Istoria se repetă

În foarte recenta lui carte intitulată De ce se înșală intelectualii (Pourquoi les intellectuels se trompent), Samuel Fitoussi – pe care îl cunoaștem din textele sale critice despre ideologia woke – vorbește la un moment dat despre modul în care Occidentul s-a amăgit pe sine în fața ascensiunii nazismului și comunismului. Sunt, în aceste pagini, elemente care amintesc tulburător de scenariile puse în circulație în legătură cu agresiunea Rusiei asupra Ucrainei. Vedem, aici, că istoria se repetă și că, deși avertizați, mulți reacționează la fel de previzibil și de inadecvat.

În 1946, notează Fitoussi, ministrul sovietic de externe Maxim Litvinov a declarat unui jurnalist occidental că motivul principal al confruntării cu Occidentul este concepția conform căreia conflictul între lumea capitalistă și lumea comunistă este inevitabil. Dar dacă, a întrebat jurnalistul, Occidentul ar ceda și ar satisface toate exigențele Moscovei, s-ar ajunge atunci la o îmbunătățire a relațiilor? Nicidecum, a răspuns Litvinov, după un timp Vestul va trebui să răspundă altor cereri ale Uniunii Sovietice. Marele istoric Robert Conquest a arătat că, în epoca războiului rece, o parte – deloc neglijabilă – a intelectualității occidentale considera că orice critică la adresa comunismului punea în pericol pacea și că întărirea capacităților defensive era o amenințare pentru sovietici. Stalin îl cita aprobator pe Lenin care spusese că „existența republicii sovietice pe lângă statele creștine este de negândit pe termen lung, cineva va sfârși prin a triumfa; dar, înainte ca acest deznodământ să se producă, o serie de coliziuni îngrozitoare între republica sovietelor și statele burgheze va fi inevitabilă”. În anii ’30 ai secolului trecut, oameni politici și intelectuali credeau că dezarmarea statelor occidentale democratice i-ar fi putut determina pe naziști să fie rezonabili și să caute pacea. Se mergea până a se nega rolul nefast jucat de Germania în declanșarea primului război mondial. După 1990, rușii au pretins că NATO le-ar fi dat asigurări că nu se va extinde spre est, ceea ce e fals. Dar de ce au aderat la NATO statele din Europa de est dacă nu de teama pericolului rusesc? Și dacă Rusia promovează teoria că a fost „încercuită” de forțe ostile este pentru a masca discursul ei agresiv și ambițiile ei imperialiste. Rusia putinistă, scrie Fitoussi, a preluat multe din obsesiile Rusiei staliniste: glorificarea trecutului glorios (Putin îl venerează pe Stalin), ura anti-occidentală, indiferența și absența totală de remușcări față de suferințele provocate micilor națiuni europene (și nu numai celor din Europa), paranoia și mania persecuției, inventarea de pretexte pentru a justifica actele de agresiune etc.

Cum Rusia nu a devenit o țară democratică, propaganda rusă nu s-a schimbat nici ea. Invadarea Ucrainei s-a făcut după tipicul cunoscut: responsabilitatea a fost aruncată pe umerii Ucrainei, pretextele erau pe cât de absurde, pe atât de străvezii, s-a scos de la naftalină „pericolul fascist” și s-a decretat că Ucraina trebuie „denazificată”. Victima era diabolizată, iar agresorul ajungea pe post de victimă. Războiul însuși era negat prin formula „operațiune militară specială”. Foarte trist este că această propagandă grosolană a găsit adepți în cozile de topor și în idioții utili din statele europene, inclusiv din acelea – precum România – vizate de expansionismul rusesc. Putinofilii falsifică realitatea și găsesc scuze ce frizează grotescul – „Putin – apărătorul creștinătății” etc. Pericolul rusesc este minimalizat sau chiar negat de-a dreptul, Rusia devine o țară frecventabilă spre deosebire de Occidentul putred care ne exploatează și de unde ne vin toate relele. Sunt, acestea, convingeri nu marginale, ci mult mai frecvente decât ne amăgim să admitem.

Propaganda din anii ’50 este astăzi, grație mijloacelor de comunicare, infinit mai redutabilă și mai periculoasă. „Imperiul răului”, cum îl numea Ronald Reagan, continuă să existe și să-și exercite influența malefică.

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor

Publicitate și alte recomandări video