Gică Hagi a fost cel mai mare jucător din istoria fotbalului românesc, pe baza tuturor criteriilor: talent, gestionarea valorii, trofee, seriozitate şi, mai ales, caracter. Chiar dacă, în privinţa talentului pur, n-ar fi ajuns la nivelul legendarului Dobrin, chiar dacă un talent irosit precum Dănuţ Lupu s-a transformat peste noapte în statistician şi dă cu el de pământ de parcă s-ar fi plimbat împreună prin supermarketurile din Atena. Da, Gică Hagi are caracter, iar derapajele sale, destul de dese, nu neagă asta, fiind determinate mai degrabă de temperamentul vulcanic, iar când mai apare şi câte un „parti-pris” devin incontrolabile. Şi ce parti-pris mai puternic poate fi decât propriul fiu care ţine morţiş să-i calce pe urme?

Ianis Hagi, la 25 de ani neîmpliniţi, mai are până să-şi ajungă ilustrul părinte. Poate că vârsta încă este prea matură, alţi fotbalişti din lumea actuală au explodat mult mai repede, iar împlinirea nu aşteaptă în fotbalul contemporan dovada maturităţii. Chiar dacă talentul său incontestabil a fost şlefuit de Gheorghe Hagi – ajuns acum un as în materie – chiar dacă „seniorul” a ştiut să-i facă reclamă. „Ianis este mai talentat decât am fost eu la aceeaşi vârstă”, spunea Gheorghe Hagi cândva, ceea ce acum nu se mai potriveşte. La vârsta de 25 de ani, Hagi cel mare conducea naţionala României la „Coppa del Mondo – Italia 1990” şi se pregătea de transferul la Real Madrid. La aceeaşi etate, Hagi cel mic de-abia a ieşit dintr-o accidentare cruntă, este folosit cu prudenţă de antrenorul său de la Rangers, iar selecţionerul României, Edward Iordănescu, nu l-a convocat pentru crucialele meciuri cu Andorra şi Belarus pentru Cupa Mondială din 2026. Atât de cruciale meciuri încât Gică Hagi a pornit o adevărată „cruciadă” împotriva lui Edi, fiul antrenorului cu care a lucrat cel mai mult, la Steaua şi la naţională.

Probabil sfătuit de tatăl său, Iordănescu junior n-a răspuns imediat: a aşteptat să se calmeze apele, pentru că Edi ştie din copilărie cotele apelor lui Hagi. Amintim, nu e prima dată când Hagi cel mare critică vehement selecţionerii (pentru că nu-i văd ilustrele produse), dar ulterior se corectează acceptând dreptul şi răspunderea celor care conduc, vremelnic, naţionala. Ei, dar acum e altceva, e vorba de vlăstarul „regal”, prinţişorul fotbalului românesc. Edi Iordănescu a explicat, calm, că s-a interesant de soarta lui Ianis, a vorbit cu el şi Ianis a înţeles de ce nu este convocat. Minte selecţionerul tricolorilor? Cu toate criticile care se abat asupra sa, Edi Iordănescu nu poate fi acuzat de neprofesionalism, e greu de crezut că nu ar fi discutat cu un jucător despre care mereu a spus că se bizuie foarte mult pe el. Mai ales că la pândă stă cu ochii dilataţi, ilustrul său părinte. Hagi senior s-a arătat extrem de subiectiv când e vorba de „copiii” săi de la Viitorul, dar când e vorba de copilul său natural îşi cam pierde uzul raţiunii. Amintiţi-vă ce scandal a făcut prin 2007 la Fiorentina, când cei de acolo îl aşteptau prea mult pe Ianis să se „coacă”: Gică şi-a luat puiul de aripioară şi l-a trimis la Genk, dar nici acolo Ianis n-a făcut mare brânză. Şi când a ajuns puiul să se rumenească puţin, a venit accidentarea aia pe capul lui Hagi. Să ne mai amintim că mai demult, seniorul s-a arătat revoltat că Florinel Coman era mai bine văzut pe la loturile juvenile decât „micul prinţ”. Dar totul s-a stins...

Astăzi, însă, mulţi oameni de fotbal cu reputaţie şi mulţi ziarişti bucureşteni au sărit alături de marele Gică. Cică Ianis trebuia convocat, chiar dacă n-ar fi folosit în acele meciuri, să se „obişnuiască” cu atmosfera lotului, de parcă ar fi fost un copilaş fără selecţii, precum Pitu sau Markovic. (Apropo, fotbalistic vorbind, Alexi Pitu nu este şi el, „copilul” lui Hagi, precum Coman sau Ianis?). Chiar dacă este în perioadă de acomodare,l Pitu a plecat la Bordeaux, dar într-o formă sportivă excelentă, clădită tot de Hagi la Constanţa, nu vine din recuperare ca Ianis. Credem că de tânărul Hagi va fi mai multă nevoie în viitorul apropiat, când naţionala va avea meciuri decisive, iar Ianis va fi complet refăcut, decât acum, chiar dacă ar bifa câteva minute cu Andorra.

Mai răsar nişte întrebări: Hagi senior a fost solicitat în ultimii ani de câteva ori să preia naţionala şi a refuzat, motivând aceasta prin conflictul de interese în care ar intra, în calitate de manager al unui club profesionist fruntaş. E drept, ar putea evita aceasta delegându-şi temporar atribuţiile sale de la Constanţa. Cum s-ar manifesta părintele Gheorghe Hagi la conflictul de interese cu selecţionerul Gheorghe Hagi? Şi cum ar reacţiona Hagi, dacă Eugen Trică (de exemplu) i-ar viola atribuţiile sacrosante, reproşându-i neconvocarea fiului Atanas?

Întrebări retorice, bineînţeles, fiindcă lui Gheorghe Hagi e greu să-i pui întrebări.