anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

miercuri, 05.10.2022

Invitaţie la eşafod

GALERIE
dana tabrea
  • dana tabrea
- +

Spectacolul are ca punct de plecare romanul omonim al lui Vladimir Nabokov. Momentul punerii în scenă este foarte bine corelat cu motivele principale ale romanului şi cu prezentul. Dacă la data apariţiei, Invitaţie la eşafod anticipa experienţele totalitare marcante ale secolului al XX-lea, acum poate fi receptat ca un produs cultural, de o incontestabilă valoare estetică, dar care nu trezeşte nici o emoţie. 

Având deja exerciţiul lucrului cu absurdul din opera lui Franz Kafka, regizorul Ion Sapdaru construieşte o lume de clovn, pe modelul ”toată lumea contra unuia singur”, într-un spaţiu teatral de un grotesc ireversibil, asociind condamnarea din Procesul şi decapitarea din Invitaţie la eşafod. Deşi Nabokov însuşi a susţinut că scrierile lui Kafka nu îi sunt familiare, Sapdaru scoate în evidenţă, prin propriul parcurs scenic, o dezvoltare ornamentală a geometriei kafkiene.

Prin acelaşi spaţiu al celulei de închisoare (elementul central al decorului, la care se adaugă backgroundul şi lateralele) se frăsuie personajul principal, Cincinnat C., şi se perindă personajul colectiv simbolic (societatea). Pentru a stabili prăpastia dintre protagonist şi ceilalţi, intervin două registre diferite ale jocului actoricesc: Adrian Marele (Cincinnat C.) este dramatic, foarte expresiv şi îşi interiorizează intervenţiile scenice, în timp ce restul actorilor au roluri exterioare, emfatice, fiind vopsiţi în alb pe faţă şi machiaţi ca nişte clovni. Găsesc foarte sugestiv faptul că protagonistul e singurul ce umblă desculţ prin rumeguş, toţi ceilalţi având încălţări cum nu se poate mai haioase. Singura punte de legătură dintre protagonist şi ceilalţi o reprezintă gardianul Rodion (Dumitru Florescu). Demarcând graniţa îngroşată în spectacol dintre umanitate şi dezumanizare, interpretarea lui Dumitru Florescu face trecerea între dramatismul personajului principal şi celelalte personaje construite excesiv, dar oarecum schematic. Dintre cei ce îi reprezintă pe ceilalţi, cel mai mult ies în evidenţă Radu Ghilaş (Avocatul) şi Dumitru Năstruşnicu (Monsieur Pierre). Prestaţiile lor sunt pregnant individualizate.

Radu Ghilaş are sprâncenele creionate, arcuindu-se bizar şi marginile gurii prelungite în jos (clovnul trist), contribuind la grimase interesante atunci când personajul său îi joacă feste deţinutului. Procesul însuşi este o mascaradă, deoarece atât procurorul, cât şi avocatul pledează pentru execuţie. Incertitudinea în care se află în permanenţă protagonistul este jucată printr-o perplexitate dezabuzată. Acesta nu ştie data când urmează să fie decapitat. Motivele condamnării trimit circular înspre ceilalţi ca nişte păpuşi de neînţeles. Umilirea condamnatului face parte din procesul unei execuţii lente, la care e supusă mai întâi conştiinţa, apoi ceea ce îl făcea diferit de restul (scrisul). Vizita familiei, sărbătorirea ultimei zile, introducerea călăului ca fiind un nou coleg de celulă constituie farse absurde, având rolul de a-l prinde pe protagonist în păienjenişul nonsensului, deturnându-l de la ocupaţia sa de bază (a observa cu luciditate şi a relata în scris) şi confiscându-i astfel demnitatea.

Ca şi Radu Ghilaş, Dumitru Năstruşnicu aduce în scenă un personaj caricatural. Acesta este construit din mici detalii vestimentare (pantofii roşii cu vârful disproporţionat), din gesturi şi din acţiuni exagerate, foarte multe elemente de limbaj corporal completând portretul călăului infantil şi inadaptat, căruia toată lumea îi face pe plac, doar pentru că ar putea refuza să îşi îndeplinească misiunea funestă. Înainte de decapitarea propriu-zisă, asistăm la o minireprezentaţie dată de călău. Fie că e vorba de o marionetă de proporţii din cârpă, pe care îşi probează îndemânarea, fie că e vorba de un banal tertip folosind cărţile de joc, călăul clownish are nevoie de maximum de atenţie, simpatie şi aplauze.

Spectacolul nu e lipsit de momente comice, numai că, odată prins de atmosfera grotescă, nu se mai poate reveni. Tabloul dezumanizării groteşti poate contamina spectatorii încă de la început sau pe parcurs. Intenţia e aceea de a plasa spectatorul de partea victimei, de aici unele adresări directe către sală chiar din start (în cazul procesului, adresarea către public este evidentă). Cu toate acestea, nu cred că se ajunge nici la participare emoţională la drama condamnatului şi nici la vreo senzaţie de copleşire. Tabloul cu naturile-i statice derizorii, subliniate de actori, îşi bazează grotescul pe absurd şi pe ridicol (castronul cu piersici ce poate fi manevrat cu totul, păianjenul de plastic). Situaţii întregi sunt construite pe această bază absurdă a grotescului. Cele mai evidente fiind vizita rudelor cu schiţele în mâini, îndoliate deja, celebrarea zilei fatidice cu tort, lumânări numerice şi coifuri, momentele şi secretele de cuplu ale celor doi soţi. Cele mai comice momente (Avocatul căutându-şi febril butonul şi aerele puerile ale lui Monsieur Pierre) pot fi explicate (tulburare obsesiv-compulsivă şi megalomanie) ori reduse la cinism pur sau inconştient. Absenţa oricărei comunicări între cele două lumi (a protagonistului şi a celorlalţi) deschide uşa absurdului deplin. 

(Invitaţie la eşafod după Vladimir Nabokov, traducerea, dramatizarea şi regia: Ion Sapdaru, distribuţia: Adrian Marele, Dumitru Năstruşnicu, Radu Ghilaş, Irina Răduţu-Codreanu, Daniel Busuioc, Anne Marie Chertic, Sorin Cimbru, Dumitru Florescu, Iuliana Budeanu, Francisc Bucur, Radu Mihoc, scenografia: Alina Dincă-Puşcaşu, asistenţi de regie: Francisc Bucur şi Radu Mihoc, schiţe: Petre Sapojnic, premiera: 21 februarie 2017, Sala Uzina cu Teatru, TNI)  

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi cronicar de artă teatrală (membru AICT)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

O reformă care nu se va face (II)

Cătălin ONOFREI

O reformă care nu se va face (II)

Poveste cu doi înecaţi.

opinii

Mahalaua digitală

Florin CÎNTIC

Mahalaua digitală

Deşi nu prea îmi pierd timpul cu comentariile sterile de pe social media, nu încetez să mă minunez de ticăloşia, prostia delirantă şi reaua credinţă care parazitează până la sufocare opiniile articulate, chiar dacă uneori provocatoare din bula mea, ale lui Dan Alexe, Sorin Ioniţă sau Mădălin Hodor. Când scriam acest text, în urmă cu foarte mulţi ani, credeam că se va atenua în timp cotcodăceala otrăvită a smintiţilor care intervin obraznic şi contondent pe internet. După cum vedem azi, maladia s-a agravat.

A plecat ministrul. Ce ne facem?

Ioan Alexandru TOFAN

A plecat ministrul. Ce ne facem?

Aşadar, o lege scurtă şi clară (150 de pagini sau chiar 120 este deja prea mult), generală şi fără elanuri civilizatoare, împreună cu o responsabilitate mare acordată celor care predau şi învaţă. Nu ştiu dacă este soluţia potrivită. Dar măcar ne putem gândi la ea, ca alternativă la începuturile care nu se mai termină ale reformelor din educaţie şi la legile care vor să fie săpate în piatră cu mina de la pix.

Despre copilărie (I)

Radu PĂRPĂUȚĂ

Despre copilărie (I)

Copilăria mea a coincis cu primii ani ai deschiderii „domniei” lui Ceauşescu, când se instaurase o efervescenţă în societatea românească. M-am gândit să povestesc despre perioada aceea, fiindcă este bine să nu uităm învăţămintele de atunci. 

pulspulspuls

Amantele dezvoltatorilor imobiliari din târg. Scurt ghid erotic pentru developeri

Amantele dezvoltatorilor imobiliari din târg. Scurt ghid erotic pentru developeri

Astăzi vom trece în revistă câte ceva din comportamentul hormonal de vârsta aproape septuagenară a unor dezvoltatori imobiliari din târgul nostru, stimaţi telespectatori. 

Caricatura zilei

Scăpări de gaze #NordStream5

Editia PDF

Bancul zilei

Un sofer de TIR opreste la un popas, comanda un sandwich, o cafea si o placinta. Intra trei motociclisti rai, unul îi man&ac (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.