Ion Ștefan Basgan (2)

Ion Basgan a fost un om de știință care nu s-a refugiat în bibliotecă sau în laborator, care nu s-a mulțumit să scrie cărți, lucrări științifice, brevete de invenție, sau să participe la congrese și conferințe internaționale, ci a fost implicat și în conducerea a numeroase instituții din domeniul petrolier. Basgan ne oferă imaginea unui inginer complet, care cunoaște tehnica, aplică tehnica, creează o nouă tehnică și conduce colective de persoane cu pregătire tehnică. Acestea erau, în viziunea profesorului Vitalie Belousov, cele patru atribute esențiale ale unui inginer, atribute pe care le identificăm în activitatea lui Ion Basgan. Învățase în școli bune, desfășura o activitate practică inginerească intensă, inventase noi soluții de forare și a ocupat o mulțime de poziții de conducere, la diferite niveluri, în domeniul petrolier și al forajelor în general.

La 15 decembrie 1934 va prelua conducerea Societății Petrolifere Române unde aplică noile sale metode de foraj. În iunie 1940 este concentrat la Direcția Fortificațiilor din Ministerul de Război, la Mărășești și apoi la Direcția Geniului, pentru conducerea sondelor de apă potabilă din Dobrogea, Basgan fiind și absolvent al Școlii Militare de Ofițeri de Artilerie în Rezervă de la Craiova. În anul 1943 va fi numit consilier tehnic al Grupului Industrial „Mica”, iar în 1948 este numit director general la Societatea Aur, după a cărei naționalizare Basgan va fi numit președintele Comisiei pentru inventarierea bunurilor miniere naționalizate ale regiunii Brad. În iunie 1951 este transferat la Industrial-Export, apoi, în martie 1952, trece la Direcția Generală de Aprovizionare și Desfacere din Ministerul Industriei Petrolifere, iar în octombrie 1952 este transferat la Sovrom utilaj petrolier, în calitate de specialist pentru avizarea exportului utilajelor de foraj. În 1953 a fost numit președintele Comisiei de Aprobare a Normelor Interne din cadrul Ministerului metalurgiei.

În1954 i se eliberează un certificat, din partea Sovrom utilaj petrolier, în vederea ocupării unei catedre la Institutul pe Petrol și Gaze care atunci era în București. Continuă demersurile pentru a intra în învățământul superior, astfel încât, în 1959 i se eliberează un nou certificat, din partea Ministerului Agriculturii și Silviculturii, Trustul de îmbunătățiri funciare. Aceste certificate erau un fel de recomandări, în care se prezentau meritele științifice și tehnice ale potențialului candidat. Până la urmă, Basgan nu va intra în învățământul superior, din motive rămase necunoscute. În anul 1968, la 66 de ani, se va pensiona, intenționând să se concentreze pe activitatea de recunoaștere a drepturilor sale morale și patrimoniale, rezultate din aplicarea invențiilor sale în Statele Unite ale Americii.

Bineînțeles că ne punem întrebarea ce fel de om era Ion Basgan, care avusese în viață mari împliniri și decepții, mari bucurii și supărări. Scriitorul SF Dorel Dorian (1930-2014), în prefața cărții lui Gabriel Năstase dedicată lui Ion Basgan, îl descrie pe acesta ca fiind ….un orgolios… timid, un taciturn care știa să vorbească printr-o ciudată cadență a tăcerilor, un nedreptățit, prea adesea, dar refuzând să-i învinuiască vreodată pe cei care-i împovăraseră anii cu nedreptățile lor… Dorian ne spune că Basgan nu se considera un vizionar (cu toate că era), afirmând că …eu am calculat absolut tot, cu maximă rigoare… Legat de necesitatea creatorului de a-și depăși limitele, Basgan vorbea de Bariera inerției sau Bariera incitării spre depășiri de sine…, considerând că, în lipsa marilor pasiuni, oamenii …armuri striviți de inerții, sufocați de obtuzități, paralizați de propriile lor indecizii. Se pot face constatări asupra modului de gândire a marelui inventator, asupra percepției acestuia în legătură cu procesul de creație tehnică, și din interviurile pe care acesta le-a dat, și care au rămas consemnate. Astfel, în 1968, apare în revista „Viața Studențească”, la rubrica „Convorbiri subiective”, un interviu care îi este luat lui Basgan de către Romulus Rusan. De aici aflăm că, în viziunea lui Basgan, un inventator este …Un om care, ştiind totul până la el, trebuie să facă abstracţie de stima pe care o poartă acestor idei de până la el.

Basgan spune mai departe că inventatorul este …un om cult care fuge mereu de scleroza meseriei, acceptând prin asta riscuri incomensurabile. Inventatorul merge mereu pe muchia de cuţit dintre sublim şi ridicol. El se dezbracă de rutină şi se expune gol în văzul lumii. Condiţia esenţială este să nu se lase subjugat de teorie.

În 1973, într-un interviu acordat lui Cornel Rusu la TVR, Basgan reia ideea spunând că …Inventatorul este un om care, deși cunoaște principiile și legile științei și tehnicii, face abstracție de ele când este vorbade a crea. Și tot el spune mai departe că inventatorul… este un adversar al rutinei și, dacă vreți, de profesie un ateu al științei, cum m-a caracterizat un talentat scriitor, Romulus Rusan, în „Convorbiri subiective”. Un inventator este un bun cercetător al analizei și un just autor al sintezei. Analiza arată efectul prezentului, iar sinteza concluzia trecutului și prognoza viitorului. Inventatorul posedă ambele însușiri atât pentru analiză, cât și pentru sinteză.

De fapt, Basgan a exprimat în viziunea sa condiția creatorului în general, aceea de a depăși limitele cunoașterii, condiție care, în viziunea lui Bartolomeu Anania, constă în trăirea concomitentă a două stări. Pe de o parte este sentimentul de umilință, de smerenie dat de conștiința propriilor noastre limite umane, iar, pe de altă parte, este cutezanța, îndrăzneala de a depăși aceste limite și de a înfăptui ceva ce nu a mai făcut nimeni niciodată.

Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin este cadru didactic și prorector la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași

Publicitate și alte recomandări video