Istoria ne surâde. Vom ști să răspundem la salut?

Nu că s-ar fi terminat de spus lucrurile negative, critice sau dezolante despre România actuală. Sunt multe, vor mai fi în continuare, poate chiar și mai multe. Într-un astfel de context, în care parcă toți ne întrecem în a fi mai radicali în critică, mai bogați în observații negative despre România, ba chiar adesea și mai înverșunați în bălăcăreală proprie, poate părea nelalocul lui să vii cu optimism, să spui că vezi viitorul țării mai luminos decât îl putem întrezări prin noianul de negativism propagat de cei mai mulți dintre noi, cu ison generos ținut de marea majoritate a media. Și totuși…

Sunt câteva indicii clare că soarta pare a surâde României. Poate chiar nu doar soarta, ci Istoria. Așa cum nu a făcut-o de multe ori, intrarea în NATO și UE fiind ultimele astfel de evenimente care au marcat pozitiv România, de la Unirea din 1918 și apoi căderea comunismului încoace. De altfel, dacă veți ști unde să căutați indiciile, cine le oferă, chiar și încifrat, dacă sunteți obișnuiți să citiți cifre statistice și economice și în alte chei decât cele ale comparației imediate, atunci probabil că veți fi remarcat deja semnele de care spunem.

Trei sunt evenimentele care vor oferi țării noastre oportunități uriașe, nesperate poate, în următorii nu mulți ani, foarte probabil sub zece, poate chiar cinci:
– Începerea reconstrucției Ucrainei;
– Intrarea în OCDE;
– Consolidarea prezenței strategice a SUA, în principal, dar și a Marii Britanii și Franței în zona Mării Negre.
Să le analizăm, succint, pe rând!

1. Cum, necum, războiul din țara vecină se va încheia. Despre reconstrucția Ucrainei se vorbește deja în termeni concreți în cancelariile europene, cu cifre pe masă. Există chiar și estimări oficiale, ale Băncii Mondiale și ONU: va fi o „afacere” care va costa 486 miliarde de dolari. Comparativ, tot potrivit BM, întreg PIB al României este de puțin peste 300 mld. dolari. Vecinătatea României, o țară stabilă, membru UE și NATO, cu un astfel de „șantier” gigant care va fi Ucraina devine în acest context o oportunitate economică imensă.
2. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), o organizație interguvernamentală cu 38 de țări membre, a fost fondată în 1961 pentru a stimula progresul economic și comerțul mondial. Majoritatea membrilor OCDE sunt economii cu venituri mari, clasate drept „foarte ridicate” în Indicele dezvoltării umane, și sunt considerate țări dezvoltate. România a început deja negocierile de aderare, care se aseamănă oarecum cu cele de aderare la UE, iar accederea este considerată iminentă în următorii 2-3 ani. Pe scurt, vom intra în ceea ce este îndeobște considerat a fi cel mai select club al lumii. Estimările guvernamentale spun că aderarea la OCDE va aduce indirect României o creștere anuală de minim 7% a PIB în primii ani. Ceva de-a dreptul formidabil.
3. Ultimele reașezări strategice, în contextul războiului din Ucraina, par într-un final a ne avantaja. Dacă acum 15 ani președintele Traian Băsescu colinda cancelarii europene pentru a spune peste tot cât de importantă e Marea Neagră pentru Europa, acum, deși Băsescu e deja istorie, Occidentul pare că a înțeles asta. Consolidarea prezenței strategice a SUA, în principal, dar și a Marii Britanii și Franței în zona Mării Negre este de acum o certitudine. Asta face din țara noastră un actor cheie al securității de apărare a Occidentului, dar și un aliat strategic în regiune. Cu atât mai mult cu cât deja se vorbește public că rolul Turciei, un aliat ezitant și adesea cu interese divergente, să fie preluat de România-Bulgaria-Grecia.

România pare așadar a fi acum într-o conjuctură strategică formidabilă. Da, avem lideri politici slabi. Dar, așa slabi cum sunt, au totuși orientarea care trebuie: pro-europeană, pro-atlantică, într-o țară în care această opțiune s-a dus peste 80%, potrivit ultimelor alegeri. Vor fi însă alte alegeri la toamnă: se poate schimba asta? Dar peste 4 ani?

Am spune că puțin probabil. Dar sunt și câteva semne îngrijorătoare, rele. Iată două!

1. George Simion și AUR par într-o ofensivă extraordinară. Cum spunea colegul Cosmin Pașca, tot aici: «Ne place sau nu, AUR a făcut agenda publică în această vară. În prag de divorț, PSD și PNL se chinuie cu terapia de cuplu, electoratul e ultima lor grijă… Sezonul estival a fost salvat de „Planul Simion”. Povestea cu apartamentele la 35.000 de euro a ocupat prim-planul dezbaterilor publice, promisiunea reușind să se strecoare rapid în „feed-urile” românilor. Iar cei care au acuzat „enormitatea” ideii au popularizat enorm proiectul AUR.» Una peste alta, se vede clar că Simion se bazează pe fluxuri importante de bani. De unde vin acestea, pare neclar deocamdată. Poate nu vom ști niciodată. Dar probabil ați observat că, mergând în concediu prin țară, iar noi ca ieșeni cam oriunde am merge cu mașina în concediu străbatem pe șosele cel puțin jumătate de țară, așadar sigur ați observat că toate rutele auto românești sunt pline de afișe cu AUR și Simion promițând baliverne economice. Pe care citindu-le te apucă și râsul, dar pe care mulți le cred. Doar nu vă imaginați că Simion vrea votul celor care înțeleg cum funcționează economia? Nu, el vrea votul celor care nu prea înțeleg nici ce sunt banii, alții decît cei din buzunar. Credeți că sunt puțini? Vom vedea la toamnă, la vot. Lucrurile nu sună bine.
2. Diana Șoșoacă și al ei SOS a reușit să treacă pragul electoral la europene. Asta dă curaj alegătorilor ei, pentru la toamnă. Firește, nu tot electoratul ei face astfel de calcule, gen „Dacă oare dau votul degeaba punând ștampila pe SOS?”. Ar fi suficient să-l facă unul din cinci, sau chiar unul din zece, și Șoșoacă nu mai trece pragul. Acum, astfel de temeri au dispărut, iar la toamnă ne putem aștepta la un scor mai bun. Or, orice vot pentru ea, alături de AUR, este un vot împotriva UE și împotriva NATO, de asta nu trebuie să avem nicio îndoială.

Se pot răsturna lucrurile, poate România să aibă o basculare strategică? E clar că dușmanii Occidentului nu precupețesc resurse, iar România este pe harta lor. Dar, să sperăm că o astfel de basculare nu poate avea totuși loc. Lideri anti-occidentali din Slovacia, chiar Cehia, care au punctat recent electoral, par mult mai versați. Ai noștri nu sunt decât marionete. Da, mult mai periculoși dacă ar ajunge să facă guverne. Dar pare că nu au anvergura necesară, și, să sperăm, nici nu o vor avea în următorii ani.

Românii, în momentele lor cheie din punct de vedere istoric, au știut să voteze totuși corect, chiar dacă în ultimul moment. Să ne amintim cum am scăpat de Iliescu, cu care n-am fi intrat în veci în NATO, probabil nici în UE, sau cum au pierdut alegerile pe ultima sută Năstase ori Ponta, prieteni ai Moscovei sau Chinei. Ceva, nu știm ce, a dat românului mintea cea de pe urmă. Să sperăm că proiectul de țară „România civilizată” nu e în pericol din cauza electoratului. Nu deocamdată…

Publicitate și alte recomandări video