Întrebare obsedantă: ce ne dorim?

Finalul săptămânii a adus multă bucurie iubitorilor ieșeni de sporturi cu mingea: promovarea echipei feminine de handbal în primul eșalon și salvarea matematică de la retrogradare a Politehnicii Iași fără emoțiile unei duble partide de baraj. Să mai menționăm, în treacăt, că tocmai a început la Târgoviște turneul de promovare în Liga Națională de baschet masculin, pe care băieții lui Gabi Clapon îl abordează din postura de mari favoriți. În același timp, echipa masculină de rugby este neînvinsă în turneul diviziei semiprofesioniste (DNS), iar fetele de la Seven’s nu vor să cedeze supremația națională într-un campionat de doar patru echipe. Dacă excludem regretatul volei, care trăiește în zona bahluviană, doar prin junioare numai bune de racolat pe alte coclauri, se pare că vremurile de altădată ale sportului ieșean sunt pe cale de reapariție. Vorba unui clasic al naționalismului autohton (împrumutată de la voievodul Petru Rareș): „vom fi tot ce-a fost și mai mult decât atât”.

Ușurel, că n-am luat-o razna! Știm foarte bine că lucrurile nu stau nici pe departe atât de trandafiriu, iar hrana cu iluzii nu ferește de dezamăgiri. Așadar, am promovat cu handbalul și ce facem cu promovarea asta? Am scăpat (iarăși și iarăși, și iarăși) de retrogradarea fotbaliștilor și ne pregătim de o nouă campanie cu același obiectiv meschin? Întrebare la care este greu de răspuns în principal fiindcă știm ce rol covârșitor are susținerea bugetară în planurile echipelor ieșene, dar nu știm ce conducere vom avea la Palatul Roznovanu după alegerile locale. Am spus recent că este inspirată opțiunea CSM pentru handbal feminin, știut fiind că la rugby și chiar la baschet ierarhiile preconcepute sunt foarte greu de sfărâmat. Însă, ca și în alte domenii totul depinde de ceea ce ne dorim. Handbalul feminin are tradiție la Iași, ne-am jucat puțin și cu Cupele Europene, dar acum totul se dispută pe un alt palier, fiindcă „Liga Florilor”, cum este numită prima divizie feminină românească, este extrem de puternică. Chiar și pentru a nu deveni un fel de „ciuca bătăilor” (expresie dragă unor prooroci ad-hoc) e nevoie fie de găsit sponsori puternici, fie de băgat mâna adânc în buzunarele ieșenilor. Dacă vrem podiumuri, trofee, cupe europene, cheltuiala e și mai impozantă și devine cvasi-imposibilă fără parteneri redutabili. Deci, ce ne dorim? Dacă dorim performanță, este extrem de greu, dacă vrem o menținere onorabilă, cu singurul obiectiv acela de a aduce „crema florilor” în sala din Iași (care sală?), este tot problematic fiindcă nu știm dacă ieșenii merită să contribuie pentru doar atâta lucru. Răspunsuri vom afla după alegeri, fiindcă înainte de alegeri, răspunsurile se numesc în „promisiuni”.

Fotbalul, în calitate de monarh absolut al sporturilor, cere o abordare pe măsură. De aceea, a fost mai mare bucurie decât la reușita handbalistelor, dar și pentru că salvarea a fost puțin scontată. Cei mai mulți suporteri au estimat accesul la jocurile de baraj de menținere/ promovare drept tot ceea ce se poate spera, unii considerând și acest obiectiv greu de atins. Ceea ce se speculează prin diverse medii cum că cei din Hermannstadt și Ploiești s-au predat fără luptă sunt simple speculații imposibil de demonstat.

Analiza – cu bune și cu rele – a isprăvilor băieților de la Politehnica va fi făcută, în curând și neîndoielnic, în „Ziarul de Iași”, de aceea mă voi limita la o simplă declarație. Pentru că multă lume îl consideră pe Leo Grozavu sursa tuturor necazurilor, iar pe Tony da Silva, un Mesia venit din ceruri. Tony a spus că la acest rezultat a contribuit și munca antecesorului, ca fundament. Într-adevăr lui Grozavu nu i se poate nega meticulozitatea, exigența și rolul său în pregătirea fizică. Că a visat să devină un Ancelotti autohton, sau că a avut prea puțin tact în relația cu jucătorii, reprezintă, aproape sigur, cauzele eșecului său. Tony da Silva, cu puțina sa experiență, a știut asta și a înlocuit fizionomia încruntată a lui Leo cu zâmbetul. Și asta i-a cucerit pe jucători, care l-au simțit pe portughez ca pe unul de-al lor. Au remarcat și comentatorii TV chimia dintre jucători și antrenor la ultimul joc… Schimbarea de abordare tactică a contat și ea, jucători ca Bordeianu și Buș apărând în zona lor de confort.

Conducerea clubului a anunțat că va continua cu Tony și în sezonul viitor. Rămâne și aici răspunsul la obsedanta întrebare: ce ne dorim? Și, ca în cazul anterior, urna alege!

Publicitate și alte recomandări video