anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

Ipocrizie fiscală (I)

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Nu e suficient să preiei ideile-cheie ale unui economist român contemporan, dar pe care să nu le armonizezi cu un mesaj politic axat pe drepturi şi libertăţi.

Nu am echipe favorite în campionatul soluţiilor economice pentru România, aşa cum arată el acum. Aştept să apară acea echipă care să susţină reducerea cheltuielilor statului, ceea ce ar reclama în primul rând o diminuare a structurilor sale. Totul, pe fondul regândirii funcţiilor statului în societate.

Nu ajunge să traduci în limba română câteva pasaje din economişti libertarieni sau conservatori pro-piaţă din vestul Europei sau de peste ocean. Nu e suficient nici să preiei ideile-cheie ale unui economist român contemporan, dar pe care să nu le armonizezi cu un mesaj politic axat pe drepturi şi libertăţi. Nu mă satisfac nici partidele sau grupurile care vorbesc în favoarea echilibrului şi a cumpătării, dar în Parlament sau în coaliţiile de guvernare născocesc, la foc automat, noi şi noi competenţe ale statului, născătoare de noi şi noi biografii.

Aşadar, urmăresc cu detaşare conflictul generat de hotărârea preşedintelui Iohannis de a retrimite legislativului proiectul noului cod fiscal. Nu am nici o îndoială că o bună parte din măsurile de relaxare fiscală au fost influenţate de climatul preelectoral. Pe de altă parte, contabilizez şi eu luările de poziţie ale unor economişti cu greutate. Vreau să văd, în primul rând, dacă vor reuşi să ducă discuţia către reducerea solicitărilor pe care noi, cetăţenii, le adresăm statului.

Nefiind economist, voi încerca să nu cad în păcatul de a-mi da cu părerea în chestiuni pe care nu le stăpânesc. Însă atât eu, cu meseria mea, cât şi cititorii acestui text - fiecare cu profesia domniei sale - avem dreptul să ne dăm cu părerea în chestiuni care ţin de relaţia noastră cu autorităţile statului.

Eu nu cred că poţi avea şi impozite scăzute, şi servicii publice multe şi bune. Chiar dacă administraţia publică românească ar fi printre primele din lume la capitolul eficienţă - după cum ştim, nu este - e greu să ne imaginăm o astfel de combinaţie fericită. Nu putem să mâncăm prăjitura, dar să o şi avem.

Desigur că reducerile de taxe şi impozite vor duce, în mod normal, la stimularea activităţii economice. Apoi, ar putea contribui la reducerea evaziunii fiscale şi, astfel, ar face ca intrările la buget să crească. Nu cred că putem contesta prea uşor aceste concluzii. Problema este, însă, dacă circuitele pozitive astfel create sunt suficiente pentru a genera prosperitate şi dezvoltare.

Din punctul meu de vedere, nu sunt. De aceea nu mă las convins de politicienii sau de economiştii pentru care impozitele mici sunt cele care duc la toate lucrurile bune. Aici, între cele două categorii apare diferenţa. De la economişti m-aş aştepta să aflu dacă e nevoie sau nu de reducerea cheltuielilor statului (eu, spre exemplu, sunt un partizan al „austerităţii”, dacă prin asta înţelegem dorinţa de echilibru între venituri şi cheltuieli). Pe de altă parte, nu economiştii, ci politicienii sunt cei care trebuie să ne spună unde anume trebuie să fie operate reduceri. Şi, mai ales, ce reforme ar fi necesare pentru ca respectivele reduceri să nu compromită sectorul respectiv, ci să-l îndrepte spre un nivel superior de performanţă.

Altfel, rămânem cu dezbaterea publică din ziua de astăzi. Sistemul de învăţământ este perfect, nu are nevoie de nici o reformă, trebuie doar să i se aloce mai mulţi bani. Sistemul de sănătate, la rândul său, ar străluci şi mai mult dacă ar fi mai bine finanţat. În privinţa protecţiei sociale, totul este bine conturat, e nevoie doar de mai mulţi bani pentru ca România să se apropie de nivelul decenţei. Administraţia publică nu se poate ridica la standarde europene decât dacă va primi mai multe fonduri. Statul nu încurajează suficient de mult agricultura. Guvernul ar trebui să aloce bani pentru construcţia de drumuri (mai ales autostrăzi) şi căi ferate. E nevoie de fonduri publice pentru refacerea sistemului de irigaţii. Nu poţi avea domnia legii dacă justiţia şi structurile de ordine publică sunt subfinanţate. România trebuie să-şi îndeplinească angajamentele vizând cheltuielile militare, asumate faţă de partenerii din NATO. Şi aşa mai departe.        

Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii "Mihail Kogălniceanu”

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

Alexandru LĂZESCU

Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui să fie, cel puţin în teorie, relativ nepărtinitor, să permită dezbaterea şi să găzduiască puncte de vedere diferite; nu şi în noua viziune radicală de stânga care câştigă teren în Occident, pentru care „adevărul propriu” trebuie să primeze.

Filmuletul zilei

opinii

Scaunele şi câinele Celsius

Nichita DANILOV

Scaunele şi câinele Celsius

Am ascultat cu glasurile stinse sunetele de chitară, am ascultat şi recitalurile. Am aplaudat. Apoi ne-am sculat de pe scaunele noastre, ne-am salutat de la distanţă, şi am plecat spre bârlogurile noastre risipite prin diferite colţuri ale oraşului. Ajunşi acasă, ne-am întins în pat, scrutând tavanul. Dar atât patul, cât şi tavanul semănau cu piaţa unde avusese loc recitatul. Şi atunci ne-am întrebat: la ce bună arta în vremea pandemiei?

Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

Sorin CUCERAI

Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

În societate lucrurile stau cam la fel ca în zona politică - excepția semnificativă fiind societatea urbană (mai ales din urbanul mare), care tinde să susțină din ce în ce mai puternic drepturile din a treia generație. De aici și respingerea masivă în urban a partidelor tradiționale (PSD și PNL), percepute ca rămase în urmă, când nu de-a dreptul retrograde (cam cum era perceput PCR în urbanul mare în anii '80).

O critică a criticii

Dana ȚABREA

O critică a criticii

Volumul semnat de Miruna Runcan, Teatrul în diorame. Discursul criticii de teatru în comunism. Fluctuantul dezgheţ 1956-1964 (Editura Tracus Arte, 2019) este pentru autoare, critic de teatru, profesor la Facultatea de Teatru şi Televiziune de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, un prilej de reflecţie şi cercetare academică asupra fenomenului criticii de teatru în comunism, de analiză retorico-stilistică a unor fragmente din cronicile timpului, ceea ce-i permite să formuleze opinii cu privire la structura şi tipologia cronicilor, parte a unei critici a criticii, aspect neglijat de literatura de specialitate.

pulspulspuls

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

Caricatura zilei

Răzbunarea mașinii

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.