anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

It’s the system, stupid

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Votăm fără probleme politicieni despre care avem suspiciuni că sunt corupţi sau coruptibili, inclusiv din cauza faptului că îi bănuim pe toţi sau aproape pe toţi. Acesta este un mare eşec al campaniei anticorupţie, din perspectiva educaţiei democratice.

Reţinerea, sub acuzaţii de corupţie, a primarului general al municipiului Bucureşti, Sorin Oprescu, reprezintă o bună ocazie de a puncta câteva aspecte ale luptei anticorupţie, în România. Desigur, nu fac absolut nicio referire la cazul particular al primarului Oprescu, pe care îl putem considera nevinovat până la pronunţarea unei eventuale sentinţe, iar până acolo drumul este lung.

Nu-mi permit decât două observaţii politice. Întâi, sunt curios dacă îşi va prezenta demisia, pentru a nu afecta şi mai grav imaginea comunităţii care l-a ales. Apoi, remarc spiritul civic extraordinar al d-lui Oprescu: un medic de succes, director de spital şi profesor universitar candidează de patru ori (două înfrângeri, două victorii) la o funcţie obositoare, ingrată şi relativ slab remunerată. Pasiunea pentru serviciul public este de-a dreptul emoţionantă.    

Trecem, aşadar, la corupţie şi anticorupţie. 

1. Nu, politicile anticorupţie nu dau randament. Evaluările internaţionale cât de cât serioase nu fac decât să confirme, an de an, situaţia deplorabilă a României. Desigur, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) este frecvent lăudată în presa internaţională sau în rapoartele diverselor agenţii şi think tank-uri. Dar exact acele articole sau acele rapoarte menţionează adesea, pe la mijlocul sau pe la sfârşitul textului, că România este, alături de Bulgaria, cea mai coruptă ţară din Uniunea Europeană (UE).

2. Nu, nu este exagerat să cerem rezultate. Au trecut zece ani de la iniţierea campaniei anticorupţie. Cât trebuie să mai aşteptăm, o sută? Argumentele de tip moştenire culturală, cu năvălitori, fanarioţi, sovietici sau cu Nicolae Ceauşescu, sunt bune în cazul mitei la spital, la bacalaureat sau în tren, la controlorul de bilete. Dacă, însă, vorbim de demnitari de rang înalt - o mie, poate două mii în toată ţara - trebuie să mergem spre analizele risc-beneficiu pe care şi le fac atât dătătorii, cât şi primitorii de mită. E ceva în neregulă cu legislaţia şi cu instituţiile, dacă lor le tot dă cu plus.

3. Da, statul român, pe diversele sale paliere, dispune de mai mulţi bani decât e nevoie pentru a satisface setul minimal de cereri venite dinspre societate. Corupţia redistribuie acest rest, în beneficiul unui grup select. Privarea de bani a statului ar putea fi o foarte eficientă componentă a politicii anticorupţie, într-o ţară ca România. Ea ar conduce imediat şi la o regândire a rolului şi atribuţiilor statului în societate.

4. Da, birocraţii poartă o mare parte din vină. Un mare eşec al României post-decembriste ţine de incapacitatea de a-şi forma un corp de funcţionari publici caracterizat de competenţă şi integritate. Mai toate cazurile de corupţie în care sunt implicaţi şefi executivi (inclusiv miniştri, şefi de agenţii, preşedinţi de consilii judeţene, primari) trimit la implicarea unor funcţionari din subordine. Totuşi, România dă senzaţia că lupta împotriva corupţiei se concentrează exclusiv asupra politicienilor. 

5. Desigur, votăm fără probleme politicieni despre care avem suspiciuni că sunt corupţi sau coruptibili, inclusiv din cauza faptului că îi bănuim pe toţi sau aproape pe toţi. Acesta este un mare eşec al campaniei anticorupţie, din perspectiva educaţiei democratice. Ea ar fi trebuit să ne ajute să discriminăm şi să selectăm. Nereuşita în această privinţă poate sugera o concluzie şi mai pesimistă: totul e o chestiune de luptă între elite, fără relevanţă pentru oamenii obişnuiţi; nu există soluţii politice la problema corupţiei; un demnitar corupt va intra în închisoare, dar altul îi va lua, imediat, locul.

Am prezentat cinci subiecte care mi se par importante. Fără a-mi putea aroga competenţe în acest domeniu, îndrăznesc totuşi să sugerez că în discursul convenţional despre lupta anticorupţie se vorbeşte foarte mult despre justiţie, despre parchete, despre anchete, dar tema reformei sistemului administraţiei de stat pare a nu mai fi atât de atractivă. Desigur, în multe domenii s-au introdus standarde europene, dar nu cumva aceste standarde sunt mai degrabă parte a problemei, decât parte a soluţiei? Dacă ne referim acum doar la administraţia locală, vedem cum într-un interval relativ scurt au fost vizaţi de anchete o mulţime de primari şi preşedinţi de consilii judeţene. Sigur, s-ar putea ca aceste funcţii să fie un veritabil magnet pentru oamenii răi. Totuşi, eu zic că nu ai nevoie de o intuiţie supraumană ca să te întrebi: dar dacă e o problemă de sistem? Răspunsul meu este conţinut în titlu, care adaptează egoist faimoasa şarjă retorică a campaniei lui Bill Clinton, în 1992. Destinatarul este uşor de ghicit.        

Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu” 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Strategia PNL? Cu PMP, fără USR

Cosmin PAȘCA

Strategia PNL? Cu PMP, fără USR

Singurul scenariu de neconceput în prezent pentru liderii PNL este atragerea tandemului Cioloş-Barna la guvernare. În ciuda multor compromisuri făcute de Alianţă, USR-PLUS rămâne structura politică cel mai greu de strunit de liberali, cu care se poate ajunge cel mai greu la un compromis, poate şi pentru că are obiceiul (încă) să cânte pe mai multe voci.

Filmuletul zilei

opinii

Interogaţii

Codrin Liviu CUȚITARU

Interogaţii

Norişor era supus unor interogatorii obositoare, tulburătoare, chinuitoare. De exemplu, în momentul achiziţionării unui set de cămăşi, consiliera sa pe probleme de îmbrăcăminte l-a analizat astfel: „Mai întâi, domnule profesor, trebuie să definim câteva coordonate precise, indispensabile actului comercial, dar indestructibil conectate la cel ambiental: de ce, cine, unde, cum şi, mai ales, când?”

Efectul F

Nicolae TURTUREANU

Efectul F

...astfel mi-am intitulat textul publicat, în urmă cu aproape două decenii, în această pagină, text inserat mai apoi în volumul de publicistică „Mătrăguna dulce” (2001). Era, din partea-mi, o încercare de portret a lui Florin Faifer, pornind de la o tocmai apărută carte a sa, „Efectul de prismă”, dar şi a altora, sub... efectul cărora mă aflam. 

Relansarea economică - uşor de zis, greu de făcut

Alin ANDRIEȘ

Relansarea economică - uşor de zis, greu de făcut

Retrospectiv privind, gestionarea problemelor economice şi a celor de sănătate publică a fost mai uşor de gestionat în perioada stării de urgenţă decât este în perioada de relaxare. Restricţiile impuse la nivel naţional, dar şi internaţional, au determinat un şoc la nivelul ofertei agregate, producţia de bunuri şi servicii a fost oprită sau redusă semnificativ. 

pulspulspuls

Siguranţă nouă pusă la tabloul partidoiului de Electricianul şăf

Siguranţă nouă pusă la tabloul partidoiului de Electricianul şăf

După eşuatul şi ridicolul miting pro-Dragnea de la Iaşi, de anul trecut, multă lume se tot întreba cum de nu a sărit din schemă încă, până la ora asta, organizatorul acestuia, Electricianul şăf de la partidoi, seralistul sforar şi omul cu bănuţul. 

Caricatura zilei

Pe roți

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.