Istorie englezească

Nici un alt domeniu nu ajută mai mult istoria decât literatura. Un exemplu contemporan: britanica Philippa Gregory care a scris proză istorică inspirată de trecutul furtunos al Marelui Albion şi a impus, treptat, la nivel planetar, şi prin ecranizările celebre ale operelor ei, un model hermeneutic pentru acest trecut. Scriitoarea se lansează cu „trilogia Lacey” – alcătuită din romanele Wideacre (1987), The Favoured Child (1989) şi Meridon (1990) – unde construieşte un personaj memorabil în figura Beatricei Lacey (o Lady Macbeth post-shakespeariană). Totuşi, Gregory cunoaşte afirmarea (şi, într-un anume sens, „mondializarea”) literară abia cu volumele din seria „Tudorilor”: super-popularul The Other Boleyn Girl din 2001 (tradus, la noi, la Polirom, cu titlul Surorile Boleyn), The Queen’s Fool (2003), The Virgin’s Lover (2004), The Constant Princess (2005), The Boleyn Inheritance (2006) şi The Other Queen (2008). În ansamblu, perioada acoperită de aceste romane (masive) nu cuprinde mai mult de cinci-şase decenii din secolul al XVI-lea englez, dar evenimentele la care se referă sunt trepidante, tumultoase şi adesea bizare, influenţând istoria Marelui Albion şi pe cea a Europei într-un mod ireversibil.

The Other Boleyn Girl se focalizează pe episodul celei de-a doua căsătorii a lui Henric al VIII-lea. Tânăr încă, monarhul este prizonier într-un mariaj politic cu Katerina de Aragon (văduva fratelui său). Aceasta a născut-o pe Mary I, dar eşuează constant în încercarea de a avea şi un băiat. Regele devine interesat de surorile Boleyn, Mary şi Anne, ca posibile amante purtătoare de moştenitori masculini. Întreaga poveste e narată, subiectiv, din perspectiva lui Mary care ajunge, deşi căsătorită, iubita monarhului. Astfel, îi naşte lui Henric doi copii (un băiat şi o fată). Regele nu-i recunoaşte însă, întrucât Anne, sora malefică, intervine, seducându-l subit. Uneltirile aprigei femei duc la anularea căsătoriei dintre Henric şi Caterina de Aragon, permiţându-i urcarea pe tronul britanic, în postură de soţie legitimă a monarhului (momentul a fost crucial pentru Europa: Papa – care emisese o bulă specială şi la mariajul anterior, al Caterinei – refuză să accepte o nouă derogare de la reguli; ca atare, Henric se proclamă „cap al Bisericii Engleze”, fiind excomunicat, în 1533; ca răspuns, Parlamentul britanic votează Actul de Supremaţie şi Actul de Succesiune, prin intermediul cărora regelui i se conferă, unilateral, autoritatea supremă asupra Bisericii din Albion şi capacitatea de a anula dreptul succesiunii la tron al unui copil dintr-o căsătorie anterioară; a fost aici, fără îndoială, debutul anglicanismului şi al luptei feroce pentru putere în monarhia engleză, totul legându-se, conform romanului, de manipulările şi sugestiile răutăcioase ale Annei Boleyn). Tensiunea psihologică şi morală – din spatele evenimentului istoric – e admirabil surprinsă de autoare, care nu reconstruieşte propriu-zis un timp, ci construieşte o lume exotică şi ficţională.

În 2009, scriitoarea „a recidivat” cu un nou şir de naraţiuni istorice (intitulat, simbolic, The Cousins’ War, aluzie la „Războiul Celor Două Roze”), un fel de prequel al dinastiei Tudorilor, prequel axat, firesc, pe predecesorii protagoniştilor din colecţia epică anterioară, în speţă Plantageneţii. Primul roman al seriei, The White Queen (tradus drept Regina albă), s-a ocupat de Elizabeth Woodville, soţia monarhului Edward al IV-lea, pe când cel de-al doilea, intitulat The Red Queen, din 2010 (publicat, în 2011, şi în versiune românească, tot la Polirom, cu titlul Regina roşie), duce povestea mai departe, către debutul istoriei Tudorilor. Personaj central devine aici Lady Margaret Beaufort, mama lui Henric al VII-lea, bunica faimosului Henric al VIII-lea şi străbunica monarhei canonice Elisabeta I. Margaret e fiica Ducelui de Somerset, John Beaufort (decăzut din drepturi pentru o presupusă trădare, înainte de naşterea fetei sale, posibil sinucigaş, deşi cronicile se contrazic în această privinţă, unele susţinând că ar fi murit, bolnav, în exil) şi, ca orfană paternă, se va regăsi sub diverse „protectorate” masculine, din elita societăţii engleze a momentului. Faptul determină necesitatea căsătoriilor ei rapide şi numeroase, ştiut fiind că, în cultura europeană tradiţională şi, cu precădere, în cea medievală, o femeie nu are identitate precisă decît prin medierea unui bărbat, de regulă tatăl ori soţul.

Tot o femeie din universul marţial al „Rozelor” (Casa de Lancaster şi Casa de York) urmăreşte şi volumul din seria The Cousins’ War – The Kingmaker’s Daughter, Anne Neville, consoarta lui Richard Gloucester şi viitoare regină. Ca şi predecesoarele sale epice, Anne se revelă într-o schemă narativă cumva obligatorie: marginalitate, mărire şi decădere. Este aici triada destinului lumesc, dar şi substratul romantic al oricărei retrospecţii istorice, de care Philippa Gregory nu se arată străină în nici unul dintre romanele ei.

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Publicitate și alte recomandări video