Jack Lang, un simbol al stângii caviar

Dată fiind complexitatea personajului voi reține aici doar câteva elemente, cu promisiunea că voi reveni asupra subiectului.

Jack Lang s-a născut în septembrie 1939; are deci 86 de ani, ceea ce nu l-a împiedicat să țină cu dinții de funcția lui – bine remunerată – de președinte al Institutului Lumii Arabe, post pe care îl deține din 2013. E, de altfel, un colecționar de funcții și onoruri. A început o carieră universitară, dar a părăsit-o în favoarea, mai întâi, a teatrului și apoi a politicii. A fost în mai multe rânduri ministru, al Educației sau al Culturii, a fost parlamentar, deputat european, primar al orașului Blois. Din 1974 se apropie de François Mitterrand, iar după ce acesta ajunge, în 1981, președinte, e într-un fel mâna lui dreaptă, fiind implicat în toate marile lui proiecte. E „regizor” al spectacolului pe care îl oferă Mitterrand după ce câștigă alegerile prezidențiale: el, Lang, a avut ideea ca proaspătul președinte să urce pe jos, cu un trandafir (roșu) în mână, strada ce duce la Panteon, să intre în celebrul edificiu și să depună trandafirul la mormântul lui Jean Jaurès, personalitate reper a socialismului francez! O punere în scenă de care ar fi invidios chiar și Călin Georgescu. Tot atunci Lang rostește o frază memorabilă, rămasă în analele lingușelii de partid: prin alegerea lui Mitterrand, spunea viitorul ministru, Franța a trecut de la întuneric la lumină (cam așa vorbea și Cațavencu).

Ca ministru și ca lider socialist, Lang a fost asociat marilor proiecte mitterrandiene: La Grande Arche de la Défense, Opera de la Bastilia, Marea Bibliotecă Națională etc. Nu toate proiectele au reușit cum își doreau inițiatorii lor: Opera este extrem de costisitoare, plăci de pe fațadă se desprind și cad ș.a.m.d. Sărbătoarea muzicii – La Fête de la Musique – după succesul inițial s-a transformat în multe locuri într-o cacofonie dezagreabilă. A impus prețul unic al cărții, ceea ce a salvat multe librării. Programul cultural al lui Lang este, în chip evident, unul ideologic: se dorește democratizarea actului artistic, sunt promovate artele „minore” (circul, fotografia etc.). A înființat centre culturale regionale, a creat festivaluri (de film, de teatru). Ca să arate că e deschis colaborărilor internaționale, a călătorit în… Cuba și în Coreea de Nord.

Gustul pentru lux (stânga caviar!) i-a jucat, nu o dată, feste. Bilanțul lui la conducerea Institutului nu e deloc strălucit, dimpotrivă, în 2015 a avut pierderi record. S-a descoperit, grație unor anchete de presă, că a primit de la celebrul creator Smalto costume în valoare de 200000 de euro (altă anchetă vorbește de 500000). Institutul avea un contract cu un restaurant libanez ce oferea servicii de catering; când contractul s-a încheiat, s-a aflat că rămăseseră neplătite aproape o sută de mese („pentru domnul președinte, pentru doamna și invitații lor”). Și Epstein, în toată această poveste? E foarte prezent. Americanul a finanțat cu 60000 de dolari o asociație formată din prieteni ai lui Jack, dar care nu a prestat nici o activitate. Fiica lui Lang, Caroline, a primit și ea sume încă și mai consistente, de ordinul sutelor de mii. E acuzată acum de spălare de bani. Când trebuia să se deplaseze în afara Parisului, Jack făcea apel la prietenul său Jeffrey și îl ruga să trimită o mașină. Și probabil încă altele, pe care deocamdată nu le știm.

Imaginile din ultimii ani cu Jack Lang arată o persoană a cărei față e hidos deformată din pricina injecțiilor cu botox. Juri că e o mumie. Caviarul, e clar, nu face bine la ten.

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor

Publicitate și alte recomandări video