Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Oraşul şi oamenii săi, prin ochii unui străin ce trăieşte aici de peste 20 de ani

Italianul românizat la Iaşi. Fost campion la ciclism, Fasolo a "pedalat" spre noua sa dragoste

GALERIE
foto - DAN LUCA -claudio fasolo --0dd
  • foto - DAN LUCA -claudio fasolo --0dd
- +

Fost campion la ciclism profesionist, torinezul Claudio Fasolo a venit în România încă din primii ani după Revoluţie, cu trenul. A ajuns la Iaşi în 1994, condus de paşii dragostei, iar acum este atât de bine adaptat aici încât a fost ales şi şef de asociaţie de către vecini.

Locuieşte la bloc în zona Gării, şi a reuşit să aducă asociaţia pe zero, după ce a preluat-o înglodată în datorii de sute de milioane de lei vechi. Este îndrăgostit de Iaşi, îi place şi oraşul, şi oamenii, după ce, culmea, vestul ţării l-a dezamăgit total.

Claudio Fasolo este omul care, din cauza culturii diferite din care provine, vede cu totul altfel decât noi ceea ce ne înconjoară, chiar şi pe stradă

O viaţă de om este uneori ca o cursă, cu obstacole şi probe speciale, unele câştigate, alte încheiate cu gustul amar al înfrângerii. Aşa poate fi descris şi destinul personajului nostru. După '90, un italian şi-a găsit fericirea departe de patria natală, într-o ţară şi un oraş aflate multă vreme sub amnezia Occidentului, ascunse adânc sub deja celebra „Cortină de Fier”, care a separat Estul de Vest, oameni şi idei, timp de decenii întregi.

Istoria personală a acestui om se suprapune inevitabil peste zbuciumul unei ţări scăpate din lanţurile comunismului şi care, dezorientată, îşi căuta drumul spre modernizare întrerupt cu decenii în urmă.
Pe Claudio Fasolo l-am întâlnit la sediul unei asociaţii de proprietari din vecinătatea Gării din Iaşi, acolo unde acesta deţine funcţia de preşedinte. Elegant şi atletic, deschis discuţiei cu reporterii, dar şi cu locatarii care ne întrerupeau cu probleme cotidiene, acesta ne-a povestit împrejurările care l-au adus în oraşul celor şapte coline.
 

Inevitabil, interviul ne-a purtat din Italia anilor '60, de „boom economic” după cum a descris-o Fasolo, până în România postdecembristă, în care sărăcia locuitorilor contrasta vizibil cu potenţa financiară a investitorilor veniţi de peste mări şi ţări pentru a-şi face un business pe un „sol fertil” din acest punct de vedere.

 

Actualul preşedinte al Asociaţiei PT 2 Gară s-a născut în anul 1960, într-o familie săracă, cu zece copiii, în zona Piemonte din Italia, în vecinătatea oraşului Torino. Pe atunci, doar tatăl acestuia aducea un venit în casă. „Numai tata lucra dar făcea faţă la zece copii. Acum nu poţi dintr-un singur salariu să întreţii o astfel de familie!”, povesteşte cu nostalgie Fasolo.
„În anii 60, la noi era boom economic. Benzina costa aşa de puţin, era foarte ieftină. Fabricile căutau oameni. De exemplu, veneau foarte mulţi din sudul Italiei la nord. Torino avea mare nevoie de muncitori. Era Fiat! S-au construit cartiere întregi pentru a da locuinţe muncitorilor. A fost un flux mare pentru muncă”, adăuga acesta. Tatăl său lucra la producţia de folii de aluminiu.
 
Claudio Fasolo a studiat informatica, dar nu a profesat niciodată în acest domeniu atât de căutat astăzi. Spune că nu i-a plăcut, ci dintotdeauna a fost atras de ciclism. Pasiunea, devenită profesie, îi acapara chiar şi zece ore pe zi. A fost în lotul naţional al Italiei la mondialele de ciclo-cross în anii '80, şi tot atunci s-a clasat de nenumărate ori pe podium la campionatul naţional de ciclism din „Cizmă”. Nu în ultimul rând, acesta a concurat în două mari competiţii intens mediatizate: Turul Italiei, respectiv Turul Franţei. În„Marea Buclă” a câştigat mai multe premii speciale la căţărat. Ulterior, s-a lăsat de ciclismul profesionist şi a intrat în business, deschizându-şi un bar în zona centrală din Torino. Acolo şi-a căpătat interesul pentru ţara noastră.
 
„În Torino aveam un bar în zona centrală. Acolo a venit o româncă ce lucra la Teatru, unde era croitoreasă. Ea mi-a povestit de România. Niciodată nu îmi dăduse prin minte acest subiect... ştiam doar că era stat comunist... n-am fost atras deloc. Dar doamna aceasta mi-a spus că totul costă foarte puţin, că totul este ieftin. Asta era imediat după Revoluţie. Mai mult era posibilitatea aceasta economică. Îmi spunea că apartamentele costă foarte puţin. Atunci eu m-am gândit: Hai să mergem să vedem!”, îmi aminteşte acesta.
 
Prima oară a venit în România cu trenul. Despre călătorie spune că a fost un dezastru. „Drumul a fost enorm de lung. Până la Viena, de acolo Viena - Budapesta. Într-o altă gară am crezut că acolo este o stână. În Budapesta... nu mi-a venit să cred! Cea centrală era frumoasă, dar cealaltă gară, care făcea legătura cu România... era un miros, erau foarte mulţi oameni săraci”, poveşteşte Fasolo. Imaginea României de după Revoluţie i s-a întipărit perfect în memorie, îndeosebi penuria alimentară. „Aveai bani în buzunar, dar ce făceai cu banii? Nu puteai să te duci într-un restaurant, la nivelul nostru, cum eram obişnuiţi. Te duceai să mănânci şi găseai doar ciorbă de burtă, tocăniţă. Era sărăcie!”.
 
Întâi a încercat să-şi facă un rost în vestul ţării, cochetând puţin timp cu Aradul şi Timişoara. De acolo, a ajuns la Hunedoara, oraş în care spune că nu se putea trăi. „Oraş de mineri. Acolo chiar era un dezastru. Pe maşină era tot timpul praf dimineaţa. Se vedea praf roşu. Nu se putea sta acolo”, subliniază italianul.
 
Nu i s-au părut aceste oraşe bune pentru o investiţie, iar perspectiva Iaşului s-a ivit printr-o prietenă originară din oraş. În anul 1994 a ajuns în fosta capitală a Moldovei. „Aici m-am schimbat imediat, vă spun sincer. Oraşul a fost mult mai pe placul meu, mai liniştit. Mi-a plăcut din prima! Şi acuma, mai frumos ca oraşul Iaşi nu ştiu. În Timişoara aproape am fugit. Nu puteai să stai acolo: Noi stând la hotel, erau pe acolo bişniţari, prostituate. Nu aveam ce căuta acolo”, spune Fasolo.
 
La Iaşi s-a decis să şi investească, şi nu oriunde, ci în Copou. A finanţat prietenei sale şi „socrului” o mică afacere, o simigerie, sortită imediat însă eşecului. Italianul s-a familiarizat şi cu legendele urbane ale Iaşului. „Simigeria funcţiona în clădirea cu arcadă, acolo pe unde studenţii nu trec fiindcă le este frică că nu iau examenele”, glumeşte acesta. „Practic, eu m-am jucat fiindcă la nivelul acesta de investiţie pentru mine era o nimica toată. Atunci, 2.000-3.000 de dolari nu însemnau mare lucru pentru mine. Voaim să văd mai mult cu ce oameni am de-a face. Asta era problema”.
 
Nu a întâmpinat dificultăţi din exterior, ci din partea apropiaţilor. Fasolo era în spatele afacerii, un investitor, firma aparţinând prietenei românce şi tatălui acesteia. „Afacerea nu a mers. În şase-opt metri pătraţi s-a construit şi un birou. Socrul era numai cu biroul în cap... era director. Bine că am scăpat ieftin. La un moment dat, fata aceasta mi-a cerut 1.000 de dolari pe lună ca să continuăm relaţia. Vă daţi seama unde s-a ajuns! De atunci au trecut atatea luni, ori 1.000 de dolari care i-am pus aicea (în buzunar). De ce să îi dau la o fată? Ca să avem o relaţie?”, punctează italianul.
 
Tot atunci, în paralel, Fasolo s-a apucat de imobiliare şi a început să cumpere apartamente în Iaşi. „Ăsta da business bun! Erau foarte ieftine. Le-am închiriat. Atunci era frumos, apăreau primele firme, dealeri de maşini. Mulţi directori am avut în apartamentele mele pentru că aveam bani să le modernizez frumos, în stil italian. Nu cu mulţi bani, însă cu gust, diferit faţă de cum se găseau apartamentele. Atunci, când se achiziţiona un apartament, se cumpărau numai pereţii. Restul se arunca tot”, povesteşte Fasolo.
 
Tot din acele vremuri a vrut să înveţe ciclism şi pe ieşeni, punându-le la dispoziţie experienţa sa. Mulţi ani a colaborat şi cu clubul municipal, iar în urma muncii sale asidue au apărut şi campioni ieşeni la această disciplină. „Am avut mari satisfacţii şi aici. Am avut campioni naţionali”, se laudă Fasolo. Tot la Iaşi, acesta a organizat şi prima echipă feminină de ciclism din ţară, iar în anul 2000 a fost numit selecţioner al loturilor naţionale de ciclism ale României. Pe elevii săi i-a dus şi în Italia să participe la concursuri internaţionale. „Am avut idei bune, sănătoase, dar nu am avut cu cine!”, oftează acesta.
 
Crede că sărăcia este de vină pentru problemele întâmpinate, iar, cu salariile din anii respectivi, românii erau mai întâi nevoiţi să supravieţuiască. El, în schimb, dispunea de o stabilitate financiară care îi permitea să facă ce îi plăcea, să fie spre exemplu antrenor de ciclism. Între timp, la Iaşi, Fasolo şi-a găsit şi dragostea, trăind cu o româncă, cu care are şi două fetiţe. Spune că nu crede în căsătorie.
 
Preşedinte de asociaţie de locatari a ajuns pentru că se tot săturase să fie furat de cei din fosta conducere, susţine acesta. „Nimănui nu îi place să fie furat. Îmi ploua în casă şi nu au vrut să îmi facă izolaţie. Conducerea asociaţiei făcea lucrări doar unde le ieşea şi lor bani. Când am vrut să fac pe banii mei costa 32 milioane lei (vechi – n.red.). Dacă se făcea prin asociaţie costa 165 milioane (vechi – n.red.). Atunci am deschis ochii! Aceeaşi lucrare! Pentru că voiau să câştige mult, mă lăsau să îmi plouă în cap. M-am enervat! La şedinţe mă faceau mafiot, escroc. Ei însă aveau gaşca lor şi umflau preţul la lucrări”, susţine acesta.
 
Fostul ciclist italian (FOTO din tinereţe)afirmă că în schimbul muncii sale nu ia niciun ban. La şedinta când a fost ales au participat 100 de locatari, iar înainte treaba se făcea în maximum 15 persoane, „gaşca lor” după cum o numeşte acesta. „Nu se putea vorbi. Începeau să ţipe. Între ei mâncau, făceau... prima de iarnă, prima de Paşte. Ciupeau de peste tot la lucrări. Şi beţivani mai mult. Asta se reflectă şi în societate, un eşantion reprezentativ. Ce se întâmpla în asociaţia aceasta se întâmpla şi în societate. Nimeni nu se băga, să îşi asume conducerea. Doar să câştige. Şi restul stau pe margine şi se plâng: «Uite cum fură!» Toţi sunt ocupaţi. Scuză-mă, e proprietatea ta! Asta e: lipsa simţului de proprietate. Nu o simte românul, nu o apără cum trebuie! Probleme sunt şi în Italia între vecini. Nu se iubesc nici acolo. Acolo însă nu există asociaţie de locatari. De aici porneşte tot. Acolo este administrator şi răspunde cu adevărat pentru faptele sale. Aici conduc pensionarii, boşorogii, frustraţii – poate au furat toată viaţa şi acum au găsit acest loc de unde se poate fura – şi beţivanii. Ei sunt în primul rând”, spune revoltat Fasolo.
 
Pe 29 martie anul trecut a fost ales să îi reprezinte pe cei 250 de locatari ca preşedinte şi a reuşit între timp să aducă asociaţia pe linia de plutire. Astfel, cu tact, italianul i-a convins pe locatari să îşi plătească restanţele şi penalităţile, iar acum asociaţia este cu toate dările la zi. Nu a reuşit însă toate acestea de unul singur, având un real sprijin în actualul administrator, Iuliana Cazacu. La nici 25 de ani împliniţi, Cazacu este cea mai tânără persoană aflată într-o astfel de funcţie la nivelul tuturor asociaţiilor de locatari din ţară. „Cel puţin jumătate din tot ce am făcut la asociaţie este meritul ei. Are două facultăţi absolvite: Drept şi Economie şi Administrarea Afacerilor. A intrat şi în Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România”, se laudă Fasolo cu mâna sa dreaptă de la asociaţie.
 

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri