Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Jocul

GALERIE
dana tabrea
  • dana tabrea
- +

Poate că e mai multă strategie în fotbal decât ne-am putea imagina şi însuşi jocul de şah ar putea deveni monoton. Tot ceea ce contează este să căutăm în permanenţă contradicţia, schimbarea, evoluţia, să nu ne plafonăm, să fim ludici cu orice preţ şi să nu facem concesii atunci când e joc inteligenţa noastră. Pentru că e bunul cel mai de preţ cu care am fost înzestraţi.

Un atacant (în roşu) a depăşit doi fundaşi (în alb) şi se pregăteşte să şuteze la poartă. Două echipe, formate fiecare din câte 11 jucători, se zbat pentru a marca goluri în poarta adversarului. Regulile sunt extrem de simple: acestea impun să nu atingi mingea cu mâna, să o driblezi înspre poarta adversă, să o pasezi coechipierilor şi să o şutezi spre poartă; mingea nu are voie să părăsească terenul şi doar arbitrul poate opri jocul. La care se adaugă o serie de tactici nu tocmai complexe. Există trei tipuri de jucători: fundaşul (încearcă să-şi împiedice adversarul să înainteze), mijlocaşul (responsabil de jocul ofensiv) şi atacantul (cel ce urmăreşte să marcheze golurile). La care se adaugă portarul.

Nu mă dau în vânt după fotbal pentru că nu e un joc de strategie, ci unul al hazardului. Deşi fizic antrenat până la epuizare, un jucător, de altfel demn de a fi remarcat, poate rata ocazia unui gol. Alteori, mult prea încordaţi, fotbaliştii unei echipe pot pierde în faţa adversarului mai slab, doar pentru că un norocos al echipei adverse prinde mingea şi loveşte din plin. Se poate întâmpla, ştim bine, ca arbitrul să nu fie echidistant. Nu mai zic că ridicolul domneşte la tot pasul: portarul e în afara porţii într-un momentul neaşteptat, să zicem în cazul în care nu prinde mingea şi o scapă dintr-o greşeală în propria poartă, chiar poarta echipei din care face parte, ceea ce conduce la un gol ("gol" însemnând reuşită, obiectivul şi ţinta jocului - neinspirată alegere lingvistică, mai inspiraţi au fost englezii, goal din football având totodată sensul de ţel) pentru ceilalţi.

Uneori, chiar în iureşul meciului, fotbaliştii înşişi se întâmplă să scape "balonul" în poarta propriei lor echipe, în loc să ţintească în poarta echipe adverse. Ceea ce face ca în tribune (sau în sufragerii, cel puţin momentan, excludem tribunele) lumea să urle frenetic de agonie sau de extaz în funcţie de preferinţe ori interese. Mă mai întreb şi mi se pare absurd: ce criterii avem atunci când ţinem cu o echipă sau alta? Doar din simplul motiv că suntem patrioţi? Pentru că apreciem cumva că ar juca bine, în cazul în care e FC Bayern Munich? Poate pentru că e clasată în top? Cu cine să ţin ar trebui să-l expliciteze pe de ce ţin. Cu cine ţin, cu Făt-Frumos sau cu Zmeul Zmeilor?

Mai degrabă, mă captivează jocul de şah. De la stânga la dreapta: un rege alb, un turn negru, o regină neagră, un pion alb, un cal negru şi un nebun alb. Jucând şah, mintea ta e mereu sedusă, provocată, fascinată. Voi alege întotdeauna jocul care mă captivează mental, în defavoarea celui care nu-i decât simplu antrenament. A lazy mind is the devil’s playground, spune un proverb englezesc. Şahul e un joc în doi, de strategie, mental, provocator, fascinant. Nu ai cum să te plictiseşti jucând şah: faci o mutare, aştepţi mutarea adversarului şi viceversa. Desigur, dacă stăpâneşti bine tehnica jocului şi ai studiat toate mutările istorice din partidele celebre, poţi muta contra cronometru, pentru că ajungi să ai la degetul mic tactica acestui joc. Ceea ce face ca timpul adversarului să se dubleze şi acesta să se poată gândi mai mult, timp în care tu însuţi ai în vedere următoarea ta mutare. Dată fiind situaţia descrisă, vei fi mereu cu un pas înaintea adversarului.

Dar e suficientă o clipă de neatenţie şi rolurile se pot inversa. Asta înseamnă că celălalt va fi acum cu o mutare înaintea ta. Nu-ţi rămâne decât să aştepţi să revii în poziţia iniţială şi să cauţi pe cât posibil să nu îţi dea şah mat pe neaşteptate. Uneori, a fi cu un pas în urmă nu e chiar atât de rău. De cele mai multe ori, anticipăm o mutare, neglijând sau ignorând planul de mutare a piesei din mintea celuilalt, numit pe nedrept "adversar", când nu-i decât un partener de joc. Acesta, revenind la scenariu, deşi în urma ta cu un pas, pe nesimţite te poate aduce în stare de perplexitate când îi vine rândul. A amâna momentul victoriei, a ieşi din competiţie pentru moment, a aştepta nu înseamnă neapărat că ai pierdut, că nu ai ieşit câştigător din (joc) sau de pe urma jocului. Trebuie să ai răbdare şi să valorifici momentul oportun. Sunt cerinţe obligatorii ale jocului de şah. Cu ce joci, cu albele sau cu negrele?

Dacă aţi avut răbdare să ajungeţi până aici, e vorba despre educaţia altfel (fie că e online sau offline) care are foarte multe în comun cu şahul şi mai puţine cu fotbalul. Desigur, mai sunt jocuri de strategie, dar am ales două exemple oarecum extreme (deşi oricând ar putea veni cineva cu un contraexemplu şi admit să fiu contrazisă). Noua educaţie mizează pe joc şi pe fascinaţia produsă de acesta, nu pe simpla antrenare a muşchilor faciali prin recitarea unor conţinuturi învăţate pe de rost ori a musculaturii membrelor prin scrierea ca sub dicteu automat, copierea dintr-o parte în alta a unor conţinuturi pe care elevul nu le înţelege. Dar ce te faci când elevul refuză antrenarea muşchiului mental pentru că s-a obişnuit cu robotizarea impusă de educaţia tradiţională, ba chiar e mai comod astfel? E greu să încerci să scoţi un om din zona sa de confort. Poate că e mai multă strategie în fotbal decât ne-am putea imagina şi însuşi jocul de şah ar putea deveni monoton. Tot ceea ce contează este să căutăm în permanenţă contradicţia, schimbarea, evoluţia, să nu ne plafonăm, să fim ludici cu orice preţ şi să nu facem concesii atunci când e joc inteligenţa noastră. Pentru că e bunul cel mai de preţ cu care am fost înzestraţi.

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi critic de teatru (membru AICT)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri