Involuția economică și cercul vicios al stagnării Chinei imperiale

Între 1300 și 1500, economia chineză a început să șchiopăteze destul de tare, iar în perioada 1500-1800, aproape inexplicabil, creșterea economică nu a mai fost asociată cu inovații și tehnologii avansate.¹

Paradoxul industriei bumbacului

Extrem de interesant pentru a înțelege absența progresului tehnologic în această perioadă este exemplul legat de industria de bumbac din mediul rural (tors, țesut). Aceasta avea un caracter sezonier, ceea ce îi obliga pe muncitori să găsească și alte îndeletniciri care să le ofere venituri constante. Astfel, o mare parte din an, echipamentele folosite de aceștia pentru prelucrarea bumbacului rămâneau nefolosite. Această industrie funcționa după principiile pieței libere, așa încât fie o cerere ridicată, fie una scăzută, generau o presiune mult prea redusă pentru înlocuirea tehnologiei cu alta mai performantă și, evident, mai costisitoare.² Mark Elvin (1938-2023) s-a întrebat dacă „A existat… o lipsă de capital, care să ducă la genul de echilibru de nivel scăzut postulat de Ragnar Nurkse? Nurkse… a argumentat în favoarea a două cercuri vicioase interconectate. Lipsa de capital duce la o productivitate scăzută, deci la un venit scăzut, ceea ce duce la o capacitate redusă de economisire și, astfel, la o lipsă de capital. Mai mult, productivitatea scăzută și, implicit, puterea de cumpărare a maselor scăzută duc la un stimulent scăzut pentru investiții, care reprezintă astfel o a doua cauză a lipsei de capital ce conduce la productivitate scăzută. În plus, „stimulentul pentru investiții este limitat de dimensiunea pieței”. Este dificil să știm cum să corelăm acest lucru cu realitățile cazului chinezesc. Au existat piețe mari pentru bunuri de consum de masă și, de asemenea, concentrări mari de capital în mâinile comercianților, așa cum demonstrează relatarea lui Yeh Men-chu despre Shanghai în secolul al XVII-lea.”³

Teoria lui Mark Elvin: Capcana echilibrului înalt

În cazul industriei de bumbac, absența invențiilor nu a fost cauzată nici de dimensiunea redusă a piețelor, nici de lipsa de capital, nici de dimensiunea redusă a întreprinderilor pre-moderne, nici de implicarea statului etc. Cu toate acestea, deși nivelul de trai a fost destul de ridicat, de ce a absentat progresul tehnic din economia chineză medievală și de ce a reușit doar economia europeană modernă timpurie? Răspunsul nu poate fi decât unul complex, iar teoria legată de „capcana echilibrului înalt” atribuită lui Mark Elvin este cât se poate de elocventă: „în China tradițională târzie forțele economice s-au dezvoltat astfel încât invenția profitabilă devenea din ce în ce mai dificilă. Cu un surplus agricol în scădere, și deci cu un venit pe cap de locuitor și o cerere pe cap de locuitor în scădere, cu o forță de muncă tot mai ieftină, dar cu resurse și capital din ce în ce mai scumpe, cu tehnologii agricole și de transport atât de bune încât nu se puteau face îmbunătățiri simple, strategia rațională atât pentru țăran, cât și pentru negustor tindea să nu fie atât de mult spre mașini care economisesc forța de muncă, cât spre economisirea resurselor și a capitalului fix. Piețe uriașe, dar aproape statice, nu creau blocaje în sistemul de producție care ar fi putut stimula creativitatea. Când apăreau penurii temporare, versatilitatea comercială, bazată pe transportul ieftin, era un remediu mai rapid și mai sigur decât născocirea de mașini. Această situație poate fi descrisă ca o «capcană a echilibrului înalt».”⁴

De ce nu se poate vorbi despre un succes al Chinei după model european? Printre cele mai cunoscute cauze se numără: statul chinez, care ar fi dorit să obstrucționeze progresul tehnic pentru a-și prezerva puterea și interesele; imperialismul, care ar fi urmărit să slăbească economia chineză în favoarea intereselor externe; deținătorii de putere „feudali” locali care nu ar fi acceptat schimbarea de teama pierderii privilegiilor. Deși prea complex pentru a demonstra o relație de tip cauză-efect, alte teorii ilustrează că imobilismul progresului în China imperială se datorează specificului lăuntric al confucianismului în comparație cu Protestantismul din Europa occidentală.⁵

Factorul cultural și religios: Weber vs. Wallerstein

Eseul sociologului german Max Weber (1864-1920) despre China evidențiază că decalajul față de Occident se datorează unei dominații tradiționale de tip patriarhal și unei ortodoxii confucianiste monopoliste care evita orice speculații metafizice și nu promova deloc escatologia specifică Creștinismului.⁶ O altă cauză esențială identificată de sociologul american Immanuel Wallerstein (1930-2019) cu privire la lipsa de interes a chinezilor pentru viața de apoi se rezumă la proprietatea acestora de a fi „împovărați cu ‘raționalitatea’ sistemului lor de valori.”⁷ Mai tehnic spus, opoziția sistematică a proto-industrializării față de dinamică a fost incredibil de greu de îndepărtat. În termenii istoricului economic american Franklin Mendels (1943-1988), „Potrivirea corectă pentru proletariatul complet dezrădăcinat este tipul de fabrică în care predomină capitalul fix, unde uzina trebuie să funcționeze continuu și unde productivitatea mai mare a muncii poate, de asemenea, să justifice costul său mai ridicat pentru capitalist.”⁸

În China, industriile rurale au dominat peisajul economic vreme de multe secole, ceea ce a făcut posibilă o diferență notabilă față de „capitalismul incipient” european (ziben zhuyi mengya). Cu toate acestea, expansiunea piețelor, a industriilor rurale, o populație în continuă creștere în regiunea inferioară a fluviului Yangzi în perioada imperială târzie sugerează un proiect de proto-industrializare de succes, însă fără factorii de dinamică ai schimbărilor tehnologice. Spre deosebire de Europa, China a fost victima propriei sale dinamici proto-industriale, care a generat involuție.⁹ Istoricul și demograful David Levine (1946-) a afirmat cu foarte multă claritate că: „Atâta timp cât forța de muncă era atât ieftină, cât și abundentă, existau puține stimulente pentru a realiza investiții de capital pentru a crește productivitatea. Salariile scăzute însemnau că tehnicile primitive erau cele mai profitabile, și totuși această tehnologie de nivel scăzut era intensivă în muncă, astfel încât forța de muncă ieftină era de o importanță crucială. În esență, acești factori creau un fel de cerc vicios care a fost numit involuție.”¹⁰

Inima sus!

Bibliografie

¹ Mark Elvin (1973). The Pattern·of the Chinese Past, Stanford University Press, Stanford, p. 203.

² Ibidem, p. 276.

³ Ibidem, p. 286.

⁴ Ibidem, p. 314-315.

⁵ Roy Bin Wong (1997). China Transformed. Historical Change and the Limits of European Experience. Cornell University Press, New York, p. 14-15

⁶ Gary G. Hamilton, (2006). Commerce and Capitalism in Chinese Societies. Routledge, Oxon, p. 55.

⁷ Immanuel Wallerstein (1974). The Modern World-System. Capitalist Agriculture and the Origins of the European World Economy in the Sixteenth Century. Academic Press, New York, p. 63.

⁸ Franklin Mendels (1980). Seasons and Regions in Agriculture and Industry during the Process of Industrialization. În Sidney Pollard (ed.), Region und Industrialisierung: Studien zur Rollen der Region in der Wirtschaftsgeschichte der letzten zwei jahrhunderte. Vandenhoeck & Ruprecht, p. 190.

⁹ Roy Bin Wong (1997). China Transformed. Historical Change and the Limits of European Experience. Cornell University Press, New York, p. 40-41.

¹⁰ David Levine (1977). Family Formation in an Age of Nascent Capitalism. Academic Press, New York, p. 33-34.

Aurelian-Petruş Plopeanu este cercetător CS I dr. habil. (echivalent prof. univ. dr. habil.) în cadrul Departamentului de Știinţe Socio-Umane din Institutul de Cercetări Interdisciplinare al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi cadru didactic asociat al Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor (FEAA), Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Publicitate și alte recomandări video