Nici într-un caz cineva n-ar putea fi, în același timp, și militar, și mercenar. Se știe, militarul de carieră, adică omul cu harta, busola și jurământul, n-a intrat în armată pentru bani (deși, probabil, dacă erau soldele mai mari, n-ar fi zis nu), ci pentru idealuri: ordine, disciplină, camaraderie și onoare. Este patriot: își poartă uniforma cu mândrie, știe imnul pe de rost și dacă îl trezești la trei noaptea, îți recită pe de rost lungi pasaje din regulamente și-ți construiește numaidecât, pe masă (fie și la o bere), un poligon imaginar, cu tacâmurile. Susțin toate acestea pentru că am cunoscut nemijlocit o mulțime de ofițeri, din diverse arme și specialități, când, vreme de aproape doi ani, mi-am dus traiul de soldat într-o cazarmă (ba, chiar, în vreo trei). Tot un fel de soldat este și mercenarul, dar meseria lui îl mână să lupte acolo unde factura e grasă și clientul nu pune întrebări despre modul cum duce la îndeplinire comanda.

Acest tip de soldat (cu GPS și cont offshore) n-are treabă cu idealurile, dar știe foarte bine cursul valutar și câte pliculețe de cafea sunt într-un rucsac militar. Pentru el, nu există „țară”, există „client”. Poartă uniformă, da, dar o dă jos mai repede decât deschide un e-mail cu subiectul „contract nou – Africa”. Pregătirea fizică e importantă pentru ambele categorii de job-uri. Militarul român trage la instrucție ca la bac: cu emoții, dar cu demnitate. Se antrenează, face marșuri, iar dacă îl întrebi ce înseamnă 20 km cu ranița în spate, îți răspunde: „o după-amiază obișnuită în poligonul Smârdan”. Mercenarul merge la sală, face crossfit, are proteine în rucsac și glonțul e doar un alt mod de a arde calorii. Însă dacă plouă prea tare sau n-are semnal la telefonul prin satelit, cere pauză tehnică. Militarul jură credință patriei, iar dacă trebuie să apere o poziție până la ultimul glonț, o face. Dacă e ordin, se execută. De asemenea, dacă e chef de unitate… tot se execută. Mercenarul jură loialitate doar până la scadența facturii. Nu e nimic personal, doar business.

Dacă i-ai întârziat plata, s-ar putea să te vezi apărat de un rival. Și nici măcar nu-i va păsa că drapelul tău are culori dintre cele mai frumoase. Dar să revenim la ceea ce am spus mai sus, și anume, că din zona legiuitorului sesizăm o intenție de a aduce unele clarificări, vizând completarea statutului cadrelor militare (https://www.ces.ro/newlib/PDF/proiecte/2025/plx104.pdf). De fapt este vorba despre un proiect de lege privind completarea mai multor acte normative din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, dar şi a Codului Penal. Astfel, personalului activ din structurile de apărare, ordine publică si siguranţă naţională urmează să i se interzică explicit participarea ”la activităţi de rnercenariat, dar si la activităţi de pază si protectie desfăsurate în sectorul privat, în afara aprobării autorităților competente ale statului român”.

Motivația demersului, ne spun inițiatorii, este legată de faptul că ”foști membri ai structurilor militare si de ordine publică din România au fost implicați în reţele private de mercenariat sau de pază si protectie, unele dintre acestea avănd legături cu organizatii aflate în sfera de influență a unor actori ostili intereselor Rornâniei și partenerilor euro-atlantici. S-au constatat inclusiv cazuri în care persoane cu pregătire militară au participat la misiuni în afara zonelor de conflict, sub contract privat, în condiții care pun în pericol imaginea și neutralitatea instituțiilor din care provin.” (https://www.ces.ro/newlib/PDF/proiecte/2025/plx104.pdf). Nu se au în vedere doar riscurile de imagine si disciplină instituțională, ci și că ”implicarea în activităti de mercenariat sau pază privată fără control public poate conduce la transferul de know-how rnilitar către entităţi străine sau cătrc actori non-statali”, vulnerabilizându-se astfel securitatea natională.

Se știe, oamenii vizați de acest proiect de lege nu sunt orice civili ”de duminică”, ei fiind antrenați temeinic în sistemul național de apărare și prin felurite parteneriate internaționale (inclusiv cu prietenii noștri din NATO). Pe scurt, au învățat lucruri delicate: tactici speciale, proceduri care se țin sub cheie și abilități care fac diferența într-un context militar. Acum, dacă aceste cunoștințe ajung să fie folosite „pe persoană fizică”, în afara cadrului legal și instituțional al statului, treaba se complică. De ce? Pentru că pot da apă la moară unor rețele „de băieți duri” (a se citi paramilitare) care nu dau raportul nimănui. Iar democrația nu prea gustă genul acesta de inițiative. Mai mult, România a semnat niște tratate internaționale serioase, care zic clar: mercenarii nu au ce căuta prin conflicte armate ca „freelanceri de forță”.

De la Protocolul adițional I la Convențiile de la Geneva, până la Convenția ONU din 1989 care zice „nu” mercenariatului, totul e pus pe hârtie negru pe alb. Alte țări europene, cum ar fi Franța, Germania, Italia sau Spania, nu se joacă nici ele: acolo, dacă ești militar activ și te bagi în afaceri cu mercenari sau te transformi în agent de pază cu CV militar, riști să plătești scump. Așa că proiectul nostru de lege vine să pună lucrurile în ordine și la noi: vrea să ajusteze câteva acte normative importante, ca să nu mai existe loc de interpretări și să fie clar pentru toată lumea că statul român nu tolerează „dublu job” în domeniul apărării. Dacă proiectul în discuție ”trece”, vor fi modificate mai multe legi – printre care Legea securității naționale, Statutul cadrelor militare, Statutul polițiștilor și al soldaților profesioniști ori Statutul politiştilor de penitenciare – tocmai ca să ne asigurăm că nu e loc pentru ambiguități.

Pentru că, până la urmă, siguranța națională nu e defel subiect de glumă. Astfel, devine clar care categorii de personal sunt vizate. Între altele, vom ști ce înseamnă activitatea de mercenariat, respectiv ”activitatea oricărei persoane care: (a) este special recrutată în ţară sau în străinătate pentru a lupta într-un confliet armat; (b) în fapt, ia parte la ostilităţi; (c) ia parte la ostilităţi în special în vederea obţinerii unui avantaj personal și căreia îi este efectiv promisă, de către o parte la conflict sau în numele ei, o remuneraţie superioară aceleia prornise sau plătite combatanţilor având un grad și o funcţie analoage în forţelc armate ale acestei părţi; (d) care nu este nici resortisant al unei părţi la contlict şi nici rezident al teritoriului controlat de o parte la contlict; (e) care nu este membru al forţelor armate la conflict şi (f) care nu a fost trimisă de către un stat, altul decât o parte la conflict, în misiune oficială ca membru al forţelor armate ale statului respectiv.” Se introduc prevederi exprese care interzic activităţi de felul arătat, iar încălcarea lor este incriminată ca infracţiune şi sancţionată în mod proporţional cu gravitatea faptei, inclusiv în contextul stării de război.

Codul penal ar urma să ”găzduiască” un nou articol (437¹– Participarea la activităţi interzise), care glăsuiește astfel: ”(I) Participarea, în orice formă, a cadrelor militare în activitate, a soldaţilor şi gradaţilor profesionişti în activitate, a functionarilor publici cu statut special din structurile de ordine publică şi siguranţă natională şi a poliţiştilor de penitenciare la activităţi de mercenariat sau la activităţi de pază şi protectie personală ori activităţi desfăşurate pentru societăţi de pază şi protecţie, fără aprobarea autorităţilor române, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită în timpul stării de război, pedeapsa este detențiunea pe viaţă sau închisoarea de 1a 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. (3) Tentativa se pedepseşte.” Cu această lege, dacă ar apărea în Monitorul oficial, se poate afirma că România și-ar lua în serios rolul de gardian al instituțiilor sale, spunând un „nu hotărât!” abuzurilor și un „da entuziast!” regulilor internaționale! S-ar pune ordine în rândul structurilor de forță ale statului, iar loialitatea și neutralitatea politică ar deveni noul standard de aur pentru cei din apărare, ordine publică și siguranță națională.

Practic, acestora li s-ar reînvedera că sunt acolo nu pentru interese ascunse, ci pentru binele țării și al fiecărui cetățean! Cu alte cuvinte, credem că odată adoptat un asemenea proiect, apele vor deveni cât se poate de limpezi. Mercenarul va rămâne cu poveștile lui despre evadări spectaculoase, elicoptere la cheie și misiuni care încep cu „nu pot spune exact unde eram, dar era foarte cald și se plătea în aur”. Adică, un fel de cactus exotic, rezistent, rar și scump, dar pe care nu trebuie să-l atingi, că te înțeapă (și, apoi, dispare!). Iar militarul român de carieră, veșnic va fi ca un brad de munte, cu rădăcini puternice, verticalitate și, mai ales, verde – tot anul.

Publicitate și alte recomandări video