Prima aplicaţie de tip IoT datează din 1982, atunci când un automat Coca-Cola de la Carnegie Mellon University a fost racordat la reţeaua ARPANET, transmiţând informaţii asupra inventarului şi asupra temperaturii băuturilor (ARPANET, reţeaua Agenţiei pentru Proiecte de Cercetare Avansată a Departamentului de Apărare al Statelor Unite a fost una dintre primele reţele care a utilizat principii care au stat la baza Internetului).

Conceptul de „Internetul lucrurilor” a fost enunţat pentru prima dată într-un discurs al lui Peter T. Lewis, preşedinte şi co-fondator al Cellular One, la cel de-al 15-lea Weekend Legislativ Anual al Fundaţiei Congresului Black Caucus din Washington, publicat în septembrie 1985. Potrivit lui Lewis, „Internetul lucrurilor, sau IoT, este integrarea oamenilor, proceselor şi tehnologiei cu dispozitive şi senzori conectabili pentru a permite monitorizarea de la distanţă, setarea, manipularea şi evaluarea tendinţelor unor astfel de dispozitive”. Acelaşi concept IoT a fost abordat şi de către de către Kevin Ashton (n. 1968), care nu este informatician, ci absolvent, în 1994, de studii de cultură scandinavă la University College London. El considera că era mai potrivit termenul Internet for Things (Internet pentru lucruri). A lucrat ca asistent manager la Procter & Gamble în 1997, când a devenit interesat de utilizarea RFID (radio-frequency identification - identificarea prin radiofrecvenţă) pentru a ajuta la gestionarea lanţului de aprovizionare al companiei. Aceste preocupări l-au condus către Massachusetts Institute of Technology (MIT), unde a devenit cofondator şi director executiv al centrului de cercetare Auto-ID, în domeniul RFID.

IoT are legătură cu o grămadă de aplicaţii care fac ca tot ceea ce ne înconjoară să devină inteligent sau smart. Casa inteligentă a devenit deja un clişeu, cu toate că nu toţi îşi pot permite aşa ceva. La o astfel de casă, sistemele electrice/ electronice, cum ar fi instalaţia de iluminat, ventilatoarele, aparatele de aer condiţionat, sistemele de încălzire, aspiratorul, sistemele audio/ video etc. pot fi conectate între ele prin Internet. Această interconectare permite utilizatorului să opereze aceste dispozitive de la distanţă, dar, o casă inteligentă ia şi singură decizii, legate de optimizarea consumului de electricitate sau, de exemplu, de închiderea ferestrelor şi tragerea obloanelor atunci când se apropie o furtună.

Un alt exemplu îl constituie sistemele de monitorizare a stării de sănătate. Acestea sunt concepute pentru a preleva date legate de puls, tensiune arterială, număr de paşi, ritm cardiac, greutate, calitatea somnului etc. Aceste date sunt înregistrate şi pot fi trimise medicului în timp real. Sunt chiar şi periuţe de dinţi inteligente, care spre disperarea copiilor, înregistrează durata periajului, intensitatea acestuia, corectitudinea mişcările efectuate etc.

IoT ajută şi la predicţia şi gestionarea dezastrelor naturale, cum sunt incendiile de pădure, care pot fi depistate rapid prin amplasarea unor senzori în zonele de risc, monitorizându-se continuu temperatura, conţinutul de carbon din aer etc.

IoT se utilizează şi în tehnologia biometrică de recunoaştere a amprentelor digitale, a vocii, a ochilor şi a feţei, în cadrul sistemelor de securitate utilizate pentru a marca prezenţa zilnică sau pentru a permite accesul personalului autorizat în zone cu acces restricţionat.

Autovehiculele sunt terenul pe care se produc unele dintre cele mai spectaculoase aplicaţii ale IoT. Tehnica de conectate a maşinilor este clasificată în două mari categorii: de la vehicul la infrastructură (V2I) şi de la vehicul la vehicul (V2V). În prima categorie intră aplicaţiile care permit maşinii inteligente să-şi efectueze o diagnosticare proprie şi să ofere utilizatorului un raport de analiză detaliat. De asemenea, se poate depista cel mai scurt traseu spre un loc de parcare liber. A doua categorie intră tehnicile de comunicare ce permit maşinilor inteligente să utilizeze transferul de date de mare viteză şi lăţimea de bandă mare, cu scopul, de exemplu, al evitării coliziunilor. Maşinile se pot conecta între ele, pentru a face schimb de informaţii precum amplasarea în spaţiu, viteza şi acceleraţia.

Industria 4.0 se bazează pe IoT, sistemele de prelucrare moderne fiind monitorizate continuu prin senzori care dau informaţii asupra puterii consumate, a temperaturii din zona de lucru, a solicitărilor de prelucrare etc. Toate aceste date conduc la respectarea prescripţiilor de calitate şi la predictibilitatea procesului de prelucrare.

Ce ne rezervă viitorul? Cu siguranţă, Internetul lucrurilor va fi din ce în ce mai accesibil şi mai prezent în viaţa de zi cu zi, ca o consecinţă directă a dezvoltării tehnologiei. Piaţa IoT este de aşteptat să crească de la 76,7 miliarde de dolari în 2021 la 106,1 miliarde dolari până în 2026. Deci, cam tot ceea ce ne înconjoară va funcţiona de la sine, se pare că mult mai bine fără intervenţia noastră! Oricum, IoT ne va influenţa şi din punct de vedere cultural. Astfel, conceptul de casă inteligentă (smart) a dus la apariţia unei noi descrieri a atmosferei familiale: nu vom mai spune Home sweet home, ci Home smart home!

Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin este cadru didactic şi prorector responsabil cu activitatea didactică la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi