Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Jonathan Coe, un prieten al Iaşului (III)

GALERIE
Codrin Liviu Cutitaru 2016
  • Codrin Liviu Cutitaru 2016
- +

The Closed Circle e romanul dezamăgirilor maturizării, urmărind, cu asiduitatea victorienilor Charles Dickens şi George Eliot (daca ar fi să fac două filiaţii culturale, tot în spaţiul anglofon), modul în care marile speranţe se transformă, ultimativ, în marile depresii. Dincolo de destinele protagoniştilor, The Closed Circle (...) studiază şi destinul comunitar.

Vorbeam în episodul de săptămâna trecută despre interesul arătat de politicianul Paul Trotter unei tinere misterioase. E vorba de Malvina, o studentă frumoasă, atrasă intelectual de discursul politic. Ea îl întâlneşte mai întâi pe Ben, căruia îi apreciază calităţile de ascultător, nereacţionând însă la tensiunea lui erotică, ajunsă în pragul unei inhibiţii dramatice. Benjamin face greşeala de a o prezenta pe Malvina lui Paul (pentru a-i oferi ocazia acesteia de a discuta despre discursul politic la prima mână, dar şi pentru a-şi satisface propriul orgoliu, de afişându-se ca frate al unui individ celebru). Paul o angajează, fără ezitări, pe poziția de consilier personal şi specialist PR. Devine extrem de atent la enigmatica domnişoară, fapt ce marchează debutul unei lungi şi complicate aventuri amoroase, la sfârşitul căreia Paul (supravieţuitorul perfect în prima parte a romanului, omul fără identitate fixă, mutabil în funcţie de necesităţile zilei) iese zdrobit, cu cariera politică terminată (îi trimite o scrisoare antologică lui Tony Blair, în care denunţă compromisurile făcute de Anglia în criza irakiană şi erorile comise de Partidul Laburist, prin asocierea necondiţionată la deciziile Guvernului american) şi cu familia distrusă (îşi părăseşte soţia şi cei doi copii).

Decăderea va fi accentuată de revelaţia faptului că Malvina nu este altcineva decât fiica neştiută a lui... Ben (ivită din relaţia pasageră a acestuia cu Cicely Boyd, în anii şaptezeci) şi, deci nepoata lui... Paul însuşi. În paralel, urmărim eşecurile lui Claire Newman (divorţată de Philip Chase) în stabilirea unei comunicări viabile cu fiul ei adolescent, precum şi căutările sale disperate a urmelor sorei dispărute (Miriam) în urmă cu treizeci de ani (descoperirea va fi macabră: Miriam a fost ucisă din cauza unei întâmplări stupide, aceea de a fi asistat, fără voie, la dezvăluirea unui complot IRA) şi ale lui Doug Anderton, retrogradat, la ziarul prestigios unde lucrează, de la poziţia de publicist comentator, la cea de redactor cultural. Philip Chase, Steve Richards şi Sean Harding trăiesc, la rândul lor, în contexte diferite, diverse forme de depersonalizare şi alienare. Apoteotic, în final, Ben, divorţat el însuşi şi intrat în plină criză existenţială, se reîntâlneşte cu Cicely (bolnavă şi îmbătrânită), devenind, oarecum iraţional, sclavul ei domestic.

The Closed Circle e romanul dezamăgirilor maturizării, urmărind, cu asiduitatea victorienilor Charles Dickens şi George Eliot (daca ar fi să fac două filiaţii culturale, tot în spaţiul anglofon), modul în care marile speranţe se transformă, ultimativ, în marile depresii. Dincolo de destinele protagoniştilor, The Closed Circle (metafora din titlu se referă, la prima vedere, la un fapt concret din interiorul romanului: Paul Trotter este membru al unui aşa-zis „cerc închis”, format din oameni de afaceri şi politicieni, cu întâlniri regulate şi cvasi-secrete, sugestie a unei realpolitik, derulate, cu precădere, în spatele uşilor închise; totuşi, trimiterea mai subtilă pare a fi la grupul, ipotetic, „închis”, în care se desfăşoară drama deziluziei individuale şi colective şi care funcţionează ca model „mic” al universului „mare”) studiază şi destinul comunitar.

Textul are măcar trei componente de „istorie” aşa-zicând „contemporană”, mergând pe reflectarea, în viaţa personajelor, pe rând, a falimentului industriei de maşini autohtone în Marea Britanie şi preluarea ei de către Germania (episodul închiderii uzinei din Longbridge, cu toate traumele psihologice şi jocurile politice pe care le declanşează în roman, constituie o aluzie la acest fapt), a tragediei americane de la World Trade Center (ca simbol morbid al debutului unei noi ere) şi a începutului războiului irakian (ca premisă a dispariţiei suveranităţii Angliei în politica internaţională). Ele accentuează starea de „final”, de „sfârşit al istoriei”, pe care Coe o plasează la un nivel subliminal.

Decepţiile şi nostalgiile vieţii nu reprezintă apanajul prin excelenţă al individului supus timpului, ci şi fenomenalităţi istorice, răsfrânte pe palierul de manifestare a unor întregi colectivităţi. „Istoriile” personale merg în paralel cu „istoria” comunitară, în care se reflectă aidoma frunzelor în apa unui lac gigantic. Gestica eroilor, chiar atunci când e profund individuală şi adesea intimă, are un coeficient de „rezonanţă”, cum să spun, „colectivă” (pe parcursul dramelor lor personale, ei găsesc timp să se proiecteze pe fundalul societăţii de consum, comentând implicaţiile morale şi culturale ale unor filme precum Sex and the City/ Totul despre sex, deciziile politice ale lui Blair, noua dominaţie americană ori simbolistica momentului 911). Aş observa, prin urmare, că Jonathan Coe dă senzaţia aici că urmăreşte elaborarea romanului total, unde microcosmosul să poată intra în joncţiune cu macrocosmosul, asemenea mâinii cu degetele unei mănuşi. (Sfârşit)

 

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri