anunturi
grandchef
Bolta rece

Ion Baciu – O viaţă pentru o orchestră (II)

GALERIE
Alex Vasiliu
  • Alex Vasiliu
- +

În deceniul 1971-’80 Ion Baciu s-a afirmat rapid în viaţa muzicală a Iaşului (deopotrivă ca organizator şi interpret), în circuitul orchestrelor simfonice din ţară, inclusiv a Radioteleviziunii, peste hotare împreună cu ansamblul Conservatorului, apoi al Filarmonicii ieşene. Revelator pentru concepţia sa dirijorală, pentru viziunea asupra muzicii lui George Enescu este numărul 4 din 1971 al revistei Muzica.

Theodora Albescu i-a schiţat portretul cu precizie şi admiraţie, a realizat un interviu substanţial, îndrăzneţ pentru lumea muzicală românească, a elaborat cronica în urma audiţiei altui concert susţinut de noua orchestră ieşeană. Când un critic exigent, competent, zgârcit cu laudele, cum a fost Th. Albescu, s-a exprimat în termeni superlativi despre acest ansamblu, despre dirijorul său, avem astăzi toată siguranţa că nu generozitatea şi complezenţa i-au nutrit cuvintele, ci recunoaşterea adevărului, obiectivitatea: (…) am putut aprecia o aspiraţie interpretativă căutând substanţa dramatică, transparenţa construcţiei arhitectonice, sonorităţi de impresionant rafinament coloristic. (…) se apropie de nivelul celor mai bune dintre orchestrele noastre din ţară, pe care nu le văd numeric depăşind cifrele 2 sau 3. Theodora Albescu a situat nivelul calitativ al orchestrei ieşene pe podiumul modelului, nu s-a sfiit să le atragă atenţia muzicienilor bucureşteni: Aş vrea să cred că următoarea prezenţă în capitală a formaţiilor Conservatorului „George Enescu” din Iaşi va determina „în sfârşit” şi „curiozitatea colegială” a studenţilor şi profesorilor Conservatorului „Ciprian Porumbescu”. („Muzica”, nr. 4. 1971, pag. 30)

Unul dintre compozitorii pe care Ion Baciu i-a intuit, i-a înţeles, le-a exprimat profund, spectaculos ideile muzicale a fost postromanticul Richard Strauss. Th. Albescu în 1971, Mihai Moldovan în anul următor s-au referit la poemele simfonice ale autorului german „Moarte şi transfiguraţie”, „Till Eulenspiegel”, expunându-şi aprecierele într-un mod ce a rămas inaccesibil unor dirijori români ai epocii. Referindu-se la al doilea opus menţionat, Mihai Moldovan scria: (...) pagină simfonică pe care o considerăm fără echivalenţă în genul teatrului muzical, a constituit momentul de plenitudine al simfonicului. Ion Baciu a dovedit din nou că este un fin şi delicat colorist (am auzit linii melodice ce mi-au scăpat altădată), precum şi un admirabil constructor. Moldovan mai remarca doza de umor şi de bună dispoziţie pe care rareori am aflat-o, în asemenea cantitate şi de asemenea calitate în alte echivalenţe sonore ale partiturii. Concertul a fost o indiscutabilă reuşită (poate chiar mai mult, fapt ce ne îndreptăţeşte să dorim cât mai des prezenţa artiştilor ieşeni la Bucureşti) („Muzica”, nr. 3, 1972, pag. 33).

Pe plan organizatoric, Ion Baciu a contribuit mult, din 1973, la înfiinţarea „Vacanţelor muzicale de la Piatra Neamţ”, a „Festivalului Muzicii Româneşti” la Iaşi, acel an marcând deschiderea drumului orchestrei Filarmonicii de aici spre podiumurile de concert din afara ţării. Toate îndatoririle extramuzicale, suplimentate tot din 1973, prin funcţia de director al Filarmonicii, nu i-au slăbit energia creatoare în calitate de interpret, nenumăratele concerte cu public, înregistrările speciale pentru Radio lăsându-i intactă rigoarea pasionată cu care a studiat partiturile lui George Enescu. În plin vârtej concertistic, se plămădea un eveniment al vieţii muzicale româneşti: în 1975 avea loc premiera absolută ieşeană a operei „Oedip”, sub formă de concert. Nu ştiu dacă fostul director în Direcţia Muzicii din Ministerul Culturii, Marin Constantin, care i-a oferit în 1962 lui Ion Baciu funcţia de dirijor al Operei Naţionale Române din Bucureşti, a urmărit prima versiune a supremei capodopere enesciene, la Iaşi. Probabil i-a fost cunoscut următorul spectacol, prezentat de orchestra şi corul Filarmonicii, de corul Operei Naţionale Române din Iaşi în 1981 la Bucureşti, în Festivalul Internaţional. Cu siguranţă şi-a văzut confirmate opţiunea din ’62 şi regretul refuzului tânărului dirijor. Oricum, criticii muzicali au lăsat din nou fără stavilă şuvoiul aprecierilor. Grigore Constantinescu îşi încheia astfel analiza detaliată, echilibrat, dar evident laudativă: Se poate vorbi, în cazul lui Ion Baciu, de oportunitatea unei înregistrări speciale a lucrării, valabilă estetic şi pregnant personală. (“Muzica”, nr. 7, 1975, pag. 34)

Propunerea lui Grigore Constantinescu s-a înfăptuit abia peste 6 ani, în 1981, în timpului Festivalului Internaţional „George Enescu”, la centenarul naşterii compozitorului. Dar, amânarea întocmirii documentului sonor a fost un semn important nu numai pentru muzicienii români, ci pentru referenţii culturali ai ambasadei Marii Britanii în România, care au transmis BBC-ului recomandarea imprimării audio-video a spectacolului “Oedip”, producţie şlefuită între timp de Ion Baciu până la strălucire. Atunci, în 1981, istoria s-a repetat. În prima jumătate a deceniului 1951-’60, criticul muzical Malcom Raymet, venit special la Bucureşti să se convingă de calităţile dirijorului Constantin Silvestri, a trimis casei de discuri “Decca” telegrama prin care stimula încheierea urgentă a contractului pe mai mulţi ani cu dirijorul român. Cred că şi astfel se poate argumenta legătura maestru-discipol Silvestri-Baciu.

Au urmat simfonii de Enescu înregistrate de Ion Baciu cu orchestra Filarmonicii din Cluj-Napoca şi cu orchestra Filarmmocii din Iaşi. Încrederea în concepţia sa muzicală, în valoarea interpretativă a ansamblului ieşean au fost totale – versiunile oferite publicului în sala de concert în timpul unor ediţii ale Festivalului Internaţional au fost publicate a doua zi pe discuri-document al casei „Electrecord” fără nici un retuş, fără nici o editare. Versiuni ce au ajuns sub licenţă în magazinele de specialitate ale Europei. Toată lumea bună a muzicienilor români a evidenţiat originalitatea şi adecvarea viziunii lui Ion Baciu la fundamentele gândirii şi expresiei muzicale enesciene. Îi amintesc doar pe criticii Luminţa Vartolomei, Alfred Hoffman, Ada Brumaru, pe compozitorii Doru Popovici şi Pascal Bentoiu.

Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog şi profesor.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

NATO în faţa unei noi extinderi

Lucian DÎRDALA

NATO în faţa unei noi extinderi

Pentru Alianţă, cererile de aderare ale Suediei şi Finlandei sunt uşor de gestionat din perspectiva compatibilităţii. Există însă unele presiuni şi constrângeri de cu totul altă natură.  

opinii

Metamorfozele lui Eugenides

Codrin Liviu CUȚITARU

Metamorfozele lui Eugenides

Deşi unii comentatori vorbesc despre o „moarte” a postmodernismului american - prin revenirea romanului recent la epic, la poveste -, în realitate nu asistăm acum decît la remodelarea vechilor structuri moştenite de la Barth sau Hassan şi la reconsiderarea funcţiilor esenţiale ale ficţiunii. Reabilitarea instrumentarului epic reprezintă contribuţia estetică a „generaţiei următoare”, în interiorul căreia strălucesc deja Jeffrey Eugenides (laureat al Premiului Pulitzer în 2003) şi Jonathan Franzen (distins cu National Book Award în 2001). 

Politica monetară şi inflaţia

Alin ANDRIEȘ

Politica monetară şi inflaţia

În ultima perioadă se discută foarte mult despre creşterea preţurilor şi reducerea puterii de cumpărare, dar mai puţin despre soluţii şi măsurile ce ar trebui adoptate de autorităţi. Preţurile de consum au crescut în România şîn aprilie?ţ cu 3,7% comparativ cu luna martie 2022, astfel rata anuală a inflaţiei în luna aprilie 2022 comparativ cu luna aprilie 2021 a atins nivelul de 13,8% cel mai ridicat din 2004 când rata inflaţiei a fost 11,9%ş1ţ. 

Dacă nu au profesorii pâine, să mănânce cozonac!

Mircea MORARIU

Dacă nu au profesorii pâine, să mănânce cozonac!

Nu trebuie să fii un observator din cale afară de atent al vieţii politice interne pentru a băga de seamă că dl. prof.dr. Sorin Cîmpeanu este unul dintre cei mai activi miniştri din guvernul Ciucă. Apare aproape zilnic la câte un post de televiziune cu acoperire naţională (şi, slavă Domnului!avem multe), face mereu anunţuri legate de schimbări în sistemul de învăţământ, în procedurile de evaluare,vrea să se renunţe la teze, schimbă pe nepusă masă structura anului şcolar, cheamă pe neaşteptate studenţii din online în sălile de curs, anunţă că profesorilor le va fi prin lege interzis să îşi mediteze propriii elevi. 

pulspulspuls

Cum vorbeşti în dodii când te plesneşte statul cu leafă de 20.000/lună

PULS

Cum vorbeşti în dodii când te plesneşte statul cu leafă de 20.000/lună

Pentru că tot am adus ieri vorba de postări lugubre, pomenind-o pe aia a conţilierului premarelui Chirica, musiu fost vice Botez, care făcea apologia rublei ruseşti, iacătă că unii cetitori mai atenţi ca noi ne-au şi probozit olecuţă, pe motiv că nu vedem şi pe alţii, mai importanţi, care bat câmpii prin bălăriile cu ciulini ale facebook-ului cu şi mai multă graţie.

Caricatura zilei

Cireșe, nu ruble

Editia PDF

Bancul zilei

Doi rechini : - Ce faci, ma? - Am fost bolnav... - Pai, ce-ai avut?  - Am mâncat un general rus si o saptamân (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.

    X