asemenea, în funcţie de împrejurare sau de alta, apelative ca mimoza, păpădie, broscuţa sau chiar pizdulicea mea etc., etc. Zilele cele mai agitate erau miercurea şi vinerea, când uşa lui Val funcţiona ca o armonică. Bineînţeles că şi canapeaua scârţâia la fel. Unele dameze îşi făceau apariţia învăluind atelierul într-un nor de parfum, altele ieşeau tamponându-şi buzele pe coridor. Rivale se intersectau pe casa scării, aruncându-şi una alteia priviri dispreţuitoare. Erau şi momente când damele se încăierau la ieşirea din imobil, lovindu-se cu poşetele şi trăgându-se de păr...
Bineînţeles, mi-a spus Val, nu voi vorbi despre amorurile mele în interviu. Vreau să apar în faţa cititorilor nu ca un pezevenchi, şi ca un gentleman desăvârşit. Vom vorbi doar despre pictură şi despre crezul meu artistic.
Dar, scuză-mă, maestre, i-am zis din nou (nu obişnuiesc să rostesc prea des acest cuvânt, dar acum sub efectul votcii l-am rostit de două ori), dar damele nu fac parte din crezul artistic al lui Val Gheorghiu?!
Nu, nicidecum, răspunse pictorul. Ele reprezintă doar nişte momente de divertisment. În fond, orice artist, după ce scrie sau pictează, simte nevoia unei relaxări. Cea mai bună relaxare pentru mine atunci când sunt epuizat o reprezintă joaca de-a amorul cu damezele. Am şi eu slăbiciunile mele, ca tot omul. Nu sunt de fier. Prin urmare, ce zici, semnezi?
M-am codit din nou. Cenzura mea interioară îmi pusese un nod în gât. Cum să semnez un material care nu era al meu?
Văzând că stau din nou în cumpănă, pictorul, ridicând paharul în aer, îmi ţinu iarăşi o lungă peroraţie, vorbind de data aceasta nu despre femei, ci despre atmosfera literară. Îmi vorbi despre Emil Brumaru, care îi era uşor antipatic, şi asta pentru că scria despre femei, făcându-i, pe plan artistic concurenţă neloială. Îmi vorbi despre Andone, despre Ursachi, pe care-l admira, dar care, după părea lui, intrase în degringoladă, lunecând pe panta alcoolului şi a grandomaniei. Îmi vorbi despre celebrele sale tablouri având ca subiect pantofii de damă şi despre la fel de celebrele sale compoziţii cu uşi ieşene.
Ştii, îmi spuse, s-ar putea ca peste un timp să nu mai poarte pantofi cu tocuri. Da, desigur, continuă el, trăim într-o lume care nu mai pune preţ pe vestimentaţie. Damele şi ele încep să adopte o ţinută sport. O să dispară eleganţa feminină. Bărbaţii şi femeile se vor îmbrăca otova. Deja au început. Şi pentru că am intuit că totul o să se schimbe, am încercat să-mi fac datoria de artist, pictând pantofi cu tocuri cui. Mai mult de atât nu pot să fac. La fel am făcut şi cu uşile. Am căutat uşi celebre, uşi vechi. Adevărate capodopere. Ceea ce vedem acum e caca-maca. Adevăratele uşi au dispărut din peisaj. În curând o să dispară, probabil, şi pereţii. Sau poate că pereţii o să rămână, dar o să fie la fel de transparenţi ca şi aerul pe care-l respirăm, şi atunci cum vei putea să-i mai imortalizezi?!
Am mai discutat mult timp, vrute şi nevrute. Despre Irimescu şi Baba, despre Craiu şi despre alţi pictori ieşeni cu care Val Gheorghiu avea oareşicari afinităţi.
Se făcuse deja noapte şi noi tot discutam, şi discutam. La un moment dat, Val Gheorghiu dădu un telefon, zicând:
Da, desigur, poţi să vii...
E vreo dameză? am întrebat.
Şi încă ce dameză, răspunse Val. O tânără violoncelistă de la Filarmonică. Damă superbă, ce crac, ce fund... Adevărată operă de artă. Soţul ei tocmai ce a plecat în turneu.
E violoncelist şi el?
Nu, e balerin...
A, balerin? am zis. Şi nu e gelos?
Nu, nu e, răspunse pictorul, aranjându-şi ţinuta. Îmi este nespus de recunoscător pentru serviciile pe care i le fac, şi apoi, cum să-ţi spun, suntem prieteni, de altfel el are alte înclinaţii, mă înţelegi?
M-am ridicat să plec. Val însă mă opri.
Aş vrea să te prezint, distinsei doamne, şi apoi, mi-ar face plăcere, să ascultăm împreună o sonată...
Peste puţin timp am auzit o bătaie în uşă şi-n atelier îşi făcu apariţia o doamnă. Nu era chiar la prima tinereţe, însă arăta destul de şic. Mi-a atras atenţia ţinuta ei, şi gâtul. Un gât nespus de lung. Nu era violoncelistă, ci soprană.
Imediat cum a intrat a început să solfegieze. A solfegiat preţ de o jumătate de oră, după care apropiindu-se de mine, mi-a întins cu o mişcare graţioasă interviul pe care tocmai i-l înmânase Val.
Te-aş ruga să-l semnezi, mi-a spus graseindu-şi glasul.
Cum aş fi putut să o refuz?!
Nichita Danilov este scriitor şi publicist
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Conferința ,,BRICS și ordinea economică mondială”, la sediul Academiei Române din Iași
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
Ministrul Energiei explică modul cum va fi aplicată schema de plafonare la gaze şi energie
Noi măsuri în privinţa sistemului electronic RO e-Factura. Ce măsură anunţă Guvernul
Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel, preşedintele Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Totul despre evaluarea copiilor din Iaşi care vor împlini 6 ani după începerea clasei pregătitoare
O nouă reţea de gaze, cu peste 1.700 de branşamente, într-o comună de lângă Iaşi
Un arhitect în cursa pentru Primăria Iaşi. Este candidat din partea REPER
Expoziţie de enciclopedii la BCU Iaşi, sub titlul “Universul într-o carte”
Permis reţinut în vederea anulării: mergea beat criţă cu maşina prin sat
S-a aprobat o nouă majorare de tarife la CFR Călători. Intră în vigoare luni
Guvernul PSD și Antibiotice Iași: un parteneriat strategic pentru sănătatea românilor (P)
Diana Şoşoacă: Mă gândesc foarte serios să candidez la primăria Iaşiului. Cred că voi candida
Doliu la Tribunalul Iaşi. „A fost un accident”. O judecătoare abia pensionată a murit la 54 de ani
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Angajat al Primăriei Timișoara, prins de primar copiind la examen cu o cască (P)
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |