Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Ion Baciu – O viaţă pentru o orchestră (II)

GALERIE
Alex Vasiliu
  • Alex Vasiliu
- +

În deceniul 1971-’80 Ion Baciu s-a afirmat rapid în viaţa muzicală a Iaşului (deopotrivă ca organizator şi interpret), în circuitul orchestrelor simfonice din ţară, inclusiv a Radioteleviziunii, peste hotare împreună cu ansamblul Conservatorului, apoi al Filarmonicii ieşene. Revelator pentru concepţia sa dirijorală, pentru viziunea asupra muzicii lui George Enescu este numărul 4 din 1971 al revistei Muzica.

Theodora Albescu i-a schiţat portretul cu precizie şi admiraţie, a realizat un interviu substanţial, îndrăzneţ pentru lumea muzicală românească, a elaborat cronica în urma audiţiei altui concert susţinut de noua orchestră ieşeană. Când un critic exigent, competent, zgârcit cu laudele, cum a fost Th. Albescu, s-a exprimat în termeni superlativi despre acest ansamblu, despre dirijorul său, avem astăzi toată siguranţa că nu generozitatea şi complezenţa i-au nutrit cuvintele, ci recunoaşterea adevărului, obiectivitatea: (…) am putut aprecia o aspiraţie interpretativă căutând substanţa dramatică, transparenţa construcţiei arhitectonice, sonorităţi de impresionant rafinament coloristic. (…) se apropie de nivelul celor mai bune dintre orchestrele noastre din ţară, pe care nu le văd numeric depăşind cifrele 2 sau 3. Theodora Albescu a situat nivelul calitativ al orchestrei ieşene pe podiumul modelului, nu s-a sfiit să le atragă atenţia muzicienilor bucureşteni: Aş vrea să cred că următoarea prezenţă în capitală a formaţiilor Conservatorului „George Enescu” din Iaşi va determina „în sfârşit” şi „curiozitatea colegială” a studenţilor şi profesorilor Conservatorului „Ciprian Porumbescu”. („Muzica”, nr. 4. 1971, pag. 30)

Unul dintre compozitorii pe care Ion Baciu i-a intuit, i-a înţeles, le-a exprimat profund, spectaculos ideile muzicale a fost postromanticul Richard Strauss. Th. Albescu în 1971, Mihai Moldovan în anul următor s-au referit la poemele simfonice ale autorului german „Moarte şi transfiguraţie”, „Till Eulenspiegel”, expunându-şi aprecierele într-un mod ce a rămas inaccesibil unor dirijori români ai epocii. Referindu-se la al doilea opus menţionat, Mihai Moldovan scria: (...) pagină simfonică pe care o considerăm fără echivalenţă în genul teatrului muzical, a constituit momentul de plenitudine al simfonicului. Ion Baciu a dovedit din nou că este un fin şi delicat colorist (am auzit linii melodice ce mi-au scăpat altădată), precum şi un admirabil constructor. Moldovan mai remarca doza de umor şi de bună dispoziţie pe care rareori am aflat-o, în asemenea cantitate şi de asemenea calitate în alte echivalenţe sonore ale partiturii. Concertul a fost o indiscutabilă reuşită (poate chiar mai mult, fapt ce ne îndreptăţeşte să dorim cât mai des prezenţa artiştilor ieşeni la Bucureşti) („Muzica”, nr. 3, 1972, pag. 33).

Pe plan organizatoric, Ion Baciu a contribuit mult, din 1973, la înfiinţarea „Vacanţelor muzicale de la Piatra Neamţ”, a „Festivalului Muzicii Româneşti” la Iaşi, acel an marcând deschiderea drumului orchestrei Filarmonicii de aici spre podiumurile de concert din afara ţării. Toate îndatoririle extramuzicale, suplimentate tot din 1973, prin funcţia de director al Filarmonicii, nu i-au slăbit energia creatoare în calitate de interpret, nenumăratele concerte cu public, înregistrările speciale pentru Radio lăsându-i intactă rigoarea pasionată cu care a studiat partiturile lui George Enescu. În plin vârtej concertistic, se plămădea un eveniment al vieţii muzicale româneşti: în 1975 avea loc premiera absolută ieşeană a operei „Oedip”, sub formă de concert. Nu ştiu dacă fostul director în Direcţia Muzicii din Ministerul Culturii, Marin Constantin, care i-a oferit în 1962 lui Ion Baciu funcţia de dirijor al Operei Naţionale Române din Bucureşti, a urmărit prima versiune a supremei capodopere enesciene, la Iaşi. Probabil i-a fost cunoscut următorul spectacol, prezentat de orchestra şi corul Filarmonicii, de corul Operei Naţionale Române din Iaşi în 1981 la Bucureşti, în Festivalul Internaţional. Cu siguranţă şi-a văzut confirmate opţiunea din ’62 şi regretul refuzului tânărului dirijor. Oricum, criticii muzicali au lăsat din nou fără stavilă şuvoiul aprecierilor. Grigore Constantinescu îşi încheia astfel analiza detaliată, echilibrat, dar evident laudativă: Se poate vorbi, în cazul lui Ion Baciu, de oportunitatea unei înregistrări speciale a lucrării, valabilă estetic şi pregnant personală. (“Muzica”, nr. 7, 1975, pag. 34)

Propunerea lui Grigore Constantinescu s-a înfăptuit abia peste 6 ani, în 1981, în timpului Festivalului Internaţional „George Enescu”, la centenarul naşterii compozitorului. Dar, amânarea întocmirii documentului sonor a fost un semn important nu numai pentru muzicienii români, ci pentru referenţii culturali ai ambasadei Marii Britanii în România, care au transmis BBC-ului recomandarea imprimării audio-video a spectacolului “Oedip”, producţie şlefuită între timp de Ion Baciu până la strălucire. Atunci, în 1981, istoria s-a repetat. În prima jumătate a deceniului 1951-’60, criticul muzical Malcom Raymet, venit special la Bucureşti să se convingă de calităţile dirijorului Constantin Silvestri, a trimis casei de discuri “Decca” telegrama prin care stimula încheierea urgentă a contractului pe mai mulţi ani cu dirijorul român. Cred că şi astfel se poate argumenta legătura maestru-discipol Silvestri-Baciu.

Au urmat simfonii de Enescu înregistrate de Ion Baciu cu orchestra Filarmonicii din Cluj-Napoca şi cu orchestra Filarmmocii din Iaşi. Încrederea în concepţia sa muzicală, în valoarea interpretativă a ansamblului ieşean au fost totale – versiunile oferite publicului în sala de concert în timpul unor ediţii ale Festivalului Internaţional au fost publicate a doua zi pe discuri-document al casei „Electrecord” fără nici un retuş, fără nici o editare. Versiuni ce au ajuns sub licenţă în magazinele de specialitate ale Europei. Toată lumea bună a muzicienilor români a evidenţiat originalitatea şi adecvarea viziunii lui Ion Baciu la fundamentele gândirii şi expresiei muzicale enesciene. Îi amintesc doar pe criticii Luminţa Vartolomei, Alfred Hoffman, Ada Brumaru, pe compozitorii Doru Popovici şi Pascal Bentoiu.

Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog şi profesor.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri