Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Invitaţie la eşafod

GALERIE
dana tabrea
  • dana tabrea
- +

Spectacolul are ca punct de plecare romanul omonim al lui Vladimir Nabokov. Momentul punerii în scenă este foarte bine corelat cu motivele principale ale romanului şi cu prezentul. Dacă la data apariţiei, Invitaţie la eşafod anticipa experienţele totalitare marcante ale secolului al XX-lea, acum poate fi receptat ca un produs cultural, de o incontestabilă valoare estetică, dar care nu trezeşte nici o emoţie. 

Având deja exerciţiul lucrului cu absurdul din opera lui Franz Kafka, regizorul Ion Sapdaru construieşte o lume de clovn, pe modelul ”toată lumea contra unuia singur”, într-un spaţiu teatral de un grotesc ireversibil, asociind condamnarea din Procesul şi decapitarea din Invitaţie la eşafod. Deşi Nabokov însuşi a susţinut că scrierile lui Kafka nu îi sunt familiare, Sapdaru scoate în evidenţă, prin propriul parcurs scenic, o dezvoltare ornamentală a geometriei kafkiene.

Prin acelaşi spaţiu al celulei de închisoare (elementul central al decorului, la care se adaugă backgroundul şi lateralele) se frăsuie personajul principal, Cincinnat C., şi se perindă personajul colectiv simbolic (societatea). Pentru a stabili prăpastia dintre protagonist şi ceilalţi, intervin două registre diferite ale jocului actoricesc: Adrian Marele (Cincinnat C.) este dramatic, foarte expresiv şi îşi interiorizează intervenţiile scenice, în timp ce restul actorilor au roluri exterioare, emfatice, fiind vopsiţi în alb pe faţă şi machiaţi ca nişte clovni. Găsesc foarte sugestiv faptul că protagonistul e singurul ce umblă desculţ prin rumeguş, toţi ceilalţi având încălţări cum nu se poate mai haioase. Singura punte de legătură dintre protagonist şi ceilalţi o reprezintă gardianul Rodion (Dumitru Florescu). Demarcând graniţa îngroşată în spectacol dintre umanitate şi dezumanizare, interpretarea lui Dumitru Florescu face trecerea între dramatismul personajului principal şi celelalte personaje construite excesiv, dar oarecum schematic. Dintre cei ce îi reprezintă pe ceilalţi, cel mai mult ies în evidenţă Radu Ghilaş (Avocatul) şi Dumitru Năstruşnicu (Monsieur Pierre). Prestaţiile lor sunt pregnant individualizate.

Radu Ghilaş are sprâncenele creionate, arcuindu-se bizar şi marginile gurii prelungite în jos (clovnul trist), contribuind la grimase interesante atunci când personajul său îi joacă feste deţinutului. Procesul însuşi este o mascaradă, deoarece atât procurorul, cât şi avocatul pledează pentru execuţie. Incertitudinea în care se află în permanenţă protagonistul este jucată printr-o perplexitate dezabuzată. Acesta nu ştie data când urmează să fie decapitat. Motivele condamnării trimit circular înspre ceilalţi ca nişte păpuşi de neînţeles. Umilirea condamnatului face parte din procesul unei execuţii lente, la care e supusă mai întâi conştiinţa, apoi ceea ce îl făcea diferit de restul (scrisul). Vizita familiei, sărbătorirea ultimei zile, introducerea călăului ca fiind un nou coleg de celulă constituie farse absurde, având rolul de a-l prinde pe protagonist în păienjenişul nonsensului, deturnându-l de la ocupaţia sa de bază (a observa cu luciditate şi a relata în scris) şi confiscându-i astfel demnitatea.

Ca şi Radu Ghilaş, Dumitru Năstruşnicu aduce în scenă un personaj caricatural. Acesta este construit din mici detalii vestimentare (pantofii roşii cu vârful disproporţionat), din gesturi şi din acţiuni exagerate, foarte multe elemente de limbaj corporal completând portretul călăului infantil şi inadaptat, căruia toată lumea îi face pe plac, doar pentru că ar putea refuza să îşi îndeplinească misiunea funestă. Înainte de decapitarea propriu-zisă, asistăm la o minireprezentaţie dată de călău. Fie că e vorba de o marionetă de proporţii din cârpă, pe care îşi probează îndemânarea, fie că e vorba de un banal tertip folosind cărţile de joc, călăul clownish are nevoie de maximum de atenţie, simpatie şi aplauze.

Spectacolul nu e lipsit de momente comice, numai că, odată prins de atmosfera grotescă, nu se mai poate reveni. Tabloul dezumanizării groteşti poate contamina spectatorii încă de la început sau pe parcurs. Intenţia e aceea de a plasa spectatorul de partea victimei, de aici unele adresări directe către sală chiar din start (în cazul procesului, adresarea către public este evidentă). Cu toate acestea, nu cred că se ajunge nici la participare emoţională la drama condamnatului şi nici la vreo senzaţie de copleşire. Tabloul cu naturile-i statice derizorii, subliniate de actori, îşi bazează grotescul pe absurd şi pe ridicol (castronul cu piersici ce poate fi manevrat cu totul, păianjenul de plastic). Situaţii întregi sunt construite pe această bază absurdă a grotescului. Cele mai evidente fiind vizita rudelor cu schiţele în mâini, îndoliate deja, celebrarea zilei fatidice cu tort, lumânări numerice şi coifuri, momentele şi secretele de cuplu ale celor doi soţi. Cele mai comice momente (Avocatul căutându-şi febril butonul şi aerele puerile ale lui Monsieur Pierre) pot fi explicate (tulburare obsesiv-compulsivă şi megalomanie) ori reduse la cinism pur sau inconştient. Absenţa oricărei comunicări între cele două lumi (a protagonistului şi a celorlalţi) deschide uşa absurdului deplin. 

(Invitaţie la eşafod după Vladimir Nabokov, traducerea, dramatizarea şi regia: Ion Sapdaru, distribuţia: Adrian Marele, Dumitru Năstruşnicu, Radu Ghilaş, Irina Răduţu-Codreanu, Daniel Busuioc, Anne Marie Chertic, Sorin Cimbru, Dumitru Florescu, Iuliana Budeanu, Francisc Bucur, Radu Mihoc, scenografia: Alina Dincă-Puşcaşu, asistenţi de regie: Francisc Bucur şi Radu Mihoc, schiţe: Petre Sapojnic, premiera: 21 februarie 2017, Sala Uzina cu Teatru, TNI)  

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi cronicar de artă teatrală (membru AICT)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri