„Învăţătoare la job, jurnalistă în timpul liber”. Cum să îţi împarţi timpul de student între două pasiuni?

Prima facultate pe care a făcut-o a fost Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, specializarea Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar, UAIC, apoi a studiat şi master pe Didactici Aplicate, din cadrul aceleiaşi universităţi. Pentru că a căutat stabilitate, a ajuns să lucreze în calitate de învăţătoare. Visul, însă, a rămas: jurnalism.

– Cum ai luat decizia de a face a doua facultate la specializarea Jurnalism, ţinând cont de faptul că deja ai un job şi munceşti în domeniul primii facultăţi făcute?

– Jurnalismul a fost pe lista mea de dorinţe încă din clasa a 12-a, însă nu-mi oferea siguranţa, cel puţin aşa gândeam atunci. Vara aceasta am simţit din tot sufletul să fac o schimbare în viaţa mea şi din punct de vedere al carierei. Mereu am fost atrasă de partea aceasta de comunicare. De mică scriu poveşti şi poezii, îmi place să scriu. Am căutat mastere la noi, chiar şi în alte oraşe, însă nu mi-a plăcut nimic. M-am gândit la Comunicare şi Relaţii Publice, dar tot ceva nu-mi ieşea la socoteală. Cum fratele meu a vrut să dea la Jurnalism, mi s-a aprins şi mie un beculeţ, chiar dacă niciodată nu m-am gândit să fac a doua facultate. Am observat că acest gând de a da la Jurnalism a persistat, ba chiar a crescut, şi m-am înscris în sesiunea din septembrie. Am fost foarte hotărâtă când am luat aceasta decizie; am întâmpinat unele dificultăţi la înscriere, dar am simţit că eu vreau neapărat sa intru la această facultate anul acesta. A fost o decizie intuitivă, ceva nou pentru mine, întrucât obişnuiam să fiu o fire destul de raţională.

– Cum te descurci să fii o bună învăţătoare pentru elevii tăi micuţi şi cu facultatea la zi, care presupune mult timp?

– Ştiam că va fi nevoie să fac anumite sacrificii pentru a rămâne în învăţământ şi pentru a face şi facultatea la zi în acelaşi timp, dar am avut curajul de a-mi asuma această responsabilitate, pentru că ceva în mine îşi dorea foarte mult. Uneori, când am nevoie, plătesc alţi profesori care să mă suplinească. Încerc să mă organizez pentru a avea timp şi să mă pregătesc pentru şcoală şi pentru cursurile de la facultate. Nu prea am mai avut timp de mine, şi mi-am dat seama că este nevoie să găsesc noi metode pentru a mă autodisciplina astfel încât să pot avea şi timp personal, fără alte responsabilităţi. Încerc să prioritizez somnul pentru a avea energia necesară în timpul zilei, să mănânc cât mai sănătos şi să-mi scriu în jurnal toate gândurile pentru a mă relaxa după zile intense de muncă. Sunt mai mereu pe drumuri, cu mintea destul de aglomerată şi cu multe lucruri ce necesită rezolvare. Primul semestru a fost de acomodare, mi-am dat seama unde mai am de lucrat şi ce trebuie să pun pe primul loc pentru a da randament. Concluzia la care am ajuns este următoarea: somn, alimentaţie, mişcare, scrisul ca formă de catharsis şi eliberare a minţii, meditaţia/rugăciunea pentru a avea linişte şi a prinde încredere şi curaj pentru următoarea zi.

– Ce alte ocupaţii ai pe lângă job şi facultate?

– Nu sunt neapărat ocupaţii. Merg la sală, merg la anumite cursuri de dezvoltare personală şi, desigur, hobby-uri: desen, pictură, drumeţii. Plus anumite responsabilităţi la nivel de şcoală care nu ţin strict de procesul de predare-învăţare de la clasă.

– În viitor vei profesa ca învăţătoare şi în timpul liber vei face jurnalism sau te vei axa doar pe un singur domeniu?

– Asta încă nu ştiu. Ceea ce ştiu sigur este că acesta facultate nu o fac degeaba şi îmi doresc să fac ceva şi pe partea asta, ori jurnalism, ori comunicare. Sigur se vor aranja lucrurile în timp. Nici nu ştiu dacă învăţământul este pentru mine cu totul, e o profesie un pic mai domestică şi de multe ori nu îmi satisface destul de mult partea asta de comunicare, cunoaştere, creativitate, deschidere de care eu am nevoie. Fiind şcoală, şi ca profesor, tot la şcoală eşti şi tu. Este o anumită rigiditate în această profesie cu care eu nu mă identific. Înainte căutam stabilitate şi siguranţă. Aici, în învăţământ, le-am găsit. Însă acum îmi doresc să ies din zona de confort, pentru că asta te dezvoltă şi te aduce spre sinele tău autentic. În orice caz, nici învăţământul nu-l mai fac în mod tradiţional, cu anumite excepţii, necesare de altfel. Am început sa-l abordez în felul meu, mai creativ, mai relaxat, mai aerisit, mai liber. Copiii au nevoie sa fie pregătiţi pentru viitor, nu pentru trecut.

– Ce sfaturi le-ai da studenţilor care vor să-şi găsească un job, dar au frica că nu vor face faţă şi nu vor reuşi?

– Dacă sunt la prima facultate şi vor să şi muncească în acelaşi timp, părerea mea ar fi să se ocupe de facultate. Le va fi greu să le facă pe amândouă, depinde de ce îşi doresc să facă cu facultatea mai târziu şi ce priorităţi au. Când eşti la prima facultate este bine să te bucuri şi să iei ce poţi mai bun din experienţa asta de student. Să lucrezi e o responsabilitate foarte mare, şi apar alte problemele pe lângă: şefi neînţelegatori, stres etc. Se poate încerca totuşi ceva part-time, poate chiar în domeniu, ca să prinzi experienţă. Iar pentru cei care deja lucrează şi au ales să facă şi facultate în acelaşi timp, sfatul meu este să-şi păstreze entuziasmul de la început, să-şi aducă aminte de alegerea făcută şi de ce anume au făcut-o, şi să nu uite că se află în acel loc cu un scop, au ceva de învăţat. Luaţi lucrurile cu relaxare, aşa cum vin. Iar la facultate axaţi-vă pe ceea ce vă place, pe lucrurile practice. Să nu vă fie frica, aveţi încredere!

Interviu realizat de Cătălina AMOAŞII

Publicitate și alte recomandări video